Fotografii unice de la Revoluţie scoase la vedere după 30 de ani. „Am mers cu ei, tot timpul când se întâmpla ceva, eu făceam poze“

Fotografii unice de la Revoluţie scoase la vedere după 30 de ani. „Am mers cu ei, tot timpul când se întâmpla ceva, eu făceam poze“

Revoluţia de la Sânpetru Mare FOTO Dobrivoie Kerpinisan

Regizorul german Dobrivoie Kerpenisan a făcut publice pentru prima dată fotografiile realizate în urmă cu 30 de ani, în comuna Sânpetru Mare şi la Timişoara.

Ştiri pe aceeaşi temă

GALERIE FOTO

Fosta Comenduire a Garnizoanei din Timişoara şi-a deschis porţile, în 16 decembrie, în premieră, pentru civili, după demilitarizarea şi trecerea clădirii la Ministerul Culturii. Pentru a aniversa 30 de ani de la Revoluţie, la Garnizoana din Piaţa Libertăţii s-au organizat o expoziţie foto, trei expoziţii personale şi una de grup. Imaginile au fost surprinse de autori în zilele fierbinţi din decembrie 1989. 
 
Unul dintre expozanţi este regizorul german Dobrivoie Kerpenisan, care, cu această ocazie, a făcut publice pentru prima dată fotografiile realizate acum 30 de ani. 
 
Povestea lui Dobrivoie Kerpenisan este cu adevărat inedită. S-a născut în România, într-o familie de sârbi bănăţeni, a copilărit în comuna timişeană Sânpetru Mare, iar la vârsta de opt ani a emigrat în Germania, împreună cu familia.  
 
„Tatăl meu a fugit din România, în 1972. Prima dată a ajuns în Iugoslavia, dar nu a avut drept să rămână acolo. După două săptămâni a fugit în Germania. Eu şi cu mama am plecat deja legal, în decembrie ’74. Dar în 1976, am plecat cu toţii în Canada, să vedem dacă acolo viaţa e mai bună. Tatălui meu nu i-a plăcut, a fost prea departe de Europa, aşa că ne-am întors în Germania”, a povestit Dobrivoie Kerpenisan.  
 
 

A prins Revoluţia în direct

 
În calitate de cetăţean german, „Dobri”, a revenit în România de mai multe ori în timpul comunismului. În iarna anului 1989, a revenit la Sânpetru Mare, să petreacă crăciunul la bunici. S-a nimerit să prindă în direct revolta anticomunistă. Şi nu oricum, ci cu aparatul foto la gât.
 
„Tatăl meu nu s-a mai putut întoarce niciodată în România. Eu am tot venit, am stat la bunici, la unchi, care au rămas la Sânpetru Mare. Până în 89, mereu veneam în Românai vara. Era mai uşor, mai cald, mai frumos. Cumva, în 89 am venit iarna. Am intrat cu maşina în 17 decembrie, iar la patru ore după, s-au închis toate graniţele. Eu a trebuit să mă prezint la miliţie, ca cetăţan străin. Nu ştiam ce se întâmplă exact, dar veneau muncitorii de la oraş şi au povestit ce se întâmplă la Timişoara”, a mai spus Dobri.


 
În 1989, „Dobri” era student în primul an la Facultatea de Arte din Essen. La venirea în ţară, a avut asupra lui un aparat foto. 
 
“Intenţia era să fac câteva poze cu bunicii, pentru tatăl meu. Am avut patru filme alb-negru. Am văzut că se strâng oamenii în centru, vorbesc, sunt speriaţi… şi am început, spontan, să fac poze. Mulţi făceau naveta la Timişoara, unde lucrau. Ei povesteau ce se întâmplă, când reveneau acasă. Am surprins cum au mers oamenii cu pancarte, cum strigau «Vrem libertate», s-au dus la primărie, la miliţie, au aruncat portretele cu Ceauşescu, au ars cărţile. A fost o anarhie pe stradă. Am mers cu ei, tot timpul când se întâmpla ceva, eu făceam poze”, a mai spus regizorul.
 
 

„Nu m-am gândit să fac bani de acele poze”

 
Timp de 30 de ani, nu a arătat la nimeni pozele. „Nu au fost ascunse, le ţineam în dulap. Dar nu am considerat că e cazul să le arăt, deşi în anii 90 ar fi dorit să le aibe multe ziare. Acum, la această aniversare rotundă, am zis că e un moment bun să le arăt. Şi asta pentru că am revenit, în vară, să caut oamenii care apar în pozele mele, care mai trăiesc, să-i întreb despre viaţa lor de acum, pentru a face un film documentar”, a mai spus Dobrivoie Kerpinisan. 
 
 
În decembrie 1989, Dobri a ajuns să fotografieze şi pe străzile din Timişoara, având în vedere că satul său e la doar 40 de kilometri. 
 
„Am prins tot. Am fost în multe puncte din oraş, am fost şi în Operă. M-am întors acasă în 5 ianuarie 1990. Am făcut peste 300 de poze, într-o săptămână. Am fotografiat din 18 până în 25 decembrie. Nu m-am gândit să fac bani de acele poze, deşi în 1990 aş fi avut ocazia. Evenimentul respetiv m-a influenţat mult. Iniţial am vrut să fac artă, design, grafică. Dar pozele făcute în decembrie 1989 mi-au schimbat opţiunile, de atunci mă axez pe zona documentară, film-foto”, a mai declarat „Dobri”.

 
Dobrivoie Kerpinisan, în decembrie 89, la Timişoara
 
Filmul documentar „Rebeli cu o cauză” a fost prezentat în premieră, în noiembrie, la Festivalul de Film de la Sibiu, apoi a ajuns să fie proiectat la Bucureşti şi în mai multe ţări. Aseară l-au putut vedea şi timişorenii.



 


Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: