Cadrele didactice de la Şcoala Specială 11, acuzate că au agresat o fetiţă care suferă de Sindromul Down. Mămica a depus o plângere penală împotriva acestora
0Mama unei fetiţe de 9 ani care suferă de Sindromul Down a depus o plângere penală împotriva cadrelor didactice de la o clasă pregătitoare din Şcoala Specială 11 din Capitală, pe motiv că acestea au lovit-o pe fiica sa. De altfel, mămica este preşedintele Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi, Mădălina Turza.
Concret, plângerea penală vizează cadrele didactice de la clasa pregătitoare A din cadrul Şcolii Speciale nr. 11 din Capitală şi a fost depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6. „La data de 22 ianuarie 2014, fiica mea a fost agresată verbal şi fizic de către cadrele didactice prezente în clasă, în cadrul programului şcolar la grupa pregătitoare A. Agresiunile fizice la care a fost supusă fiica mea sunt susţinute prin certificatul medico-legal eliberat de Institutul Naţional de Medicină Legală «Mina Minovici»”, susţine mămica, citată de Mediafax.
Potrivit Mădălinei Turza, în certificat se menţionează că minora prezenta, la data menţionată, mai multe urme de lovire: braţ lateral drept - mai multe echimoze violacei, neomogene, între 3/2 cm şi 05/0,5 cm, pe o zonă de 6/4 cm, faţă dorsală mâna stângă, patru excoriaţii acoperite parţial de crustă hematică între 0,3/01 cm.
„Concluzia examenului medico-legal arată că minora în cauză prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 22.01.2014 prin lovire cu un corp dur. Dincolo de traumele fizice suferite de fiica mea, evalurile psihologice, dar şi observaţia personală indică comportament post-traumatic evident, manifestat printr-o serie de indicatori nespecifici comportamentului şi personalităţii sale. Conform raportului de evaluare psihologică, fiica mea, prezintă: «modificări ale comportamentului, în sensul în care a suferit o agresiune (...retrasă, nu dorea să comunice, era speriată, pentru ca apoi cu ajutorul familiei şi al terapeuţilor să revină la comportamentul său normal). Această succesiune de comportamente s-a produs în două momente pe parcursul celor 15 zile.
Aceste schimbări de comportament denotă suferinţă din partea copilului a unei agresiuni (indiferent de ce natură: psihică, fizică, verbală)»", potrivit sursei citate.
Îndemnaţi să-şi sedeze fetiţa
Turza precizează că, încă de la începerea cursurilor, în cadrul Şcolii Speciale nr. 11, atât ea, cât şi soţul său au fost permanent îndemnaţi să-i administreze copilului tratamente neuroleptice în vederea sedării, în ciuda faptului că aceştia au precizat constant că fata are probleme cardiace.
„În acest sens, ne-au fost prezentate constant cazurile de «succes» ale celorlaţi elevi, care sedaţi fiind sunt «liniştiţi» şi «cuminţi». În contextul în care fiica mea este înscrisă într-o şcoală specială, conform Orientării CMBRAE, unde rolul cadrelor didactice este să cunoască şi să adreseze nevoile speciale ale copilului cu dizabilităţi, în completarea actului educaţional, în contextul în care minora este în situaţia unei triple vulnerabilităţi, respectiv aceea de copil cu dizabilitate non-verbală, aceasta este agresată fizic şi verbal de cadrele didactice deoarece, în absenţa sedării acestea, sunt nevoite să răspundă cerinţelor fişei postului, respectiv să aplice metode de psihopedagogie specială, ceea ce din punctul lor de vedere, este un efort prea mare”, precizează Mădălina Turza.
„Astăzi, sistemul mi-a declarat război personal. Copilul meu a fost bătut. Copilul meu a fost chinuit. Copilul meu nu a putut să-mi spună. A trebuit să apară urme fizice ca să-i înţeleg suferinţa. (...) Nu voi ezita să mă folosesc de toate mijloacele legale existente pentru ca vocea lor să fie auzită dincolo de tăcerea la care sunt condamnaţi de sistemul din România”, a declarat Mădălina Turza.
Citeşte mai multe ştiri pe aceeaşi temă:
Camera Deputaţilor a aprobat noua lege pentru protecţia copilului ce va fi publicată în Monitorul Oficial zilele următoare. Aceasta prevede printre altele ca părinţii care pleacă la muncă în străinătate să anunţe autorităţile cu 40 de zile înainte şi să desemneze un tutore pentru cei mici.
Primul recensământ al sistemului instituţional public, naţional şi local, al serviciilor pentru protecţia copilului în România, realizat într-un proiect european al Ministerului Muncii în parteneriat cu Fundaţia SERA România, arată că încă există probleme la nivelul direcţiilor de asistenţă socială din ţară: personal redus, diferenţe majore de costuri pentru aceleaşi servicii, evaluări ale angajaţilor pe hârtie, dar şi fonduri insuficiente.
Peste 50.000 de apeluri au fost înregistrate în România în primele şase luni din 2013 la Telefonul Copilului 116 111, iar din ce în ce mai multe vizează consilierea psihologică, o nevoie resimţită atât de copii, cât şi de părinţi. Specialiştii prezenţi în studioul Adevărul Live au discutat joi, de la ora 11, despre „generaţia însingurată“.
Noi cazuri de copii abuzaţi fizic şi emoţional, raportate la Telefonul Copilului
Buzoienii au ajuns să-şi neglijeze copiii în modul cel mai alarmant sau, mai rău, să-i abuzeze fizic şi psihic, vărsându-şi nervii pe micuţi. Luna trecută, Telefonul Copilului din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău a fost apelat de zeci de ori, unii dintre micuţi ajungând în grija Statului după ce au fost agresaţi de părinţii lor.
Sărăcia familiei este principalul motiv pentru care copiii ajung să cerşească
Sărăcia şi influenţa negativă a familiei sunt principalele motive pentru care copiii ajung să cerşească. Asta potrivit unui studiu realizat pentru proiectul „Unde începe cerşetoria, se sfârşeşte copilăria”, cofinanţat de Ambasada Franţei.
Peste 50.000 de apeluri au fost înregistrate în primele şase luni din an la asociaţia Telefonul Copilului, mai multe decât în perioada similară a anului trecut. Potrivit organizaţiei, în cazul a peste 2.500 de apeluri a fost necesară intervenţia instituţiilor abilitate, pe de-o parte, iar pe de altă parte consilierea şi monitorizarea continuă a specialiştilor Asociaţiei Telefonul Copilului.
Cele mai recente studii arată că juniorii şi tinerii români au devenit atât de imuni la violenţa verbală, încât nici nu o mai consideră anormală, ci, mai degrabă, o normă comportamentală. Acest lucru are consecinţe grave asupra dezvoltării copiilor, avertizează psihologii.
Se încarcă comentariile...
