Insurgenţii pro-ruşi din grupările ”republica populară Doneţk” şi ”republica populară Lugansk” au intensificat tirul asupra poziţiilor ucrainene ca în fiecare vară (în luna iulie armata ucraineană a avut peste 50 de soldaţi ucişi şi peste 100 răniţi), spre sfârşitul lunii august, o nouă rundă de negocieri petrecută la Minsk în cadrul ”grupului trilateral de contact” a obţinut acordul formal al conducătorilor republicilor autoproclamate pentru instaurarea regimului de încetare a focului.

În ziua de 1 septembrie, pe toată linia frontului din regiunile Doneţk şi Lugansk nu s-a mai tras niciun foc de armă. Această situaţie a durat timp de mai multe zile, însă tirul şi bombardamentele din lansatoare de grenade uşoare au fost reluate înainte de sfârşitul primei săptămâni. Deloc surprinzător şi la fel ca în celelalte ocazii de încetare a focului, reluarea ostilităţilor s-a făcut de partea separatistă. Focul a continuat să crească în intensitate până când au început să se înregistreze din nou zeci de cazuri de trageri prelungite asupra poziţiilor armatei ucrainene, din diferite tipuri de armamente, de la automate la mitraliere şi lansatoare de grenade. De exemplu, separatiştii au deschis focul, inclusiv din lansatoare de grenade, de 33 de ori în cursul zilei de 29 septembrie, ceea ce corespunde perioadei de dinainte de 1 septembrie. În acelaşi timp, au fost reluate tragerile lunetiştilor separatişti asupra militarilor ucraineni.

În rezultatul acestor acţiuni, minim 12 militari ucraineni şi-au pierdut viaţa pe parcursul lunii septembrie, iar alţi peste 20 au fost răniţi. Răspunsul ucrainean a fost mai reţinut decât cu ocazia celorlalte perioade de încetare a focului încheiate din cauza separatiştilor. Militarii ucraineni au deschis focul doar atunci când le-a fost pusă viaţa în pericol, abţinându-se de la orice acţiuni atunci când tirul inamic nu era direcţionat nemijlocit spre poziţiile lor.

În acelaşi timp, o particularitate a acţiunilor separatiste din ultimele zile este transferarea efortului principal dinspre direcţiile Doneţk şi Mariupol spre direcţia Lugansk, unde se folosesc tot mai frecvent lansatoare de mine, aruncătoare de grenade de calibrul 120 de mm şi sisteme aruncătoare de proiectile reactive. Creşte în fiecare zi perimetrul liniei frontului în care au loc schimburi de focuri.

În ultimele zile, forţele separatiste îşi instalează poziţii de foc în semicerc lângă mina Butovka, în apropiere de Doneţk, încercând să o încercuiască. Recucerirea acestei mine de armata ucraineană, anul trecut, a fost însoţită de instalarea unui drapel ucrainean vizibil de la kilometri depărtare, pe care separatiştii au încercat să-l doboare de mai multe ori.

Pe 22 septembrie, armata ucraineană a fixat sosirea în Donbas a încă unui convoi de camioane cu ”ajutoare umanitare” (arme şi muniţii) din Rusia.

Evoluţia evenimentelor din luna septembrie de pe frontul din estul Ucrainei demonstrează intenţia Moscovei, care susţine din toate punctele de vedere aşa-zisele republici Doneţk şi Lugansk, de a menţine conflictul de joasă intensitate în speranţa înfrângerii rezistenţei Kievului în faţa cererii Moscovei de fi acceptată o soluţie politică înaintea celei militare, adică a retragerii suportului militar pentru separatişti.