Ce schimbări vrea să aducă Guvernul pentru a evita repetarea tragediei de la Caracal

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Proiectul de lege pentru căutarea persoanelor dispărute, dezbătut joi în Guvern, prevede crearea unei unităţi speciale pentru coordonarea operaţiunilor în astfel de situaţii şi sunt stabilite clar condiţiile în care autorităţile pot pătrunde în locuinţele suspecţilor.

Una din principalele modificări propuse în proiectul de Lege privind căutarea persoanelor dispărute este înfiinţare în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române a unei unităţi speciale pentru coodonarea acţiunilor de căutare a persoanelor dispătute, numită Unitatea Centrală Persoane Dispărute (UCPD). Această unitate, ce va încadra inclusiv psihologi sau sociologi, va avea misiunea de a elabora proceduri de căutare a persoanelor dispărute, ghiduri de bune practici şi va administra baza de date a „persoanelor dispărute”. La nivelul inspectoratelor judeţene este prevăzut să fie înfiinţate structuri specializate, iar la nivelul poliţiilor minicipale sau orăşeneşti vor exista poliţişti cu atribuţii specifice în gestionarea cazurilor de persoane dispărute. 

Un alt punct important îl reprezintă introducerea conceptului de persoană dispărută „aflată într-o situaţie de vulnerabilitate”, definită ca persoana despre care există informaţii că este victima unor infracţiuni contra vieţii şi integrităţii sexuale, sau minorii cu vârste sub 14 ani sau despre care există informaţii că se află în compania unor persoane care îi pot pune în pericol integritatea corporală, sănătatea sau viaţa. În cazurile în care persoana dispărută este încadrată ca fiind într-o situaţie de vulnerabilitate, legea stabileşte că organele de poliţie „au obligaţia de a declanşa, de îndată, procedurile de căutare a acesteia”. Persoana dispărută este semnalată în baza de date de îndată în cazul persoanelor în stare de vulnerabilitate şi în maximum de 24 de ore în celelalte cazuri.

Proceduri speciale în cazul persoanelor vulnerabile

Potrivit proiectului normativ, în cadrul Inspectoratului General urmează să fie constituit un dispecerat de urgenţă „Dispariţie minor”, unde vor fi preluate apelurile de urgenţă 112 ce privesc dispariţia minorilor. În aceste cazuri, operatorii dispeceratului „au dreptul, fără o notificare prealabilă a apelantului, de a verifica identitatea şi datele de localizare ale acestuia, precum şi datele de identitate ale minorului considerat persoană dispărută”. Pe lângă aceste modificări, se încearcă şi eliminarea unor serii de neclarităţi de procedură reclamate de procurori şi polişti în cazul de la Caracal. Astfel, proiectul de lege spune clar că, în căutarea unei persoane dispărute aflate într-o situaţie de vulnerabilitate, organele de ordine pot pătrunde într-un spaţiu fără nici-un acord pentru a facilita luarea în custodie a persoanei dispărute. 

La fel, în cazul persoanelor vulnerabile, autorităţile au acces la date şi informaţii ce presupun restrângerea unor drepturi sau libertăţi fundamentale, precum „localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; accesul la un sistem informatic; obţinerea datelor de trafic şi de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului; obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane”. În ceea ce priveşte autorizarea acestor măsuri în cazuri de pericol grav, proiectul prevede că ele „se pot realiza cu autorizarea procurorului, pe o durată de maximum 48 de ore, urmând ca autorizarea judecătorului să fie solicitată până la expirarea acestui termen”.

10% din cazurile de persoane dispărute rămân nerezolvate

Experţii din sistem susţin că aceste modificări sunt necesare pentru a elimina lacunele legale ce îngreunau desfăşurarea cercetărilor în acest tip de cazuri. „Încă de acum un an colegii noştri atrăgeau atenţia că nu exista un mecanism legal pentru acest tip de cazuri, că veneau părinţii disperaţi şi că, chiar dacă copilul avea telefonul asupra lui, poliţistul nu putea cere o localizare a acestuia. La fel, în ceea ce priveşte procedurile, aveam doar un îndrumar mult prea generic pentru a acoperi toate tipurile de situaţii. Asta în condiţiile în care ne confruntăm cu circa 3.600 de dispariţii anual, iar 10% dintre aceste cazuri rămân nerezolvate, sunt minori despre care nu mai ştie nimeni nimic”, a declarat Cozmin Andreică, liderul sindicatului poliţiştilor Europol. 

Totuşi, după cum subliniază anchetatorii cu experienţă, oricât de mult ar ajuta sau clarifica aceste proceduri, ele nu pot suplini lipsa de pregărire. „Pentru aceste noi structuri trebuie selectaţi oameni capabili şi în acest moment nu prea ai de unde să îi iei. Din păcate investiţiile în capitalul uman sunt absente. Din lipsă de fonduri, sau din alte motive, nu mai există acelaşi nivel de pregătire. Un poliţist judiciar, abia după zece ani devine un poliţist bun. Ca să devină un poliţist foarte bun, capabil să crească alţi 2-3 agenţi lângă el e nevoie de mult mai mulţi ani. Şi noi ce facem? După 12 ani le spunem că pot să iasă la pensie? Au fost echipe decimate, de unde au plecat câte 3-4 oameni, lăsând în urmă un gol imens”, a declarat Andrei Babu, expert criminalist.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite