Cine a îngropat taberele şcolare. Dreptul de proprietate şi dezinteresul au lăsat copiii fără destinaţii ieftine de vacanţă
0Printre multiplele victime ale democraţiei postdecembriste româneşti se numără şi taberele şcolare. În mare parte, ele au căzut pradă hăţişului litigiilor pentru proprietate, dar şi dezinteresul autorităţilor a avut un cuvânt greu de spus.
părţi din vacanţele elevilor. Dacă ar mai fi existat, ele ar fi reprezentat, cu siguranţă, şi astăzi o opţiune pentru familiile cu copii, care sunt constrânse să-i trimită pe cei mici în tabere private şi destul de costisitoare.
În judeţul Sălaj, dintre taberele şcolare ce funcţionau înainte de 1989, astăzi mai există doar una. Este vorba despre Tabăra ”Izvoarele Barcăului” de la Tusa, aflată în administrarea Direcţiei pentru Sport şi Tineret Sălaj. Funcţionarea acesteia este, însă, mai degrabă teoretică pentru că, din cauza lipsei acute a investiţiilor în spaţiile de cazare de acolo, nimeni nu se înghesuieşte să organizeze tabere la Tusa.
”Perla” Sălajului, închisă de mai bine de 10 ani
Cea mai cunoscută tabără ce funcţiona în Sălaj înainte de Revoluţie era Tabăra Meseş. Construită în 1940, din banii învăţătorilor sălăjeni, pentru a servi drept casă de odihnă pentru dascăli, ea fost naţionalizată în 1957 şi trecută în patrimoniul Intreprinderii Balneare Cluj, care i-a dat o destinaţie de exploatare în turism. Câţiva ani mai târziu a devenit tabără. „Tabăra era foarte solicitată, în special de bucureşteni şi constănţeni. Nu aveam deloc pauze între serii şi erau atât de multe cereri încât nu ne ajungeau cele 180 de locuri de cazare. Trebuia să punem paturi şi în atelierele de creaţie de la mansardă”, îşi aminteşte acele vremuri Ioan Nichita Săbăduş, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean al Organizaţiei Pionierilor Sălaj.
Săbăduş spune că tabăra era atât de bine cotată încât „pentru un loc pe Meseş primeam două locuri în tabăra la mare”. Mai exact, pentru un copil primit din tabăra de la Zalău aveau dreptul la tabără pe litoral doi copii din Sălaj. El îşi mai aminteşte că, pe lângă activităţile şi excursiile organizate acolo, ce îi atrăgea pe copii în tabără era şi mâncarea, asigurată în mare parte din grădina şi din ferma zootehnică proprie.
Odată cu vremurile tulburi de după 1989, preocuparea pentru bunul mers al taberei s-a cam oprit, astfel că în 2004 tabăra a fost închisă de inspectorii sanitari - veterinari din cauza lipsei filtrelor de la bucătărie. A contribuit la închiderea taberei şi un litigiu deschis în 2002 de Liga Sindicatelor din Învăţământ, recunoscută în instanţă ca moştenitoarea drepturilor Asociaţiei Învăţătorilor (ce construise casa de odihnă), care a solicitat retrocedarea proprietăţii. Din cauza existenţei litigiului, statul nu putea investi acolo.
Din păcate, după mai bine de 10 de ani de la închiderea taberei, situaţia este de-a dreptul dezastruoasă. Procesul a fost câştigat, în 2014, de sindicalişti, dar care încă nu au făcut nimic acolo pentru că - spune Eusebiu Lehene, preşedintele LSI Sălaj - nici până astăzi tabăra nu a fost scoasă din patrimoniul statului, motiv pentru care liga nu poate întabula proprietatea. ”Este nevoie de o hotărâre de guvern, care înc nu s-a dat”, precizează el.
Între timp, clădirile au devenit, literalmente, o ruină ce nu mai păstrează nimic din farmecul vremurilor în care locul gemea de copii veniţi să se distreze în tabăra de pe Meseş.
Tabăra de la Boghiş, retrocedată
O altă tabără care a scris istorie şi care, din păcate, a devenit istorie, este cea de la Boghiş, acum în proprietatea firmei care deţine, alături de Elena Udrea, băile cu acelaşi nume. Firma, care a cumpărat staţiunea Băile Boghiş, a reuşit să îşi treacă în proprietate şi terenul de sub tabără, iar ulterior, printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă a Judecătoriei Zalău a stabilit că, în baza achitării unor despăgubiri, societatea va putea intra şi în posesia clădirilor de acolo, întregindu-şi, astfel, proprietatea. Ceea ce s-a şi întâmplat.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
