Coana România faţă cu diversiunea

Diversiunea este „o acţiune politică întreprinsă cu scopul de a distrage atenţia de la problemele reale ale vieţii publice”. Repetaţi asta până învăţaţi pe de rost. E tot ce trebuie să faceţi pentru a înţelege, clar ca lacrima, ce se întâmplă în România de azi.

Diversioniştii de pe plaiurile mioritice sunt scamatori de geniu. De 28 de ani trag o perdea de fum gros peste ochii noştri, aruncându-ne cu zâmbete perfide bucăţi de pâine mucegăite şi spectacole de circ groteşti. Aici se încadrează şi marele miting la care vom asista sâmbăta asta. Mai-marii zilei de azi nu au inventat nimic din toate acestea. Doar au perfecţionat ceea ce tătucii lor au gândit pentru adormirea noastră perpetuă în somnul cel de moarte.

Să luăm aminte: „Vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conştiinţă civică. Deci, vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplina civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu. Şi de asta dată aţi demonstrat cât de importantă este solidaritatea muncitorească. Cu un sentiment deosebit de conştiinţă civică, patriotică aţi simţit momentul dificil şi cu o dăruire exemplară v-aţi arătat gata să fiţi solidari cu puterea nouă. Exemplul dumneavoastră a fost plin de îmbărbătare pentru toţi cei de bine, care doresc progresul societăţii româneşti. Vreau să vă mulţumesc deci pentru acest act de înaltă solidaritate pe care l-aţi demonstrat în aceste zile. Ştim că avem în dumneavoastră un sprijin de nădejde, când va fi nevoie vom apela! Sper să nu mai fie nevoie să apelăm la dumneavoastră”.

Aşa le mulţumea Ion Iliescu acum 28 de ani minerilor pe care i-a adus „să facă ordine” în Piaţa Universităţii. Şi au făcut, lăsând în urma lor zeci de morţi şi sute de râniţi. Autorul (deocamdată doar moral, până la o sentinţă definitivă) al acestor crime, domnul Iliescu, este astăzi liber şi ocupă funcţia de preşedinte de onoare al PSD. A avea un preşedinte de onoare inculpat pentru crime împotriva umanităţii este simbolic şi reprezentativ pentru PSD,  un partid condus de un condamnat penal.

La mineriade, Iliescu s-a simţit încolţit de cei care doreau libertatea visată şi promisă în decembrie ‘89. A simţit că nu mai deţine puterea şi a recurs la diversiuni pentru a-şi reconsolida poziţia, provocând violenţe. Astăzi, urmaşii săi în fruntea PSD fac la fel. Mitingul „împotriva abuzurilor” înseamnă o mare diversiune. Nu ştim încă dacă va însemna şi violenţă provocată, vom vedea sâmbătă. Dar sensul acţiunilor sale este acelaşi, ba chiar şi unele metode sunt identice: la fel ca acum 28 de ani, de la Hunedoara se cer trenuri speciale pentru manifestanţi. Acum, PSDragnea nu mai are un Miron Cozma la dispoziţie care să aducă la Bucureşti o armată personală, ci sute de mironi cozma aflaţi la cheremul său, co-interesaţi de jefuirea banului public fără consecinţe legale şi dependenţi de banii de la buget care stau în pixul stăpânului. Nişte slugi de partid, şi în acelaşi timp nişte stăpâni peste ajutoare sociale, contracte cu statul şi bugete locale, gata să ameninţe şi să concedieze subalterni pentru a-şi încânta şeful.

Spre deosebire de armata personală a lui Iliescu, oastea lui de Daddy este una de mercenari: angajaţi în administraţia publică centrală sau locală, în deconcentrate sau antreprenori dependenţi de contracte cu administraţiile publice. Cine acceptă trocul e aşteptat sâmbătă în tricou alb la afluire. Cine nu... suportă consecinţele. Sute sau mii de oameni şi familiile lor trăiesc astăzi drame, fiind puşi între situaţia de a alege între conştiinţă şi siguranţă zilei de mâine, aşa cum ne arată mărturiile lor de pe site-ul mitingcujapca.ro. Pentru ce? Pentru libertatea unui infractor? Posibil.

Eu însă cred că manevra este mai subtilă de-atât. Ne întoarcem la definiţia din DEX: o diversiune este „o acţiune politică întreprinsă cu scopul de a distrage atenţia de la problemele reale ale vieţii publice”. Câteva exemple de probleme reale ale vieţii publice, colectate doar în ultimele două zile: (1) înfiinţarea Fondului Suveran, puşculiţa de 9 miliarde de euro pusă la dispoziţia clientelei de partid, cel mai mare tun de la privatizările frauduloase din anii nouăzeci care au distrus industria românească; (2) stoparea procedurii de includere a zonei Roşia Montană în patrimoniul UNESCO; (3) adoptarea legii privind închisoarea la domiciliu; (4) nou record ROBOR al ultimilor patru ani; (5) numai în mai, BNR a vândut 1,5 miliarde de euro din rezerva valutară pentru a menţine cursul leu/euro (cea mai mare sumă după 2012); (6) cheltuielile sociale au ajuns la aproape 80% din totalul veniturilor fiscale (suntem în sfârşit primii din Europa la ceva...). Iar lista poate continua.

Mai simplu: în timp ce nouă ni se livrează circ pe pâine, România este capturată „definitiv şi irevocabil” de o gaşcă de infractori semi-analfabeţi.

Încă o dată, consilierii străini plătiţi cu bani grei ai lui Daddy şi-au făcut calculele corect, din păcate pentru România. Un miting sclipitor „împotriva abuzurilor” şi „pentru democraţie” este mult mai eficient pentru interesele PSD decât un miting în favoarea Coaliţiei pentru Familie sau pentru susţinerea Guvernului. Asocierea a unor termeni precum „justiţie”, „democraţie” cu PSD înseamnă nu doar distragerea atenţiei publice de la problemele cele mai mari ale românilor, ci şi inducerea unei confuzii intenţionate în rândul alegătorilor. Tactica este împrumutată tot de la ideologii bolşevici, în spiritul cărora s-au format Ion Iliescu şi urmaşii săi:  la fel cum dictaturile comuniste includeau în titulatura oficială a statului sau a partidului unic termenul de „democrat” (Republica Democrată Germană sau Frontul Democrat pentru Reunificarea Ţării – numele partidului comunist din Coreea de Nord), aşa procedează şi PSD prin organizarea unui miting „pentru democraţie”. O „auto-legitimare” care ascunde o minciună şi are drept efect golirea de sens a acestui termen. De altfel, un miting de “susţinere a justiţiei” organizat de PSD pare o situaţie la fel de absurdă precum numirea lui Liviu Dragnea în fruntea comisiei Anticorupţie din Teleorman, din perioada 1996-2000, când acesta era prefect al judeţului. Şi totuşi, se întâmplă în România.

Mitingul PSD naşte totuşi nişte întrebări legitime: dacă Liviu Dragnea va fi achitat de instanţă cu o zi înainte, în condiţiile în care Tăriceanu a fost achitat anterior, la fel Victor Ponta sau Dan Şova, atunci practic singurul mare caz recent de „abuz al justiţiei” faţă de care va protesta masa de pesedişti va fi cel al Elenei Udrea. Cum va percepe oare asta electoratul PSD?

Mă mai întreb şi dacă mitingul PSD, organizat „în oglindă” şi la concurenţă cu protestele #rezist, va avea ecouri şi în străinătate. Grupurile civice au manifestat de nenumărate ori în ultimul an şi jumătate împotriva corupţiei în oraşe din lumea întreagă (cu Milano cap de listă), acolo unde românii au fugit de hoţia şi prostia celor care îi conduc. Oare sâmbătă vom avea selfie-uri „împotriva abuzurilor justiţiei” şi în Costa Rica, în Madagascar sau în Serbia cu patrioţii care apără democraţia, îmbrăcaţi la rândul lor în alb, aşa cum scrie la „îndrumarul” oficial al partidului?

Dincolo de ironie, acel ghid pentru organizarea mitingului PSD înseamnă, mai întâi de toate, un lucru: PSD este o structură foarte bine organizată, iar asta este imposibil fără oameni care muncesc. Da, există oameni care muncesc cu adevărat în PSD, care adună oameni din fiecare scară de bloc sau organizaţie de cartier, care lipesc afişe şi merg din casă în casă în tot satul. Ei vor fi sâmbătă aici, strigând pentru libertatea şefilor lor politici, care i-au menţinut în sărăcie. Iar şefii lor vor fi probabil la shopping în destinaţii exotice, exploatându-i cu un cinism fără limite. Asta este şi a fost politica PSD de la Iliescu şi până la Dragnea faţă de comunităţile subdezvoltate: refuzul investiţiilor şi exploatarea în scop electoral a veniturilor de la stat şi a ajutoarelor sociale. Mai mult, tot ceea ce actuala guvernare a făcut în ultimul an şi jumătate este să sărăcească şi mai mult România săracă prin inflaţie, rate mai mari la bancă şi lipsa investiţiilor care să asigure locuri de muncă mai bine plătite. Prin toate acestea, PSD a făcut mai mult rău oamenilor sărmani din România decât orice alt partid.

În concluzie, Coana România e astăzi (din nou) faţă-n faţă cu diversiunea. Parafrazând pe Conu Leonida faţă cu reacţiunea: „Câtă vreme sunt ai noştri la putere, cine să stea să facă revoluţie?” Ei bine, parcă de data asta s-a mers prea departe cu cinismul, tupeul şi penibilul acestei diversiuni. Poate de data asta oamenii aduşi cu japca din toată ţara, exact oamenii de care guvernanţii îşi bat joc cel mai mult, vor spune „pân-aici” şi ne vor trezi pe toţi. La fel cum mulţimea a reuşit să-l amuţească pe Ceauşescu la mitingul pe care dictatorul îl convocase tot cu japca în 1989, aşa ar putea să se întoarcă şi mitingul de sâmbătă împotriva organizatorilor lui şi a infinitului lor cinism.

Indiferent ce se va întâmpla sâmbătă, cei care ne conduc ar trebui să ţină cont de o lecţie simplă a istoriei: nimeni nu poate prosti un popor la infinit, iar cei care au încercat asta, fără excepţie, au sfârşit rău, aruncaţi la coşul istoriei. La fel se va întâmpla şi cu mai-marii zilei de azi, mai devreme sau mai târziu.

A contribuit Alin Iliescu