Nu ştii dacă să râzi sau să plângi când vezi la TV imagini de la revolta populară din Liban care cere aruncarea afară a întregii clase politice şi un guvern de tehnocraţi pe bază de merit.

Pacea în Liban (ca şi în Bosnia) a fost obţinută acum câteva zeci de ani prin invitarea tuturor facţiunilor să împartă guvernarea. Eliberarea din funcţie a unui prim ministru care reprezintă o facţiune este o formă de dezechilibru a acestui aranjament care a intrat în manualele de politologie ca ”guvernare consensuală”. Cu toate păcatele lor, cei care ocupă poziţii în Liban sunt în capul unor piramide de patronaj ale unor partide etnice şi/sau confesionale, care distribuie poziţiile şi funcţiile publice clienţilor lor. E o soluţie infinit mai bună decât să ai un singur grup care să aibă totul.

Evident, soluţia nu mai corespunde aşteptărilor create de oameni ca noi, care au promovat universalismul etic, adică o distribuţie a resurselor publice care nu ţine seama de grupuri si tratează impersonal şi egal pe fiecare cetăţean. În oraşele mari s-a creat un electorat pentru universalism etic, gata să se bată în stradă cu vechile grupări de partid. Nu doar în Liban.

Dar cine să pună în practică universalismul etic? Ţările noastre nu au moştenit de undeva o birocraţie impersonală de roboţi orbi la interesul privat, toţi cei din administraţie sunt numiţi pe criterii clientelare mai devreme sau mai târziu. Unii sunt poate mai competenţi ca alţii prin natura poziţiei lor publice, dar per total nu au nimic de a face cu birocraţiile de calitate descrise de mine în În căutarea bunei guvernări, create de monarhii europeni ca să colecteze taxe mai bine sau să treacă de la armate prost conduse de aristrocraţi la armate conduse de profesionişti. Democraţiile tinere nu construiesc guverne obiective şi birocraţii autonome faţă de interesul privat. Nu există stimulente în acest sens, decât poate marile ameninţări existenţiale, cum a fost în Estonia sau în Georgia. Nu ne e frică de ruşi destul încât să construim guverne şi birocraţii performante.

Propusul guvern Orban la noi e altă ilustrare. Merita destabilizată ţara pentru a aduce la putere o colecţie de oameni ca garnitura propusă? Nu avea şi Guvernul Dăncilă pe unii care nu îşi plăteau impozitele pentru casele de 900 m2, erau plătiţi de formă pentru slujbe pe care nu le prestau şi îşi făcuseră studiile la universităţi particulare şi programe postuniversitare SNSPA şi colegii de apărare/securitate? E aşa o mare diferenţă între Raluca Turcan şi Ana Birchall sau între precedentul şi nou propusul ministru al Sănătăţii etc? Poziţiile din establishmentul de securitate iarăşi merg la establishmentul din securitate/generali/oameni de ai lui Adrian Năstase, ca să nu mai spun că şi oamenii pe post de societate civilă tot din acea zonă vin.

E colecţia asta de liberali cu merite modeste, adăugată la butoniera stabilimentului de siguranţă naţională, un guvern pe merit? E măcar un guvern liberal???

Are PNL măcar o propunere cum să facem tranziţia spre merit sau ce îşi propune e doar să dea afară pilele PSD ca să le înlocuiască cu pilele liberale, mai ales la Externe, unde întotdeauna e bătaie mare, în companii de stat etc?

Ca şi în Liban, lumea vrea şi la noi altă clasă politică, şi se resemnează cu Orban ca tranziţie. Dar ca şi acolo, aceea nu există, pentru că ţara nu are asociaţiile din care să poţi face o structură corporativă, care să reprezinte profesiuni, regiuni, partide cu bază de masă, etc.

Nu are decât cine a fost iute de picior să se autopropună cererii, adică pe USR, condus de un trio care a luat contracte publice de la Dragnea, Vâlcov, Interne şi servicii. Răscoliţi site-ul USR şi veşi vedea că nici acolo nu există nici cea mai mică idee concretă cum se pune în practică meritocraţia. Când îi vezi cum o ţin langa cu Jos Penalii, când PMP mai profesionist deja a trecut o lege printr-o cameră care rezolvă problema, rămâi cu impresia că în afară de campania publicitară Afară cu ei ca să venim noi USR încă nu e în stare să articuleze nimic de Doamne Ajută.

Ce aşteaptă (sau pe cine) Ludovic Orban să se pronunţe în privinţa trecerii la sistemul pe merit: un concurs naţional unic de intrare în administraţie, fără legătură cu numirile politice, anularea tuturor numirilor prin derogări de pînă acum (de toate guvernele- sunt mii), deschiderea din nou a poziţiilor de management public către cetăţeni europeni, care pot fi finanţate prin asistenţă tehnică pe bani europeni, mai ales la fisc, vamă, companii publice, poliţie, unde e mare nevoie de o schimbare de cultură? Ca să nu mai vorbesc că ne-ar trebui o comisie transpartinică să lucreze la simplificarea şi creşterea calităţii legislaţiei/reglementării împreună cu lume din sectorul privat, BXL, etc, că partidele nu prea au oameni capabili să facă aşa ceva. Guvernul tehnocrat era aşa incompetent că a făcut un website unde întreba poporul ce să taie şi ce nu, a plouat cu propuneri să se desfiinţeze buletinul şi alte asemenea. Creşterea calităţii reglementării, fără de care nici nu contează cine se alege primar sau e numit ministru, e o chestiune indispensabilă şi super specializată. Aţi auzit să se pregătească ceva, ca să nu mai facem ca data trecută, când a decretat un pedelist declaraţia pe proprie răspundere din cauza căreia a ars Colectiv? Nu am auzit să îl acuze cineva, în schimb lumea incitată de presa tabloidă strigă la salvatori: Criminalilor!

Sunteţi siguri că există un public care chiar aspiră la merit?

Aţi auzit cumva că se pregăteşte altceva decât înlocuirea pesediştilor cu liberali? Dacă ar exista un dram de meritocraţie nu ar exista zece idei de comisari europeni (şi una competentă e mult, pe domeniul Transporturilor), iar Klaus Iohannis şi Viorica Dăncilă o agreau la unison. Cum noi nu suntem în stare decât de numiri partizane, întârziem Comisia Europeană cu o lună!

Dacă nu suntem în stare cu meritocraţia, aş sugera că modelul Libanului e mai bun, să împărţim statul între facţiuni, că e mai reprezentativ, decât să-i avem pe unii cu 20 la sută care fură la greu câteva luni cât au ocazia. Practic îi invităm chiar noi cu asemenea aranjamente şi lipsa de cerere publică pentru merit pe bune. Dacă nu trece garnitura asta din prima, faceţi a doua de largă reprezentare, iar până la alegeri poate se pregătesc unii mai bine decât până acum.