Ce e val, ca valul trece

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Când devin nefolositori, liderii de laborator sunt „ucişi” chiar de inventatorii şi păpuşarii lor. La un moment dat, dispar din scena publică, din zonele şi funcţiile în care fuseseră urcaţi de zici că nici nu au existat vreodată. Doar că lasă urme adânci în societate prin consecinţele negative ale prezenţei lor impuse, efemere, în funcţiile politice decizionale, ca o fata Morgana, ce apare şi dispare la orizontul puterii politice.

România şi românii sunt loviţi ciclic de tot felul de nenorociri, de calamităţi umane, de prostii din puţul gândiri, de filozofi de şanţ, de scenarii diverse şi manipulări cu diferite scopuri şi de alte chestii, care mai de care mai nevăzute, nemaiîntâlnite, premiere copiate după altele petrecute, întâmplate în anumite zone internaţionale. Unele dintre aceste lucruri negative sunt produse de minţi bolnave care nu înţeleg nici ce înseamnă libertatea individului, nici nu ştiu ce înseamnă libertatea lor personală şi nici să respecte libertatea şi drepturile semenilor în mijlocul cărora trăiesc. 

Există însă şi multe creaţii de laborator-idei, proiecte, scenarii, puneri în practică, manipulări cu ţinte precise şi evident, specimene umane transformate din nimic în personaje şi persoane publice, impuse şi alese în funcţii şi demnităţi, în cele mai importante instituţii publice, la vârful statului şi în poziţii cu mare putere de decizie politică. 

Astfel de personaje pentru care notorietatea publică este vitală, sunt instrumentele şi uneltele de manipulare ale creatorilor lor din aşa zisele ”centre de reflecţie”. Acumularea permanentă de notorietate publică, prin orice mijloace, face prin aderenţa şi simpatia produsă în rândul multor români, preponderent cu un nivel de educaţie scăzut, proveniţi din păturile modeste ale societăţii, ca idolilor de laborator să le crească anvergura printr-un efect al bulgărelui de zăpadă, care prin rostogolire creşte rapid, într-un timp foarte scurt, devenind peste noapte uriaş. La fel de repede cum se umflă, astfel de lideri politici se topesc la fel de repede ca şi zăpada, nelăsând în urma lor decât nişte urme de noroi şi alte consecinţe cu efecte grave atunci când au fost împinşi în funcţii înalte ale statului, cu putere şi influenţă politică la vârf.

De cele mai multe ori, atunci când devin nefolositori şi-au îndeplinit sau nu menirea în funcţie de scopurile în care au fost creaţi, liderii de laborator sunt ”ucişi” chiar de inventatorii şi păpuşarii lor. La un moment dat, dispar din scena publică, din zonele şi funcţiile în care fuseseră urcaţi de zici că nici nu au existat vreodată. Doar că lasă urme adânci în societate prin consecinţele negative ale prezenţei lor impuse, efemere, în funcţiile politice decizionale, ca o fata Morgana, ce apare şi dispare la orizontul puterii politice.

După nenorocirile pe care le lasă în urma ”guvernării” lor, rămân ca proştii şi foştii cetăţeni, naivi, simpatizanţii, susţinătorii, fanaticii. Exact norodul pe spatele căruia le-au fost fabricate ascensiunile politice fulminante, oameni care îşi dau seama tardiv că au fost folosiţi şi fraieriţi cu scop precis de către idolii de laborator, creaţi şi ”omorâţi” de interesele centrelor de reflecţie.

În România, în foarte puţine cazuri, aceste personaje/”personalităţi”/demnitari publici cad firesc din funcţii, doborâţi de fărădelegile lor şi de autorităţile responsabile-poliţie, procuratură, justiţie. Dar chiar şi atunci când sunt pedepsiţi de lege, pedepsele sunt comparativ mult mai mici decât în cazul unor simplii cetăţeni. În unele cazuri, în funcţie de notorietatea, de importanţa ”personalităţilor publice”, intervin prescripţii sau reabilitările unor foşti înalţi demnitari. Avem exemple recente de mari oameni politici, de partid şi de stat, reabilitaţi după ce au suferit condamnări penale, chiar au făcut şi ceva  puşcărie, iar acum sunt spălaţi, curaţi, apretaţi, imaculaţi ca albă ca zăpada, nerăbdători şi dornici să ajungă din nou ceea ce au fost odată.

De peste un an de zile, avem în mişcare, la nivel naţional, cu simpatii chiar printre românii din diaspora, un nou val pornit să se rostogolească din centrele de reflecţie, care a fost tolerat şi împins atât de sus încât a ajuns să perturbe serios o România prost guvernată, coruptă şi furată la vârf, ţară membră a Uniunii Europene şi NATO. Un val extrem de nociv care a fost gândit să crească tot pe voturile democratice ale unor sute de mii de simpatizanţi naivi, creduli, deveniţi aprigi susţinători ai idolilor de laborator. Lăsat liber şi împins de la spate inclusiv de lideri religioşi ortodocşi cu influenţă în rândul oiţelor pe care ar trebui să le păstorească, valul de aur a fost ajutat să dărâme poarta celui mai important for democratic, Parlamentul României! Asta după ce cu o săptămână în urmă a lovit furios presa liberă din  Europa!

Situaţia de acum cu locomotivele de laborator urmate de masele de simpatizanţi naivi, supranumiţi şi ”dacii liberi”, dar manipulaţi, a avut un impact atât de mare încât a ajuns să fie comparat cu extremismul legionar, criminal, dintr-o altă perioadă democratică din istoria recentă a României. Astfel, în ciuda apelurilor la raţiune şi lege făcute de la vârful statului, al instituţiilor democratice, al unor partide politice parlamentare, creatorii valului susţinuţi consecvent şi de o parte din media naţională, dar şi de propaganda sputnicistă, îl rostogolesc şi împing tot mai tare peste fragila democraţie românească şi aşa zisul stat de drept. 

Unii au asemănat atacarea Parlamentului României cu atacul asupra Capitoliului, din SUA, după un scenariu asemănător. Posibil, dar autorităţile americane, forţele de ordine nu s-au dat la o parte din faţa atacatorilor, ci s-au luptat cu ei. Şi imediat după atac, autorităţile - poliţia, FBI, justiţia şi alte instituţii responsabile au început urgent cercetările, urmărirea şi reţinerea atacatorilor pe care i-au deferit tribunalelor să fie judecaţi şi pedepsiţi pentru faptele lor. Şi acum sunt căutaţi atacatorii care nu au reuşit să fie prinşi până în prezent. Justiţia americană îi va trage la răspundere inclusiv pe factorii politici implicaţi în evenimente.

Putem să comparăm modul de răspuns al autorităţilor americane cu modul de neimplicare al autorităţilor române, care dacă îşi făceau treaba responsabil de-a lungul timpului nu se mai ajungea la situaţii de luare cu asalt a Parlamentului?

Cum vor soluţiona autorităţile responsabile cercetările şi cauzele deschise în cazul acestor evenimente? Dacă privim modul de acţiune, de neimplicare, de toleranţă, complicitate şi incompetenţă al instituţiilor româneşti, dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă în justiţia noastră, putem să ne dăm singuri răspunsul la modul cum vor rezolva lucrurile. În consecinţă, acest ”tratament” românesc le dă curaj în continuare celor care sfidează legea în văzut lumii!

Mulţi observatori publici au ajuns să atenţioneze că acest val extremist va trece în curând de la violenţele verbale la cele fizice, cum s-a întâmplat în perioada interbelică, cu teroarea legionară. Asta se poate întâmpla dacă nu cumva creierele de laborator nu vor da un ordin de ”la loc comanda” sau cine ştie, poate prin punerea piciorului în prag a atât de timoratelor instituţii de forţă ale statului de drept-poliţie, jandarmerie, justiţie.

Situaţia nu-i deloc roz, cu atât mai puţin liniştitoare, România nu mai are nevoie de un conflict intern mai ales în contextul în care ameninţarea marelui urs rus se simte tot mai tare în proximitatea geografică a ţării noastre.

Dar, trecutul recent ne aminteşte că de-a lungul ultimelor decenii, s-au tot rostogolit peste România valuri ticăloase care au lăsat în urmă consecinţe tragice, începând de la legionari, război, regimul comunist, loviluţia din decembrie 1989, mineriade, proteste democratice reprimate cu violenţă, care au lăsat urme adânci şi ireversibile în timp. Acum, în timp de gravă pandemie sanitară şi morală, creierele din centrele de reflecţie de la răsărit au rostogolit valul de aur.

Ca şi în cazul altor valuri cu care ne-am confruntat, este sigur că şi acest val se va topi la fel ca şi celelalte. ”Ce e val, ca valul trece!”-Eminescu este mai actual ca oricând, chiar dacă nu a prins valurile ultimelor decenii. La fel ca şi Caragiale şi alţi mari gânditori români. 

Acum, degeaba se chinuie şoşocii şi hauriştii să intre în istorie, poate vor prinde doar tomberoanele istoriei, dar şi la acestea e mare înghesuială de gunoaie politice, idoli de laborator.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite