Cum îşi băteau joc comuniştii de cei cu părul mare: Păr lung, minte scurtă. Documentar cu imagini şi poveşti inedite

Cum îşi băteau joc comuniştii de cei cu părul mare: Păr lung, minte scurtă. Documentar cu imagini şi poveşti inedite

Imagini din documentarul "Păr"

Rezistenţa prin păr a fost una dintre cele mai interesante forme de manifestare a opoziţiei individului faţă de regimul naţional comunist din România.

Ştiri pe aceeaşi temă

Documentarul „Păr”, realizat de regizorul Florin Iepan împreună cu editorul de imagine Călin Meda, a fost prezentat în premieră, sâmbătă seara, în cadrul festivalului de film Ceau, Cinema!, care se desfăşoară la Timişoara.
 
Filmul explorează un spaţiu al memoriei intime, parte a unei culturi alternative care s-a dezvoltat în timpul comunismului din România. Realizatorii filmului folosesc multe imagini de arhivă, multe provenite din arhive private sau de la cine cluburile din Arad sau Timişoara.
 
„Documentarul tratează un fenomen mai puţin cunoscut, rezistenţa prin părul lung faţă de regimul naţional comunist al lui Nicolae Ceauşescu. S-a vorbit de rezitenţa din munţi, de rezistenţa prin cultură, a existat şi o dizidenţă politică, mai modestă, însă a fost o rezistenţă destul de amplă, rezistenţa prin păr, haine, muzică şi atitutidnea individuală în raport cu un regim care încerca să ne înregimenteze”, povesteşte Florin Iepan.
 
Tema i-a fost destul de cunoscută lui Iepan încă din copilărie, mai ales din cauza problemelor pe care le-a creat fratele său mai mare, muzicianul Tavi Iepan.
 
„Ţin minte şi acum discuţiile interminabile între părinţii mei şi fratele meu, care era mai mare cu zece ani, legate de problemele lui de la liceu. Invariabil, erau chemaţi să dea socoteală pentru părul lung al lui Tavi, iar eu asistam la aceste lecţii familiale. Îmi spuneau că lucrurile nu erau în regulă cu Tavi, avea părul prea lung şi trebuia să fie dus la frizer. El a fost şi arestat la un moment dat, tuns la miliţie... Eu am fost copilul cuminte, dar adevărul e că generaţia mea a început să piardă din libertăţi faţă de cei care au crescut în anii 60-70”, a mai spus Florin Iepan.  
 
 "E un film dedicat unei subculturi care exista pe vremea lui Ceauşescu"
 
Prin intermediul unor materiale de arhivă realizate de cineaşti amatori sunt aduse în prim-plan o parte dintre figurile emblematice ale boemei artistice din Timişoara şi Arad. 
 
Printre alţii, descoperim poveşti cu scriitorul Mircea Mihăieş, surprins de obiectivul celor de la Kinema Ikon, regizorul Ştefan Iordănescu sau artistul Valeriu Sepi.
 
„Este un film foarte bănăţean şi timişorean şi arădean. E o poveste indirectă a boemei din cele două oraşe din vestul României. E structurat ca un eseu cinematografic, foarte liber, e un film dedicat unei subculturi care exista pe vremea lui Ceauşescu. A celor care ascultau un anumit tip de muzică, citeau anumite cărţi şi erau mai mult cu gândul la occident. Personajele sunt nume cunoscute. Fac parte din boema timişoreană.
 
Dar e un film liber, nu e cu interviuri. Ei vorbesc ca într-o discuţie liberă la o bere. E un film sentimental, cel puţin timişorenilor şi arădenilor o să le provoace o reacţie foarte interesantă. Cel mai cunoscut personaj din film este Mircea Mihăieş, care era foarte activ la cine clubul Kinema Ikon din Arad. Am găsit foarte multe imagini interesante cu el, plus povestea lui din film”, a adăugat Iepan.

Imagini din filmul "Păr"
 
Scriitorul Mircea Mihăieş a fost tuns în batjocură
 
În film, Mircea Mihăieş povesteşte cum a fost tuns de miliţie în batjocură. I-au făcut cu maşina de tuns o cruce întoarsă, în speranţa că el se va tunde apoi de tot. Scriitorul nu s-a tuns, ba chiar s-a mândrit cu noua frizură, care devenise, cu ajutorul miliţienilor, un soi de freză punk.  
 
Alături de multe alte imagini inedite, spectatorii din România pot vedea pentru prima dată imagini cu legendarul concert al trupei americane Blood, Sweat & Tears la Bucureşti în 1970. 
 
„E un concert faimos, pentru că acolo s-a strigat pentru prima dată în România <USA>. A fost aproape o demonstranţie. Sunt imagini cu miliienii care îi bat pe rockerii care au venit la acest concert. Există şi o înregistrare a celor de la Blood, Sweat & Tears cu o hârtie pe care au primit-o de la autorităţi, să se îmbrace mai decent, să cânte mai mult jazz şi mai puţin rock, să nu provoace publicul. Au fost două concerte, iar al doilea ar fi fost anulat dacă nu respectau acest document. Ei comentau ca nişte oameni foarte liberi, erau şocaţi de cerinţele autorităţilor române”, a povestit Iepan. 

Trupa Blood, Sweat & Tears s-a înfiinţat în 1972 FOTO Wikipedia
 
Imagini inedite cu Phoenix
 
Există în film şi nişte imagini inedite cu trupa Phoenix, care nu au fost difuzate niciodată. Sunt filmări de la clubul Lira, în anii 60, cu prima formulă Phoenix, imediat după renunţarea la vechiul nume, Sfinţii. 
 
În film există şi un interviu de propagandă realizat în anii 70, în care reporterul chestionează "lumea bună", ce părere au de personajele cu părul mare, insistând asupra zicalei din acele timpuri: "Părul lung şi minte puţină". Tinerele intervievate se arată oripilate şi spun că nu ar accepta invitaţia de ieşi cu un "pletos". 
 
 
Timişoreanul Florin Iepan este autorul unor documentare celebre precum „Călător în ţara eclipsei”, „The One, the Only, the Real Tarzan”, „Născuţi la comandă – Decreţeii”, „bela Lugoşi: Vampirul căzut”, „Carmen” sau „Odessa”.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările