Sperietori şi speriaţi de schimbarea guvernamentală de la Chişinău

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Perspectiva schimbării guvernului de la Chişinău a dat naştere la o adevărată isterie în Republica Moldova pe post de strategie de reacţie a ruşilor şi pro-ruşilor de aici.

Analişti, părerologi şi jurnalişti de tot felul îşi ascut peniţa şi buricele degetelor pe tastele computerului pentru a striga din gură de şarpe că vine Apocalipsa, în haina Oligarhului Rău care a Capturat Statul şi face un Guvern care să-l schimbe pe Dodon şi Executivul său fără nume. Fireşte că demersul nu e dezinteresat ci menit să sperie politicieni mai slabi de înger sau alegători bolnavi de spionită cronică, doar – doar or mai lăsa catastrofa actuală de Executiv şi pe Preşedintele pro-rus Dodon să mai stea puţin la putere, ultimul chiar încercând să mai ia un mandat de preşedinte. Totul pentru Front, Totul pentru Victorie, sub faldurile steagului rus gata să serbeze 9 mai în iunie aşa cum sărbătorea Revoluţia din Octombrie taman în 7 noiembrie. Şi pentru că era nevoie de Omul Negru, de Sperietoarea pentru proşti, care trebuia să poarte un nume, i s-a spus simplu: Plahotniuc. Vladimir Plahotniuc.

O sperietoare politică bântuie media în Republica Moldova: Vladimir Plahotniuc

Nimic nu e întâmplător în politică şi în spaţiul media. Iar când condeiele se aliniază precum pilitura de fier, musai că e un magnet care dirijează toată această retorică revărsată din multiple surse de pretinsă competentă analiză. Şi cum poţi să eviţi inevitabilul decât turnând o minciună şi mai gogonată, montând o sperietoare de ciori şi mai mare, şi mai oribilă ca giganţii plăsmuiţi din morile de vânt ale lui Don Quichote de la Mancha? 

Scriam că prăbuşirea guvernării şi a majorităţii din Parlamentul Republicii Moldova e un fapt obiectiv. Se întâmplă oricum şi e urmarea firească a modului dezastruos în care guvernează Guvernul fără nume al lui Dodon. Modul în care a ratat cele mai elementare modalităţi şi acţiuni de gestiune a crizei de coronavirus, fapt care a dus la îmbolnăviri, morţi şi personal medical infectat în proporţii greu de anticipat din lipsa capacităţii de gestiune a crizei. Şi care deschide activitatea când numărul de cazuri este în creştere, depăşind zi de zi numărul celor noi îmbolnăviţi în întreaga România, cu de 6-7 ori mai mulţi locuitori. Şi asta cu o diaspora mult mai importantă, mult mai activă şi înclinată spre tranzit şi călătorii decât cea a Republicii Moldova, din care peste 2 milioane de oameni s-au perindat peste graniţe venind în ţară de la începutul pandemiei.

Ca şi în cazul modelului său Putin, tot pandemia de coronavirus îl doboară pe Dodon şi guvernul său fără nume. (Îmi permit să reamintesc de ce, în TOATE articolele noastre, nu-l numesc pe premierul Republicii Moldova chiar de la instalarea în funcţie, aşa cum am refuzat să-mi fie prezentat de către Ambasadorul Republicii Moldova la Bucureşti pentru că nu am ce vorbi cu un asemenea personaj: aberaţiile despre UE şi anti-românismul său funciar încă de pe când era consilier pentru economie al Preşedintelui Dodon mă fac să resping orice discuţie. Acum am şi mai puţine motive să întâlnesc un personaj căruia nu-i recunosc nici un merit şi care nu merită nici măcar pomenirea chiar şi critică a numelui, din partea mea. Oricum e Guvernul lui Dodon, Guvernul consilierilor lui Dodon)

Acum perspectiva ca balanţa să se fi înclinat deja, iar alianţa PSRM-PDM să nu mai deţină majoritatea a făcut ca premierul mai sus pomenit să declare că nu-şi depune demisia chiar dacă nu mai are majoritate, iar vina exodului de parlamentari către alte partide din opoziţie să fie pusă pe Marele Absent, Vladimir Plahotniuc. Un adevărat Godot care nu mai apare în piesa ce-i poartă numele. Că este o aberaţie, o ştie oricine e cu boii acasă: nici Plahotniuc, nici partenerul său de tandem Shor, nu se vor mai întoarce vreodată în Republica Moldova. Oricât l-ar urî pe Igor Dodon, ei vor sta la distanţă şi vor încerca cel mult să-şi salveze din afaceri sau să le lichidizeze.

Şi chiar Opoziţia care se teme să ducă la bun sfârşit acţiunea de înlăturare naturală a actualei guvernări catastrofale - care ameninţă să mai aducă încă pe atâtea victime de coronavirus până în toamnă - are garanţii ferme că nici umbra lui Plahotniuc, nici cea a lui Ilan Shor nu vor afecta imaginea viitoarei guvernări. Iar garanţia este mandatul de urmărire internaţională, mandatul de arestare şi numeroasele dosare ale celor doi. (În timp ce despre miliardul furat nu se mai ştie nimic iar spălătoria de bani rusă e pe punctul să fie pe deplin albită şi Platon eliberat, cu amplul acord al lui Dodon şi a procurorului general, sub oblăduirea diriguitorilor de la Moscova cu care fac operaţiuni speciale pe înregistrare video cu bani lichizi la pungă pentru care măcar spălarea de bani trebuia prezumată, Bau-Bau-ul naţional, sperietoarea supremă Plahotniuc, dispărut de acuşi un an din Republica Moldova, arestat în lipsă de instanţă şi dat în căutare paralizează acţiunea politică la Chişinău, cu largul concurs al analiştilor plătiţi din bani ruşi în diferite feluri.

Legitimitatea dărâmării unui Guvern şi greşelile lui Igor Dodon

Păcatul originar a fost făcut de Dodon atunci când a aruncat peste bord de la Guvernare ACUM. Din acel moment a devenit sigur că el a concentrat toată puterea, că domină toate puterile în stat şi că dictează, mai degrabă decât conduce, deşi mandatul său şi prerogativele constituţionale îl recomandau pentru decorări, reprezentare pe baza mandatelor guvernamentale şi acţiuni de protocol formale. Ei bine, acumularea de putere înaintea crizei l-a făcut pe preşedintele ostentativ pro-rus să deconteze politic azi eşecul gestionării pandemiei.

Igor Dodon a încercat să scape de responsabilitate sau să găsească un ţap ispăşitor, probabil la solicitarea consultanţilor ruşi, care s-au prins de pericolul ce vine. E dificil să fii responsabil de moartea unui singur om, darămite de dispariţia prematură a aproape 300 de concetăţeni nevinovaţi din cauza nepriceperii tale, iar numărul va creşte dramatic în continuare în lipsa unei noi perioade de introducere a stării de urgenţă. Plombele importate de la PDM din Guvern şi ruptura provocată de pro-Moldova lui Candu au subliniat cât de curbată este coloana vertebrală a lui Pavel Filip şi cât de scurtă e lesa cu care-l ţine pe lângă casă Dodon. Responsabilitatea nu a migrat spre PDM şi miniştrii acestuia, ci a rămas tot în curtea Preşedintelui atotputernic dar care cam dădea bir cu fugiţii, ca modelul său de la Kremlin, pasând responsabilitatea când era mai greu.

Faptul că dezastrul era lesne previzibil a făcut ca politicienii, parlamentarii, oamenii pragmatici, când au mirosit că Mascului Alfa al Republicii Moldova sângerează din plin, să dea bir cu fugiţii. Să refuze să fie parte a dezastrului, să treacă de partea bună a realităţii. Câştigurile financiare şi funcţiile nu mai sunt suficiente pentru a-i ţine la putere ca să împartă responsabilitatea pentru morţi şi infectaţi cu coronavirus, în timp ce Dodon se joacă de-a politica şi face afaceri cu credite ruseşti, în timp ce-şi conservă cu greu o anumită dominaţie asupra Curţii Constituţionale, Procurorului General şi preia controlul CSM şi al justiţiei.

Da. Astăzi clasa politică a Republicii Moldova, cu precădere opoziţia de la Chişinău, este îndrituită, ba mai mult, este OBLIGATĂ să trimită acasă guvernul fără nume al lui Dodon. Şi să-l înfrângă şi pe Dodon în alegeri. Pentru viitorul lor. Pentru alegătorii pro-europeni majoritari. Pentru cetăţenii Republicii Moldova care suferă din cauza guvernării nenorocite şi nepricepute – dar extrem de arogantă – de la Chişinău.

(Cine vorbeşte de corupţie în România... un Dodon cu paşaport românesc care nu a făcut nimic pentru a rezolva marile cazuri de corupţie ale Republicii Moldova din postura de premier. Ba chiar a umplut de corupţie, din nou, în doar câteva luni de când conduce guvernul, ca păpuşă a lui Igor Dodon, toate birourile guvernamentale prin lipsa de reforme în justiţie. În România, societatea civilă s-a revoltat iar guvernanţii corupţi nu au ştiut cum să retragă şi să respingă mai repede Ordonanţa 13, la nici o lună de la alegerile în care câştigaseră 47%. Iar populaţia a votat la referendumul din 26 mai 2019 în favoarea luptei anti-corupţie şi a justiţiei independente şi a permis justiţiei independente să-l trimită după gratii pe cel care se credea stăpânul nou al ţării, Liviu Dragnea – tocmai s-a făcut anul de când e în spatele gratiilor condamnat pentru corupţie. Ce a făcut Republica Moldova? L-a închis pe instigatorul din poveste - în prezent liber, ba se şi reabilitează la CEDO - când autorul şi semnatarul actelor e liber şi nu a fost chestionat vreodată, deşi era premier în timpul furtului miliardului. Lupta anticorupţie poate fi dezideratul comun al Opoziţiei Unite, care-l poate aduce în sfârşit pe fostul procuror Andrei Năstase nou procuror general care să probeze şi să lupte cu toţi corupţii sistemului. O altă garanţie a opoziţiei contra perspectivelor sau constrângerilor care ar veni virtual, în poveştile condeierilor de zece arginţi de la Chişinău, de la Bau-Bau-ul naţional Vladimir Plahotniuc.

Coaliţia pentru alegeri prezidenţiale libere şi corecte şi pentru trimiterea lui Dodon acasă

Da, o coaliţie nouă, formată din atâtea forţe politice eterogene, acoperind întregul spectru de orientări, este greu de constituit şi de menţinut. E mai lesne să dai jos un Guvern decât să constitui noua coaliţie. Chiar dacă unii se grăbesc, de la înălţimea celor 3-4-5% legitimitate, să facă guverne şi să-şi asume singuri conducerea unui stat cu legitimitatea redusă a o şesime din Parlament. Aşa ceva nu este posibil. Noua formulă de guvernare trebuie să fie realistă, raţională şi extinsă, cu o coaliţie cu obiectiv principal trecerea Republicii Moldova prin criza de coronavirus, relansarea economică, atragerea finanţărilor europene şi bune relaţii cu UE şi România (nu că asta ar însemna relaţii contondente cu Rusia lui Putin, doar că favoritul formal de la Chişinău trebuie înlăturat prin vot). Asta înseamnă eliminarea guvernului fără nume şi  a preşedintelui ostentativ pro-rus de la Chişinău. Normal, democratic, prin vot liber şi corect.

Corectitudinea alegerilor prezidenţiale şi combaterea corupţiei sunt alte două teme majore ce pot fi, totodată, şi liant, proiect comun, în timp ce tema combaterii corupţiei şi postura de procuror general schimbat e o altă garanţie a coeziunii şi neimplicării Bau-Bau-lui de peste Ocean în treburile de la Chişinău. Cu Andrei Năstase procuror general, cu reforma din justiţie făcută de un ministru al justiţiei independent şi cu sprijinul european, garanţiile combaterii corupţiei sunt clare şi fără dubiu. Iar Sperietoarea de la Chişinău poate să intre în desuetudine. E o formulă de relansare a hiperactivului preşedinte al PPDA dar şi de eliberare a posturii care poate aduce partidul său la un scor peste prag. Şi noul lider poate fi un bun partener al Maiei Sandu, candidatul pro-european de dreapta unic la Preşedinţia Republicii Moldova. Lângă un candidat de stânga al pro-Moldova, unul reprezentând minoritatea rusă, al Partidului Shor, unul unionist al PUN, formula de coagulare a voturilor anti-Dodon are sorţi de izbândă.

Acest tip de aranjament poate convinge şi scepticii, şi moraliştii, şi analiştii de duzină ce umplu ecranele cu misiune în televiziunile Regimului Dodon că Sperietoarea Plahotniuc nu mai e, nu mai revine, chiar dacă dosarul/dosarele penale ale Preşedintelui pro-rus se vor acumula acum şi mai ales după încheierea unicului său mandat. Pe merit, corect, profesionist. Sau dacă nu-i convinge – pentru că argumentele de acolo sunt prea verzi şi prea puternice, chiar dacă cu ştampila FSB pe ei – măcar face nule, necredibile şi neavenite susţinerile din spaţiul public.

Iar pentru politicienii pragmatici, cu precădere din circumscripţiile uninominale, soluţia e simplă: ori prăbuşirea cu Dodon în prăpastia în care se duce azi, ori redeschiderea relaţiilor corecte şi bune cu România, Ucraina, UE, cu finanţările necesare, sprijinul obligatoriu şi posibilitatea de relansare economică a Republicii Moldova după terminarea fazei acute a pandemiei. Şi votul vine în consecinţă. Nu întâmplător Parlamentul a fost băgat artificial în carantină, pentru că nu mai există majoritate iar comisia de anchetă a lui Dodon ar putea fi votată.

E ora astrală şi momentul curajului politic şi al demonstraţiei cum politica este arta posibilului şi la Chişinău. A compromisului care nu compromite. A maturităţii echilibrate şi nuanţate. A oamenilor de stat, nu a politrucilor speriaţi artificial de Sperietoarea Plahotniuc, prezentată în diferite faţete de unul sau altul dintre marii lobbyşti, cu sau fără cetăţenie rusă, mai europeni sau mai puţin, la Chişinău. Este ora de intrare în scenă a celor care au vocaţia de a reuni majorităţi, de a cataliza profesionalismul şi forţa de a guverna. Cu precădere a Maiei Sandu, care poate lua, astfel, steagul şi să demonstreze că merită să fie viitorul Preşedinte al Republicii Moldova, care-l înfrânge la 1 sau 15 noiembrie în alegeri pe Igor Dodon.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite