Curtea Supremă a motivat decizia din Dosarul „Ferma Băneasa”. De ce a fost trimis la puşcărie avocatul Robert Roşu

Curtea Supremă a motivat decizia din Dosarul „Ferma Băneasa”. De ce a fost trimis la puşcărie avocatul Robert Roşu

FOTO Arhivă

Avocatul Robert Roşu a încălcat legea, nu şi-a exercitat profesia de apărător, atunci când s-a implicat în retrocedarea Fermei Băneasa la solicitarea lui Paul Philippe Al României, susţin judecătorii în motivarea sentinţei din dosarul „Ferma Băneasa”. Avocatul şi-a negociat un onorariu de succes de 2,7 milioane de euro, dar a fost înşelat de cei pentru care lucra.

Ştiri pe aceeaşi temă

Înalta Curte a redactat motivarea deciziei prin care avocatul Robert Roşu a fost condamnat la 5 ani de închisoare cu executare.

„Inculpatul Roşu Robert Mihăiţă a asigurat interfaţa juridică şi a dat aparenţa de legalitate a întregului demers, coordonând aspectele legale şi implicându-se ulterior, prin demersuri efective, în obţinerea bunurilor. În calitatea pe care o avea, inculpatul Roşu Robert Mihăiţă ştia care sunt punctele nevralgice ale afacerii din punct de vedere juridic, aspecte care sunt probate de raportul de due diligence întocmit mai înainte de încheierea contractului”, se arată în motivarea deciziei obţinută de G4Media.ro.

Mai multe aspecte făceau problematică revendicarea imobiliară în 2006, atunci când avocatul Robert Roşu s-a implicat în acest demers.

„Cu titlu de exemplu, în cazul Pădurii Snagov, s-a arătat explicit că “există neclarităţi” cu privire la titlul de proprietate al fostului rege Carol al-II-lea, în cazul Viei şi Pepinierei Murfatlar se menţiona că aceasta “nu figurează în Decretul nr.38/1948” şi că “nu se poate stabili dacă Carol al II-lea mai avea calitatea de proprietar” la data naţionalizării efectuate prin acelaşi decret, situaţia fiind identică şi în legătură cu alte bunuri, cum ar fi Moşia Regală Balta Boianu şi Pădurea Vărăşti”, arată instanţa supremă în motivare.

Pădurea Snagov nu fusese naţionalizată de comunişti

Judecătorii au arătat că, la percheziţia de la casa de avocatură Ţuca Zbîrcea, a fost găsită Deciziunea nr.1/1941 prin care pădurea Snagov fusese luată de Statul Român din proprietatea regelui Carol al II-lea, care abdicase la data de 6 septembrie 1940 şi luase calea exilului. Prin urmare, pădurea Snagov nu a fost naţionalizată de regimul comunist prin decretul 38/1949 de la Regele Carol al II-lea. În plus, pe deciziunea nr.1/1941 era menţionat „a nu se folosi în niciun dosar”.

„În cazul Pădurii Snagov, inculpatul Roşu Robert Mihăiţă a intervenit doar în faza punerii în posesie, după ce funcţionarii publici dispuseseră, cu încălcarea legii, retrocedarea către inculpatul Al României Paul a suprafeţei de 46,78 ha teren forestier. Inculpatul Roşu Robert Mihăiţă cunoştea că inculpatul Al României Paul Philippe nu este îndreptăţit la restituirea acestui teren”, scriu magistraţii.

Avocatul voia onorariu de 2,7 milioane de euro, dar a fost păcălit

Deşi a participat activ la retrocedarea ilegală a celor două proprietăţi, iar miliardarul israelian Beny Steinmetz i-a promis un comision de 2 % din valoarea bunurilor obţinute ilegal, adică 2,7 milioane de euro, avocatul Robert Roşu a fost păcălit în final şi nu a primit nimic.

„Potrivit înţelegerii cu societatea Reciplia, pe care însuşi inculpatul Roşu Robert Mihăiţă a negociat-o, a fost stabilit şi un onorariu de succes de 2% din valoarea de piaţă a bunurilor restituite, existând aşadar şi un cert interes material al inculpatului pentru obţinerea unor importante sume de bani, ţinând seama de valoarea extrem de ridicată a acestor bunuri (numai în cazul Fermei Regale Băneasa, aceasta a fost evaluată la peste 135 milioane de euro)”, se mai arată în motivare.

Cum îl apăra casa de avocatură pe Robert Roşu

Casa de avocatură Ţuca Sbârcea şi Asociaţii (TZA) i-a luat apărarea avocatului Robert Roşu şi susţinea că acesta nu a făcut altceva decât să îşi practice meseria.

„Adevărul” a adresat o serie de întrebări TZA cu privire la rolul pe care avocatul l-a jucat în „afacerea” Ferma Băneasa, înainte să fie redactată motivarea ICCJ.

Întrebare: Ce drepturi litigioase urma a fructifica Remus Truică de la Paul Philippe Al României în urma contractului de cesiune redactat de domnule avocat Robert Roşu pe data de 01.11.2006, în condiţiile în care Casa Regală nu-i recunoştea lui Paul Philippe Al României niciun drept de moştenire?

Comunicat DNA 08.05.2016: „Inculpatul Al României Paul Philipe împreună cu inculpatul Truică Remus şi ceilalţi membri a grupului, au ascuns apoi natura ilicită a înţelegerii, prin încheierea la data de 01.11.2006, a unui contract de cesiune, cu privire la bunurile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii, între Al României Paul şi SC Reciplia SRL, reprezentată de Truică Remus. În concret, acest contract redactat de Roşu Robert, prevede că Al României Paul Philipe, în calitate de cedent transmite/cesionează fără nicio rezervă, cu titlu oneros, toate drepturile sale prezente şi viitoare asupra unor bunuri imobile, enumerate şi identificate în contract (între care şi „Ferma Băneasa” cu un teren în suprafaţă de 28,63 ha şi Pădurea Snagov cu teren forestier de cca 30 ha)”.

Răspuns TZA: Poziţia Casei Regale asupra acestei chestiuni nu este relevantă. Drepturile dinastice invocate de Casa Regală nu au nicio legătură cu drepturile de proprietate sau de moştenire revendicate de Paul Philippe. Acesta s-a întemeiat pe drepturile recunoscute de legislaţia votată în Parlamentul României. În plus, fragmentul din rechizitoriu citat de dvs. conţine două mari inexactităţi: „1. înţelegerea” respectivă nu a avut o natură „ilicită” câtă vreme s-a întemeiat pe un contract încheiat în mod transparent, niciodată invalidat de vreo instanţă civilă şi 2. respectivul contract nu fusese redactat de Robert Roşu (Robert Roşu i-a certificat doar data semnării).

Întrebare: Paul Philippe Al României a făcut numeroase demersuri în instanţe pentru reconstituirea drepturilor de proprietate cu privire la mai multe imobile. Poate fi considerată un titlu de proprietate decizia 954/14.02.2012 a ICCJ?

Reamintim că respectiva decizie statua, în cadrul unui proces având ca obiect exequator, că tatăl lui Paul Philippe Al României – Mircea Grigore Lambrino – a fost fiul regelui Carol al II-lea. Practic, ICCJ recunoştea o decizie luată de un tribunal din Lisabona, în 1955, dată strict cu privire la filiaţia lui Mircea Grigore Lambrino.

Răspuns TZA: hotărârea respectivă finalizează un proces de peste 20 de ani, în care se ceruse recunoaşterea hotărârii din 1955 de la Lisabona cu privire la filiaţia lui Carol Mircea Grigore şi paternitatea lui Carol II. România a fost condamnată la CEDO pentru durata excesivă a procedurii din acest dosar. Hotărârea de exequatur priveşte exclusiv raporturile familiale dintre Paul Philippe şi fostul Rege Mihai şi fosta Regină Ana.

Hotărârea din 2012 nu a creat o situaţie juridică nouă, ci doar a confirmat o stare de lucruri deja recunoscută anterior de organele administrative şi instanţele judecătoreşti din România în sensul că Paul Philippe este descendent al Carol II şi titular al drepturilor de retrocedare cu privire la averea lui Carol II.

Hotărârea de la Lisabona era oricum recunoscută de drept în România odată cu aderarea României la Uniunea Europeană. De asemenea, filiaţia este o chestiune de stare civilă, care se dovedea pe baza legii străine. Mai clar, este imposibil ca o anumită persoană să fie recunoscută ca fiu sau nepot al lui Carol II în Portugalia, dar să nu fie recunoscută ca atare în altă ţară.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările