Aleşii poporului au ajuns de-a dreptul „speciali“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu-i puţin lucru ca, de pe coclaurii anonimatului şi ai mediocrităţii, să te trezeşti, nitam-nisam, conducând o ţară ― „performanţă“ ce are toate ingredientele necesare pentru a stârni chiar şi invidia celui mai fantezist scriitor de scenarii telenovelistice.

Este o adevărată minune pe care, în mod curent, nici măcar visul, fie el cu ochii închişi sau deschişi, nu prea o tolerează. Să ajungi, peste noapte, ceea ce atât de generosul subconştient nu ţi-a îngăduit să visezi ţine de o devenire absolut specială. Aşadar, intrarea în rol a politicienilor noştri (neaoşe miracole), cu atâta „abilitate“, nu ar trebui să mire pe nimeni. Vorba ceea: „viaţa bate filmul“..., şi fiindcă nu-i timp de pierdut, aleşii poporului au găsit de cuviinţă să se considere „speciali“, atribuindu-şi drepturi speciale, salarii speciale, pensii speciale, legi speciale ş.a.m.d. Însăşi politica a ajuns, astfel, să fie „specială“. Ea nu mai are în grijă treburile ţării, soarta poporului, ci, în mod exclusiv, pe acelea ale „politicienilor“, adică ale celor „speciali“.

Nu ştii să faci nimic? Inteligenţa îţi joacă feste? Nu-i bai! Intră în politică!, un loc de ministru se va găsi şi pentru tine. Nu ţi-au ieşit socotelile ca tractorist, electrician, strungar, dulgher ş.a.m.d.? Nu-i nimic! Parlamentul ţi-a pregătit pijamalele... Somn uşor!... Te pasionează corupţia?, vrei să te îmbogăţeşti subit?, doreşti să priveşti şi să sfidezi legea de la mari înălţimi? Nimic mai simplu: politica te aşteaptă cu braţele deschise! Te îngrijorează viitorul membrilor familiei tale? Păstrează-ţi calmul! Intrat în politică, devii „special“ ― şi, odată cu tine, şi ei.

Căile parvenitismului sunt cu mult mai puţin întortocheate decât par a fi. Nu-i exclus ca, având în vedere nepotismul din politica românească, invadată de familii întregi, în curând, să auzim că suntem conduşi de partide familiale (ex: Partidul Social Popescu şi Fiii – PSPF –, sau Alianţa Ionescu şi Soacra – AIS etc.). Votanţi sunt, slavă domnului...! Cu un minim efort manipulator-filantropic (puţin zahăr, o găleată, nişte ulei), poţi ajunge, cât ai zice peşte, în vărful ţării ― adică „special“, nu un nimeni, ca până mai ieri. În cazul în care nu ai ce să oferi, făgăduieşte, fă promisiuni! Ai la îndemână luna de pe cer, marea cu sarea, stelele şi atâtea altele... Speranţele au virtuţi nutritive, sunt bine tolerate de mulţime -- poporul, care nu e nici pe departe „special“, le va digera, în tihnă, şi te va vota...

Politica românească nu-i decât un lucru care poate fi redus, după cum ni s-a demonstrat, cu mare uşurinţă, la propria sa intimitate, fiindcă, atunci când totul e îngăduit, nimic nu mai e imposibil ― de aceea aşa-zişii politicieni au şi ajuns să fie de-a dreptul „speciali“.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite