Dragă Victor, je t’aime! Cu stenograme!

Oui, je t’aime, Victore! Te iubesc franţuzeşte, dragul meu premier! Ştiu cât de tare îţi place acest grai! Ne-ai mărturisit când făceai mişto de nemţoaica aceea, Angela, parcă aşa o cheamă. De atunci te-am iubit!

Şi mie îmi place franceza! Te iubesc şi pentru că tu, dragă Victore, eşti un bărbat adevărat, şi puternic, şi cu funcţii, şi cu „spate”!

Aşa-mi plac mie bărbaţii, cu vână! Să zică ei răspicat ce au de zis! Să nu se împiedice ei de europe şi americi. Să bată cu pumnu-n masă la străinii ăştia care vor să ne Victore! Păi tu nu vorbeşti fără dovezi, ca toţi marinarii sau păpuşarii de pe la Bruxelles! Tu ceri stenograme şi gata! De asta te iubesc eu pe tine!

Şi eu aş vrea să fiu mare ca tine, dragă Victore! Să fac mişto de nemţi. Ce popor de băsişti! Să ne dea ei nouă ordine? Să ne pună ei pumnu-n gură la referendum? Să ne spună ei, hulpavii, cum sunt legile la noi în ţară? Să nu ne lase ei să facem un puci? Să ceară ei răspicat să ne taie UE bugetul? Victore, noi ne-am dat viaţa pentru nemţi în al Doilea Război Mondial! Cum? I-am trădat? Prostii! Să scoată stenogramele! Să scoată Angela stenogramele că i-am trădat!

Păi, ce, noi suntem proşti? Proşti ca băieţii ăştia care vor să ne arunce acum ceva mărunţiş de miliarde de euro? Păi, noi de asta am acceptat să ne primească în UE? Să-i ţinem noi pe ei în spinare? Să-şi bată ei joc de noi? Victore, Victore, cât te iubesc eu pe tine! Le-ai zis-o şi de data asta, tot cu vână: „Dacă ni se spunea în 2007: dom’le, nu o să aveţi nici drumuri, nici spitale, nici agricultură ca în Vest, dar o să vă facem ANI şi DNA, poate că ne gândeam de mai multe ori”. Bravo, Victore, aşa, zi-le bărbăteşte! Cum? Noi suntem proştii? Noi n-am atras decât vreo 8% din banii pe care ni i-a dat UE? Prostii! Să scoată Rompuy stenogramele! Să ne arate el nouă, negru pe alb, cu stenograma-n faţă, că noi n-am luat toţi banii!

Oh, dragă Victore, dacă n-ai fi tu... Să sari tu să ne aperi! Să nu ne fure nouă nenorociţii de europeni câte 400 de euro de la fiecare. Bani munciţi pe brânci de noi, românii, de noi, speranţa Europei, de noi, inteligenţii planetei, de noi, harnicii lumii! Victore, cât eşti tu de deştept! Ce repede ai făcut tu calculul ăsta! Păi tu eşti om învăţat, Victore! Şi ai şi doctorat... Cum? Nu prea ai doctorat? Prostii! Tu crezi că eu mă uit la toţi analfabeţii de pe la nu ştiu ce reviste străine, care te invidiază, Victore? Eu nu ştiu că-s plătiţi de Băsescu să te ponegrească, Victore? Eu nu ştiu că toţi jurnaliştii ăştia vânduţi şi profesorii ăştia corupţi sunt la comanda marinarului? Să scoată ei stenogramele, să-i credem c-ai plagiat!

Dragă Victore, copilotule, dottore, premiere, cât te iubesc eu pe tine! Te aştept în faţa altarului, Victore! Sau, mai degrabă, la poarta cimitirului. Să o deschid larg, să duci dricul cu România la mormânt.