VIDEO În depozitele militare din Transnistria se află încă armament chimic şi nuclear tactic
0
La est de graniţa răsăriteană a NATO se confruntă practic două lumi, aceea a unei generaţii speriate de schimbare, care se agaţă disperată de imaginea ultimului Tătuc, actualul prim locatar de la Kremlin, şi cea a generaţiei care asigură militarii succesivelor demonstraţii de forţă ale imperiului răsăritean, în condiţiile când junii bine informaţi, dar trăitori în Est, îşi doresc libertatea şi democraţia din Vest.
În Federaţia Rusă este asigurat dreptul de a lăuda conducerea de acum, de la Moscova, îndeosebi pe cel care ia toate deciziile importante pentru cei aproximativ 143 de milioane de locuitori din ţara care se revendică oficial drept moştenitoarea URSS, iar programatic, prin vocea lui Vladimir Putin, doreşte restaurarea puterii Moscovei pe întreg teritoriul fost sovietic.
În Republica Moldova este asigurat, cu prioritate, dreptul presei de sorginte rusă de a se considera stat în statul deja partajat în Transnistria, Găgăuzia şi ce a mai rămas pentru autorităţile de la Chişinău, care, teoretic, răspund de soarta a 3,5 milioane de europeni, din care, probabil, au mai rămas să trăiască, între Prut şi Nistru, un pic peste două milioane de cetăţeni supuşi, 24 de ore din 24, ofensivei mediatice în care cultul lui Putin este mai presus de statalitatea lui Voronin, ezitările preşedintelui Timofti, visele lui Vladimir Filat, tăcerile lui Mihai Ghimpu şi planurile victorioase ale celor care au pupat, la Moscova, mâna ţarului, atât de darnic în asigurarea fondurilor necesare candidaţilor pro-Rusia, la alegerile locale generale din 14 iunie.
La Bucureşti, preşedintele pare a fi uitat de afirmaţia sa, conform căreia România oferă unirea Republicii Moldova, premierul nu a obţinut repararea nedreptei expulzări a unui june unionist, şi băieţii obişnuiţi a se perinda pe micul ecran, cu morga de rigoare, dau ca sigură pierderea Republicii Moldova, ca şi cum ei ar fi sfetnicii de taină ai lui Vladimir Putin, nu cetăţeni ai unei ţări membre a NATO, care a trimis pe comandantul adjunct al Forţelor Aliate din Europa, recent, la Chişinău, pentru a da un semnal clar că Alianţa Nord-Atlantică nu va permite o agresiune pe teritoriul dintre Prut şi Nistru,
La semnalabilul post de televiziune Forces TV - armata română nu are aşa ceva din indolenţa, incompetenţa şi aroganţa unor trecători ocupanţi de fotolii - Michael Fallon a respins informaţiile conform cărora bugetul Marii Britanii pentru apărare va fi redus cu 1 miliard de lire sterline, în următoarele câteva săptămâni. Secretarul Apărării a declarat, pentru ziarul Time, că va negocia cu premierul astfel ca forţele armate să aibă ce au nevoie, pentru a păstra în siguranţă Marea Britanie. Secretarul american al Apărării, între timp, a cerut în mod public Londrei să menţină cheltuielile militare la cel puţin două procente din venitul naţional, în conformitate cu nivelul stabilit de NATO.
Omologul lui Michael Fallon, de la Bucureşti, aşteaptă liniştit mărirea de buget din anul 2017, doar este linişte şi pace la est de graniţa răsăriteană a NATO, nu-i aşa?
Nu la Forces TV, ci la 6TV am invitat trei conaţionali de excepţie pentru a analiza şi înţelege realităţi din spaţiul fost sovietic, ignorate cu vizibilă candoare, pe Dâmboviţa.
VITALIE MARINUŢĂ:
@ Ucraina şi-a revăzut politica faţă de regiunea separatistă Transnistria, şi acţionează în susţinerea Republicii Moldova, deoarece Kievul are toate condiţiile de a se alege în final cu o regiune secesionistă, ca şi Transnistria, aici fiind vorba de transnistrizarea conflictului din regiunile Doneţk, Lugansk, respectiv zona Donbas. Situaţia poate să se acutizeze. @ Clovnul guvernării Putin, Dmitri Rogozin trebuie să fie evaluat aşa cum trebuie să fie luat. @ Mă bucură faptul că autorităţile din Republica Moldova sunt vigilente deja. Este un lucru care trebuia făcut de mult timp. @ Eu sunt ferm convins că, în caz de necesitate, Armata Republicii Moldova va fi capabilă să dea o ripostă forţelor secesioniste. @ La moment, în Republica Moldova este o problemă mult mai mare, aceea a schimbării vectorului de dezvoltare. Eu consider asta un pericol real. Şi va depinde de votul cetăţenilor, la alegerile locale, din 14 iunie. @ După cum vedem, în regiunea autonomă Găgăuzia, a câştigat Irina Vlah, reprezentanta partidului socialiştilor, care optează direct pentru vectorul rusesc, pentru susţinerea administraţiei Putin, pentru o aderare la inexistenta Uniune Euroasiatică. @ Vom vedea ce şanse poate să aibă Renato Usatîi, un alt reprezentant al regimului moscovit, la Bălţi. @ Nu este cert cine va câştiga în alegerile locale, la Chişinău. @ Parcursul european este unica noastră soluţie de a ne dezvolta mai departe. Clar lucru. Deja opţiunea va depinde de cetăţenii Republicii Moldova, prin unire, cu România, sau prin aderare directă, la Uniunea Europeană. @ Noi avem nevoie de o cooperare mai deschisă, mai aprofundată cu NATO şi cu România, partenerul strategic de bază. @ Este un nonsens să discuţi de neutralitate, când ai pe propriul teritoriu o armată de ocupaţie, care nu doreşte să plece. @ Regimul Putin a sistat temporar proiectul Noua Rusie. @ Nu cred că resuscitarea GUAM ar putea schimba situaţia actuală. @ Ucraina şi Republica Moldova trebuie să meargă pe drumul îndeplinirii angajamentelor luate pentru aderarea la Uniunea Europeană. @ Niciodată un joc dublu nu va duce la rezultate pozitive, pentru Republica Moldova. @ În viziunea mea, practic tot ce se întâmplă în ultimii doi ani de zile, inclusiv aplicaţiile militare de ultimă oră, sunt acţiuni pentru a arăta cetăţenilor de ce ei nu au o dezvoltare economică, dar Rusia investeşte în programele militare. @ Ceea ce se acordă acum Armatei Naţionale a Republicii Moldova reprezintă 25% din strictul necesar. @ Suntem două state româneşti, deocamdată, vorbim aceeaşi limbă.
CONSTANTIN DEGERATU:
@ De aproape 25 de ani trăim într-un miraj al păcii, unul în care societatea europeană şi democraţiile consolidate europene, democraţiile emergente, dar şi cea nord-americană, SUA şi Canada, cu care împreună constituim comunitatea euroatlantică au dorit ca după lungul Război Rece, să fie o pace reală, bazată pe cooperare, pe parteneriat, pe democraţie, pe respectarea drepturilor omului, pe economia liberă, pe libertate. @ Transnistria a devenit un fel de Kaliningrad, sub acoperire, deci un teritoriu practic rusesc. @ Mi se pare că, în condiţiile actuale, enclava Transnistria va supravieţui. Şi are şanse să explodeze şi să se extindă. @ Transnistria reprezintă o gaură neagră a securităţii europene. @ Există suspiciuni rezonabile să credem că în depozitele militare din Transnistria se află încă, la această dată, armament chimic şi nuclear tactic. @ Acolo se află bombe de aviaţie şi proiectile de artilerie, cu muniţie chimică şi nucleară. @ NATO s-a mişcat, destul de bine. @ Deocamdată NATO nu gestionează această criză, din Ucraina, doar răspunde la ea. @ Este necesară punerea, în stare de apărare, în sens militar, a frontierei estice a NATO. @ România ar trebui, în timpul cel mai scurt, să intre într-o stare excepţională, din perspectiva apărării. @ Republica Moldova este parte a sistemului de apărare al UE şi al NATO, de aici. @ Apărarea frontierei estice a UE trebuie făcută acolo unde a fost semnat acordul din 1711, pe Nistru. @ Putin joacă la cacealma, nu este niciun dubiu, din punctul acesta de vedere. @ Putin, deocamdată, nu înţelege decât mesajele de forţă. @ Este timpul să punem capăt agresiunii Rusiei, în Estul Europei, printr-o acţiune fermă, atât a ţărilor membre ale NATO, cât şi ale celor componente ale UE. @ Rusia nu va face niciodată acţiuni militare generate de vreo supărare. Va face atunci când va putea în funcţie de interesul propriu. @ O fermitate clară, în această zonă, ar pune capăt, definitiv, aventurii lui Putin. @ Rusia nu este ameninţată militar, în niciun fel. NATO este cea mai bună garanţie a frontierei vestice a Federaţiei Ruse. @ Pentru România, amânarea măririi bugetului militar, până în anul 2017 ţine de domeniul absurdului.
DORU DINU GLĂVAN:
@ Mă bucură faptul că jurnaliştii de la publicaţia OASTEA MOLDOVEI au sărbătorit împlinirea a 23 de ani de la înfiinţare, le doresc să îi asigure o viaţă îndelungată şi să dovedească, acolo, în Republica Moldova, că presa nu moare, că presa militară este una militantă, pentru crezul ostaşului, care este cel mai mare patriot, până la urmă. @ Am fost la prima reuniune a Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică şi am auzit rostiri excepţionale privind starea reală a situaţiei din Ucraina. @ La Chişinău, anul trecut, unde am fost din nou, au aderat la ideea unificatoare, prin apartenenţa la Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, peste 50 de jurnalişti din Chişinău. Iar în urmă cu câteva săptămâni, am primit mesajul că încă 20 de ziarişti din Republica Moldova doresc să ni se alăture nouă. Ceea ce înseamnă, ca să folosesc un termen militar, că dacă o să avem un pluton, o companie, un batalion de jurnalişti, care să se "bată" pentru ideile acestea ale românismului, atunci putem avea un succes mai mare în demersul nostru. @ Cred că şi la Cernăuţi se va constitui o filială a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. @ De mai bine de doi ani şi jumătate sunt preocupat de a repune în drepturi, de a face o reparaţie morală, pentru jurnaliştii pensionari, deoarece nu putem spune că jurnalismul nu este aparţinător creaţiei. Dintr-o regretabilă eroare, ca să fiu elegant, în 2006, când a apărut o lege care acordă bonitate pensionarilor din domeniile de creaţie, jurnalismul a fost ocolit. Beneficiază de o pensie suplimentară, de 50%, compozitorii, muzicienii, cei din uniunile de creaţie, actorii, arhitecţii. Într-o evidenţă a noastră, pensionarii jurnalişti au o pensie, în medie, între 900 la 1400 de lei. Sper să reuşim. @ Întreaga breaslă are de câştigat, pentru că recunoaşterea jurnalismului, drept creaţie, poate crea facilităţi în accesarea unor proiecte europene, deoarece prin acestea vom putea trăi mult mai bine.
Se încarcă comentariile...
