Alina Gorghiu - şefa Sectorului Optimism

Copreşedintele PNL Alina Gorghiu / Foto Sever Gheorghe

Dacă „bătrânul” domn Vasile Blaga, copreşedinte al PNL, dă semne a fi acceptat, mă tem că nu doar din curtoazie masculină, rolul de vioară ori de voce a doua în partid, celălalt copreşedinte, doamna Alina Gorghiu, e din ce în ce mai activ. Despre respectiva doamnă s-ar putea spune chiar că e hiperactivă şi că nu se cruţă deloc.

Apare la televizor, acceptând în devălmăşie invitaţii peste invitaţii de la tot felul de televiziuni obscure de cartier, scrie compulsiv pe blog sau pe Facebook, înghiţind tot felul de comentarii negative care ar trebui să o pună pe gânduri, face declaraţii de presă cu nemiluita. Doamna Gorghiu are mereu ceva de spus. O întrece în exerciţii vocale pe celebra Mioriţă. Iar în orele libere se întâlneşte şi se relaxează în compania, nu mă îndoiesc că extrem de folositoare, a marelui patriot transilvan, echidistantul jurnalist de partid Rareş Bogdan.

Dar nu ceea ce discută doamna Gorghiu cu coptul şi alopecicul Rică Venturiano de la Realitatea tv prezintă interes pentru mine. Ci inflaţia de mesaje optimiste pe care le transmite respectiva doamnă. Ai impresia că doamna Gorghiu e şeful Sectorului Optimism nu doar din PNL, ci şi din România. Optimiste, nu ştiu dacă şi realiste. Optimiste până la euforic. Toate pe aceeaşi temă. Pacea şi armonia din sânul şi de la toate nivelele partidului pe care îl conduce. Unitate dovedită, în primul rând, prin adoptarea fără rezerve a unei hotărâri în conformitate cu care integritatea va fi condiţia numărul unu pe care vor trebui să o îndeplinească toţi cei ce visează un loc pe vreo listă electorală a PNL. Unitate confirmată şi prin apariţia unei mase critice în partid care doreşte ca viitorul congres, cel ce va marca sfârşitul apoteotic al unificării PNL-PDL prin alegerea unui preşedinte unic, să se desfăşoare mai degrabă decât prevede Protocolul referitor la etapele fuziunii în cauză.

Ce uită să precizeze doamna Gorghiu - nu pot să nu observ încă o dată că politicienii noştri ar putea întocmi, fără teama de a fi acuzaţi de vreun plagiat, multe şi consistente teze de doctorat despre omisiune şi elipse - e motivul pentru care PNL a amânat pentru luna ianuarie prezentarea listei candidaţilor săi la alegerile locale din primăvara-vara anului viitor. Când această listă fusese promisă solemn a deveni publică în cursul lunii decembrie. Un indiciu că pretinsa concordie, afirmată optimist şi pe felurite frecvenţe media, de doamna Gorghiu e mai puţin reală în teritoriu, în capitalele de judeţ şi municipii. Acolo unde relaţia dintre vechii penelişti şi foştii pedelişti nu e chiar atât de tandră precum ar vrea să ne convingă copreşedinta PNL că ar sta lucrurile.

Deloc clar nu e nici cine va fi candidatul PNL la primăria Capitalei, o competiţie în care partidul porneşte ca favorit,  situaţie ce va rămâne ca atare numai dacă se va găsi omul potrivit. Or, şi aici situaţia e destul de complicată, doritorii cu carnet de partid nefiind chiar foarte charismatici, motiv pentru care ar putea fi preferată soluţia susţinerii unui independent.

Doamna Gorghiu a declarat marţi că marele Congres al desăvârşirii unificării ar putea avea loc după alegerile locale. Asta însemnând, probabil, că favorit va fi candidatul provenit din acea aripă a PNL care s-a dovedit cea mai performantă din punct de vedere electoral. Firesc ar fi fost, după părerea mea, ca PNL să fi putut intra în procesul electoral din cursul anului viitor complet unificat, cu o comandă unică. Se pare că acest lucru nu este posibil. Orgoliile sunt mult prea mari, lupta pe ciolan intensă, acesta, ciolanul, fiind felul principal, iar nu integritatea căreia i se va rezerva doar rolul de desert. Care se va servi numai şi numai dacă delegaţii la congres nu se vor grăbi prea tare fie spre casă, fie spre întâlnirile programate cu procurorii DNA.

Aceştia au mult de lucru nu doar cu pesediştii, ci şi cu peneliştii. Îndeosebi cu cei mai vocali dintre aceştia care, în contrast cu doamna Alina Gorghiu, aparţin vechiului PDL. Prins şi el la cotitură şi încă atât de zdravăn încât fostul vicepreşedinte Ioan Oltean, prins cu ocaua mică într-o complexă şi, totodată, amuzantă istorioară amoroasă şi mai ales financiară, a declarat în urmă cu câteva zile că DNA, instituţia a cărei întărire a fost susţinută de PDL pe vremea când acesta se afla la guvernare, a devenit din cale afară de puternic. Drept pentru care l-a prins în offside chiar şi pe el, în pofida vizitelor pe la lăcaşuri de cult mărginaşe, socotite a oferi adăpost, poate chiar şi broaşte la discreţie. Broaşte în înghiţirea cărora domnul Oltean are o experienţă de netăgăduit.

În ceea ce mă priveşte, am multă răbdare atât faţă de PNL cât şi faţă de doamna Alina Gorghiu. Stimulat, probabil, şi de asemănările înduioşătoare, provocatoare de amintiri, dintre apariţiile publice ale domniei sale şi cele, la fel de optimiste şi de împăciuitoriste, ale Oanei Sîrbu în filmele de odinioară cu liceeni. Nu ştiu dacă de aceeaşi răbdare vor da dovadă şi ceilalţi cetăţeni români cu drept de vot. Cei cărora Oana Sîrbu nu le mai spune nimic.