Motivul este acela vechi, că partidele tind să devină oligarhizate şi oligarhii, care au pus mâna pe putere la un moment dat din cauza unui set de calităţi foarte diferite de cele cerute de serviciul public, în principal calitatea de a tranzacţiona, genul Liviu Dragnea. Nu sunt nebuni să caute oameni pe merit şi independenţi drept candidaţi, care să le ameninţe, odată aleşi, interesele lor. Exact contrariul e căutat. Alegerile primare, ca în America, sunt o iluzie. Nenumăraţi intermediari există şi acolo între cei mai buni candidaţi şi public, iar ca să treci de ei trebuie să fii un populist de rang mare ca Trump. Altfel, cei mai buni potenţiali preşedinţi văzuţi în viaţa mea de observator, ca John McCain la republicani, nu au reuşit niciodată să cîştige nominalizarea propriului lor partid. Diverse lobby-uri au un cuvânt prea mare de spus şi caută să aleagă oameni care să le facă jocurile sau măcar să nu fie clar că nu le vor face. Chiar şi atunci cînd nu se amestecă grupuri de influenţă dubioase, cum sunt diverse grupuscule din multele noastre servicii secrete, partidele nu scot la iveală ce e mai bun. Nici măcar partidul lui Macron, care a recrutat un număr enorm de traseişti, cu discursul care trebuie, dar cu biografia tot ca a celor vechi, şi acum cad ca popicele, fiind nişte ipocriţi uşor de expus.

Nu cred că e nevoie de mare demonstraţie pentru ai noştri, că faptele sunt evidente. PSD nu a fost în stare să găsească un bun candidat la preşedinţie ca să îi salveze nici când erau în pericol existenţial. Liberalii au pierdut Bucureştiul în 2016 de frică să nu-l aleagă oamenii pe unul pe care nu îl puteau controla, iar oligarhii de ultimă generaţie din PLUS şi USR (cu ce viteză se creează aşa ceva, chiar în partide noi!) l-au importat pe comisarul Guran ca să oprească într-un fel sau altul o alegere pe merit în nişte partide noi, unde baza împinge încă spre merit, nepricepând că e acolo doar ca masă de manevră. Nicuşor Dan are defecte clare, sigur, dar dacă atîta lume îl vede încă drept candidatul anti-PSD la Bucureşti, este pentru că electoratul nepesedist speră sincer că se poate alege un candidat pe merit. El nu are carismă, dar merit are, prin comparaţie cu adversarii, dar cel mai mult, arată un comportament altruist şi principial în favoarea oraşului, dovedit pe spaţiul a vreo 15 ani. Cum are merit Nicuşor la Bucureşti, mai există în ţară oameni tineri care au luptat cu primarii PSD prin instanţe ca să apere legea (genul Cristian Ghingheş la Bacău), candidaţi evidenţi pentru partidele noi. Pe cât pariem că nu vor trece de mecanismul de alegere al celor două partide, atît de complicat (cînd timpul trece), mai ales ca să oprească pe cine nu trebuie, pe cine are talent şi nu e controlabil, nu să recruteze pe cine trebuie?

Despre Vlad Voiculescu, omul care vrea să fie primar pe baza meritului că a locuit 14 ani la Viena, specialist mai ales în posturi unde nu are calificare (finanţe, sănătate  etc – talent universal), se spune cu cinism că poate cîştiga orice alegeri primare (de asta le cere) pentru că are un număr enorm de adrese de e-mail, ca şi cum nu ar fi o clară încălcare a Regulamentului GDPR să foloseşti adrese strînse pentru un alt pretext (o cauză civică) în scop electoral! Dar nu contează. Sunt gata să pariez contra oricui că marea alternativă USR-PLUS nu va reuşi să treacă de filtre niciun candidat din popor, care are de partea sa meritul şi cetăţenii, că se vor găsi grupuri de influenţă să se opună la toţi şi să impună băieţi care să facă agenda lor. Sper să mă înşel: dar nu cred. Şi scuze celor care luptă să fie altfel, că sunt destui!

Se putea face ceva, ca de fiecare dată cînd încerci ceva nou, ca să nu ajungi tot la veto-ul unor securişti sau afacerişti (în general sunt şi una şi alta în acelaşi timp)? Da. Franţa e una dintre ţările cu o societate civilă extraordinar de dezvoltată, unde lumea s-a săturat de clasa politică. Au de ce: abuz în serviciu şi conflict de interese legal cît încape, favoritism pe contracte publice, dictatorii din Africa francofonă au finanţat zeci de ani la campanii electorale în Franţa, iar unii preşedinţi au mai şi folosit, se pare, serviciile secrete contra opozanţilor lor. Diferenţa faţă de la noi e publicul, care are puterea să impună norme de comportament (deci acolo corupţia e mult mai ascunsă): numărul de asociaţii voluntare e enorm, printre cel mai mare din lume, de la oameni care ajută refugiaţi la oameni cu alte idei – dar toţi grupaţi, dezbătînd politică, făcînd activitate voluntară, activi.

În anul 2015, imediat după alegerea lui Iohannis, scriam şi propuneam să urmăm noul model francez, care se profila cu viteză la alegerile municipale: listele cetăţeneşti. În oraşele mari din Franţa, lumea nu mai voia consilieri locali corupţi de la partide, care să ocupe apoi consiliile de administraţie ale societăţilor municipale fără competenţă, ci propunea oameni care făcuseră ceva pentru oraşe, care aveau asociaţii sau le formau repede în jurul unor proiecte clare. Le-a mers bine, iar la alegerile din acest an din Franţa asemenea liste au explodat, vedeţi aici (unele vor susţine primari independenţi, altele nu). S-a ajuns la aşa o popularitate a acestei idei (sau, mai degrabă, impopularitate a partidelor) că şi partidele tradiţionale îşi lasă listele şi se ascund după societatea civilă. Vestele Galbene vor fi pe diverse liste locale, dar nu doar ei, ci o varietate de grupuri.

Cum ar arăta asta în Bucureşti? Imaginaţi-vă liste care ar suna aşa: Prelungirea Ghencea, Un parc la o mie de locuitori, Fără maşini pe trotuar, Exproprieri pentru parcări, Asociaţia pentru trenuri suburbane, Oxigen!, Bucureştiul pentru bucureşteni, Un singur card pe orice mijloc de transport, Fără sectoare! Şi aşa mai departe, fiecare cu ideea lui pentru care face campanie şi reprezentînd oameni care au aceeaşi idee pe care vor trebui să o susţină ajunşi acolo. Aceste idei parţiale ar trebui să negocieze între ele, dar cert este că mult mai mult din interesul general ar fi atins dacă le-am avea direct în CGMB decît dacă ar face doar lobby pe lîngă nişte politicieni. Iar un candidat la primărie ar putea grupa cîteva liste cu idei compatibile, iar cînd s-ar alege ar fi clar ce ar face, în vreme ce acum discutăm numai oameni şi nimic altceva.

Ce propuneam eu în 2015? Să aliniem legislaţia cu cea franceză astfel încât să fie posibile listele de societate civilă la alegerile locale şi să scoatem barierele din faţa lor: pragul la locale (de ce e necesar? De ce să nu se aleagă trei oameni cu agenda să sprijine infrastructura din Prelungirea Ghencea, dacă îşi pot reprezenta cartierul şi au votanţi destui?), numărul enorm de semnături pentru independenţi şi garanţia financiară, obstacolele care împiedicau să se grupeze independenţii ca listă.

Ce s-a făcut? Nimic. Ca atare, primăvara 2020 e o repetare a celei din 2016, cu tristeţea mai mare a USR-PLUS care nu reuşesc să fie mai bune ca PSD-PNL, aşa cum au promis.

Unde e societatea civilă, să ceară crearea unei reprezentări mai bune, pe idei sau pe cartiere, ca în Franţa? Zero barat. Acum vedem că grupuleţele care rezistau erau afiliate fie cu liberalii, fie cu useriştii, sau mai rău. Nu au de ce să se agite pentru societatea civilă, pentru că nu sunt societate civilă.

Dimpotrivă. Stau pe la televiziuni de dreapta şi apără schimbări la legea electorală prin ordonanţe de urgenţă, care readuc şi riscuri eliminate prin lupta noastră acum ani de zile, ca turismul electoral, asta face pseudosocietatea civilă. Şi ocazia e aici: ordonanţa pe alegeri a guvernului Orban a ajuns la Parlament. Unde sunt miile de oameni care să ceară altă calitate a reprezentării? Fericiţi cu turismul electoral, confuzaţi de discuţia despre anticipate sau de tururi, care nu ar schimba nimic din cele de mai sus? Pe scurt, nicăieri.

O ţară care nu a reuşit de la centru să îşi schimbe clasa politică, pentru că partidele nu au mecanisme de jos în sus, dar cine are relaţii de complicitate cu serviciile secrete le controlează bine de sus în jos, mai are o şansă: să încerce o reprezentare mai directă a intereselor. Se întîmplă în toată Europa şi e mai uşor pentru cei din Prelungirea Ghencea să îi ia la goană pe ăia pe care i-au ales dacă nu se ţin de mandatul pe care l-au primit.