Pe de o parte sunt partidele şi serviciile. La pachet. Pentru că partidele şi politicienii dovedesc că n-au învăţat nimic din lecţia lui 16 noiembrie. Adoptarea Legii Siguranţei Cibernetice (sau Legea Big Brother 3, cum mai e cunoscută) în data de vineri, 19 decembrie, nu e întâmplătoare. E acelaşi cinism scârbos, aceeaşi şmechereală sfidătoare, acelaşi calcul meschin, aceeaşi batjocoreală mizerabilă la adresa cetăţenilor, cu care clasa politică autohtonă ne-a obşinuit. Asta pentru că potenţialul de explozie civică era cunoscut, ţinând cont că de reacţiile de opoziţie stârnite de legile cu caracter asemănător, Big Brother 1 şi 2, declarate, în cele din urmă, neconstituţionale de către CCR. Şi atunci ce şi-au spus tovarăşii şi tovarăşele noastre senatori şi senatoare? Hai să facem mizeria cu doar câteva zile înainte de Crăciun, când studenţii din marile centre universitare sunt deja pe la casele lor, când oamenii se gândesc mai mult la cele câteva zile petrecute cu familia. Nu, nu e pentru prima dată când legi şi ordonanţe ori hotărâri de guvern imunde au fost adoptate în astfel de momente de acalmie şi linişte socială. E o regulă, nu o excepţie.
 
De cealaltă parte sunt cetăţenii. Cei pe care mizerii din aceeaşi categorie i-au scos în stradă în ianuarie 2012, în toamna lui 2013 şi luna trecută. Care au dus la căderea Guvernului Boc (şi au lăsat vulnerabil şi Guvernul Ungureanu), care au provocat ruptura din USL şi apoi înfrângerea marelui favorit la preşedinţie Victor Ponta. Cei mai mulţi dintre oamenii ăştia şi-au exprimat voinţa legat şi de legile supravegherii. Dar opţiunea civică şi Constituţia au fost mereu ignorate; la fel ca şi în cazul legilor speciale pentru Roşia Montană, politicienii au venit cu alte, şi alte proiecte de legi ale supravegherii.
 
Că serviciile şi partidele continuă să se situeze în opoziţie cu cetăţenii e o surpriză doar parţial (după atâtea sancţiuni primite de clasa politică în ultimii ani, te-ai fi aşteptat, totuşi, să fi înţeles lecţia: că nu poţi conduce o ţară în contradicţie cu voinţa cetăţenilor ei). Rămâne deschisă întrebarea dacă Klaus Iohannis a înţeles mobilizarea civică din noiembrie, care l-a propulsat la Cotroceni. Legea Big Brother 3 este primul test pentru preşedintele României Klaus Iohannis, prima situaţie în care e pus să medieze între clasa politică şi cetăţeni şi în care poate interveni pentru a apăra Constituţia, având două opţiuni: fie refuză să promulge legea, întorcând-o în Parlament, fie sesizează CCR.
 
Nu îl invidiez pe Klaus Iohannis, pentru că e într-o situaţie în care nu prea are cum să mulţumească, în acelaşi timp, şi lupul, şi capra, şi varza. La Cotroceni va trebui să lucreze şi cu serviciile, şi cu partidele şi, în acelaşi timp, dacă nu vrea să ajungă la mâna serviciilor şi a partidelor, şi cu cetăţenii. Pentru că susţinerea acestora din urmă este esenţială pentru a bloca derapajele şi abuzurile serviciilor şi partidelor. Dar susţinerea civică se poate pierde foarte uşor, atunci când este ignorată.
 
Citiţi continuarea textului pe romaniacurata.ro
 
Un text semnat de jurnalistul Mihai Goţiu