Sigur, au mai fost. În 2012, manifestaţiile au avut influenţa lor în căderea Guvernului PDL.

Şi înainte am mai văzut proteste. Cea mai mare parte, în organizarea sindicatelor care aveau nevoie să bifeze activitatea în darea de seamă către membrii plătitori. De aici şi succesul acestor proteste caracterizate prin: deplasare cu autobuzul, distribuire pancarte, fluiere, şepci, deplasare în coloană Piaţa Victoriei, sloganuri,  fluturat steaguri, strigat în megafoane, dansul pinguinului, pas de voie autobuz, aruncat pancarte, păstrat şapca, cei mai norocoşi geaca.

Protestele din 2013 arată cu totul altceva. Oamenii nu sunt aduşi în stradă pe cale ierarhică. Mesajul este transmis prin reţelele de socializare. Cine vrea participă. Se uita pe listă şi vede pentru ce se adună lumea în duminica respectivă. E cu gazele de şist? E cu Roşia Montană? E cu spitalele? E cu biserica? E cu statul de drept? E cu corupţia? Sunt proteste „tailored” sau „customized”, cum se zice astăzi. Îţi convine tema, ţi se potriveşte protestul?

Îţi iei prietenii, familia, câinele şi te prezinţi la ora indicată. Dacă ai timp, eşti creativ şi îndemânatic, produci un banner, un tricou cu mesaj, o insignă, o strigătură. Intrarea e liberă. Nu depinzi de şefi, de autobuz, de sendvişul alocat la manifestaţiile sindicale. Vii când vrei, pleci când vrei. Îţi place mai mult mersul pe jos, participi la marş, vrei acţiune în Piaţa Universităţii, vii mai târziu, după lăsarea întunericului.

Ştia toată lumea că românii n-au spirit civic, sunt apatici, nu se mobilizează, nu au reacţii în slujba unor cauze mai presus de interesul personal. Uite că lumea se schimbă. Evident, cei care au ieşit la proteste nu reprezintă decât un procent infim, raportat la populaţie. Dar, asta contează mai puţin. Contează că a devenit normal să te implici în ceva. Să aperi pe cineva pe care nici nu-l cunoşti. Să te solidarizezi cu cineva sau cu ceva.

Este un tip de mentalitate pe care societatea românească nu l-a mai experimentat. Strada a devenit mai liberă şi piaţa se transformă în loc de dezbatere publică. Ceea ce este bine, pentru că suplineşte lipsa de dezbatere politică. Atunci când oamenii se trezesc dimineaţa cu decizii luate peste noapte, fără ca nimeni să fi ştiut despre ele, în afara cercurilor restrânse de putere, este normal ca strada să devină locul în care se reglează lucrurile.

Este marea schimbare adusă de 2013.