Drama unei scriitoare din România care a fost prinsă în mijlocul incendiilor din California: „Am pierdut tot ce am adunat ca furnica de când ne-am mutat în SUA“
0
O scriitoare din Bârlad, stabilită în Statele Unite ale Americii în urmă cu 21 de ani, se numără printre miile de persoane care au avut de suferit de pe urma incendiilor devastatoare din California.
Elena Buzatu, profesoară de limbi străine,scriitor, traducător şi colaborator la publicaţii româneşti peste Ocean, a fost salvată in extremis, de fiica sa, din iadul dezlănţuit peste oraşul Magalia, din California.
Cu probleme medicale la un picior, scriitoarea a rămas captivă în locuinţă, după ce curentul electric a fost intrerupt. Nu mai avea acces la internet, telefon, televizor, iar maşina era imposibil de scos din garaj, uşa de acces fiind electrică.
Pentru a ajunge la mama aflată în oraşul înconjurat de flăcări, fiica Elenei Buzatu, însoţită de o colegă, au străbătut un drum forestier periculos, arterele rutiere către oraş fiind blocate.
”Viaţa le era în pericol, secundă de secundă tot drumul cât a condus pe acele drumuri forestiere, cu roţile jumătate pe drum, jumatate spânzurate în canion. Când au ajuns în sfârşit la mine şi mi-au bătut în geam, m-am speriat, arătau de parcă văzuseră un alai de fantome”, povesteşte Elena Buzatu.
A privit îngrozită pe Google Earth cum îi arde casa
Delia, fiica, a reuşit să-şi scoată mama din Infern şi să se refugieze într-o zonă de siguranţă. Pe drum, imaginile erau apocaliptice: flăcările uriaşe se extindeau cu o violenţă ieşită din comun, oamenii prinşi în blocajele din trafic care îşi abandonau maşinile şi o luau la fugă disperaţi să nu fie ajunşi de flăcări. Scriitoarea povesteşte cum urmărea pe telefon, pe Google Earth, evoluţia incendiilor scăpate de sub control şi a privit îngrozită cum flăcările au cuprins strada pe care locuia, mai apoi casa. Toate bunurile, toate amintirile aduse din România pe care le păstra cu sfinţenie, toate manuscrisele, cărţile, arhivele personale s-au transformat în scrum.
Casa Elenei Buzatu, transformată în ruine FOTO Arhivă personală
“Pe tot drumul de întoarcere, coborând către Chico, totul părea un iad întunecat, apocaliptic, negru şi roşu, de la focul şi fumul care se ridica întunecând zarea până departe. Am văzut mai apoi nişte imagini din Google Earth cu toate străzile care ardeau în Magalia şi am văzut şi strada noastră cuprinsă de foc, inclusiv casa noastră. Atunci am simţit nevoia să mă fac ghem, să adorm, să uit, să nu mă mai scol la realitatea zilei de mâine. Fărâma de speranţă avută că poate casa noastră nu a ajuns încă în flăcări se transformase şi ea în cenuşă”, povesteşte Elena Buzatu.
A părăsit casa cu mâinile goale
Aflată în stare de şoc, scriitoarea nu a apucat să-şi salveze nimic din casă: ”Am plecat cu mâinile goale de acasă. Eram în şoc, paralizată. N-am putut să mă concentrez ce să iau sau ce să las. Aşa că mi-am luat o pijama, periuţa de dinţi, pieptănul, un prosop şi am ieşit pe uşa aşa cum eram”.
Elena Buzatu este recunoscătoare că o are pe fiica la care să locuiască, are prieteni care i-au sărit în ajutor. ”Alţii nu au nici măcar atât”, afirmă cu ea mâhnire. În ciuda deznădejdei, nu se opreşte din scris. Aşterne gândurile şi amintirile din infern, în jurnal şi pe facebook. A reuşit să refacă traseul teribilei date de 8 noiembrie, ziua în care totul s-a năruit în jurul ei.
”Nu-mi vine uşor să vorbesc despre mine la momentul acesta. Am suferit o pierdere colosală. Tot ce am adunat ca furnica de când ne-am mutat în America. Ca emigrant am pornit viaţa de la capăt cu mâinile goale acum 20 şi ceva de ani urmă. Am făcut de toate şi şcoală, şi job, şi casă, şi mai apoi şi ferma noastră, Buzatu Ranch. Ca familie toţi am pus mâna, nu ne-am dat în lături de la nimic. Aşa mi-am educat şi copiii să ştie să facă de toate şi-n casă, şi la bucătărie, şi afară în curte fără nicio diferenţiere că unul era băiat sau celelalte erau fete. Acum le prinde bine în viaţă. Şi la rândul lor pun în aplicare aceeaşi povaţă”, povesteşte Elena Buzatu, subliniind că simte că nu mai are energia să o ia de la capăt.
Casa Elenei Buzatu, înainte de a fi mistuită de flăcări
Impresionaţi de drama româncei, mai mulţi conaţionali stabiliţi în SUA şi-au oferit sprijinul. De altfel, două publicaţii româneşti de peste Ocean, unde Elena Buzatu avea statut de colaborator, au iniţiat o campanie de umanitară.
”Mă simt ca un leu în cuşcă; nu văd nicio ieşire”
Deşi avea imobilul asigurat, românca nu ştie când va primi despăgubiri. Deocamdată, autorităţile californiene centralizează datele dezatrului.
Procesul de obţinere a despăgubirilor poate să dureze o lună, o jumătate de an sau mai mulţi ani, spune Elena Buzatu. ”Nu se demarează nimic până când nu se dă oficial publicităţii lista cu toate casele arse. Nu se ştie încă dacă ni se va mai da dreptul să reconstruim în aceste oraşe. Dedesubtul acestor oraşe sunt mine părăsite şi nu se ştie cu ce a putut contamina pământul, apa, aerul. Nu ni s-a dat voie până acum să mergem să vedem la faţa locului cum arată distrugerea de pe urma focului. Mă simt ca un leu în cuşcă; nu văd nicio ieşire. Fie fumul negru al focului, fie durerea îmbătrânirii şi teamă zilei de mâine, fie tunelul de la capătul căruia nu văd nicio luminiţă, toate mă paralizează, mi-e mintea goală, un gând coerent nu se leagă unul de altul. Gheara aceea nu-mi dă pace, îmi strânge inima, mă sufocă, simt că nu mai am aer”, scrie deznădăjduită scriitoarea româncă.
Legată sufleteşte de oraşul natal, Bârlad
Plecată din România, alături de familia sa, în anul 1997, Elena Buzatu (foto jos) povesteşte cu drag de locurile natale. Bârladul, oraşul în care s-a născut, îl poartă în suflet.
”Oraşul Bârlad rămâne pentru mine locul unde pentru prima oară am tras cu putere aer în piept, într-o după amiază de joi, în plină vară caniculară. Şi oriunde aş trăi în lumea aceasta, acel atestat istoric, mă leagă de acest pământ cu rădăcini adânci cu neputinţă de smuls. Am muncit 23 de ani în domeniul Contabilităţii Informatice, în cadrul Centrului de Calcul Electronic, Întreprinderea de Rulmenţi Bârlad. În anul 1997 împreună cu toată familia am emigrat în USA, California, Oroville, unde deja se afla mamau şi fraţii cu familiile lor. Aici am luat viaţa de la capăt – am cumpărat cinci hectare de teren agricol şi am locuit, trăit şi muncit la Buzatu Ranch până în Ajunul Anului Nou 2013, cand am devenit propietarii noii case din Magalia, CA. De la sosirea noastră pe tărâm american, împreună cu cei trei copii, am început pregătirea academică americană. Nici unul din noi nu ştia limba engleză. Acest fapt nu m-a împiedicat să obţin în anul 1999 Medalia de Student of the Year”, mărturiseşte Elena Buzatu.
A absolvit două facultăţi peste Ocean, iar din 2007 a fost angajată ca profesor de limbi străine la Butte Glenn Community College, Oroville
Se încarcă comentariile...
