Proiectul care a adus „haiducii“ în Oltenia, în pragul falimentului: „Oamenii au alte priorităţi acum. Plecăm“
0
„Conacul Cailor“ a rămas fără clienţi în vreme de pandemie, iar animalele au fost scoase la vânzare. Cei care s-au bucurat de plimbările pe dealurile Bobiceştiului vor rămâne, foarte probabil, cu amintirile frumoase, dacă lucrurile nu se schimbă curând.
Un proiect care s-a dorit o revenire la frumuseţea traiului de altădată îşi trăieşte ultima etapă la Bobiceşti, lângă oraşul Balş din judeţul Olt. „Haiducul modern“ Dan Dicu, cel care a construit dintr-o nebunie un conac în stil brâncovenesc pe un teren cumpărat de pe OLX unde era prezentat drept „un colt de Rai“, caută să-şi mute căluţii în Ardeal. Dacă nu va reuşi, îi va vinde şi va păstra pentru el doi.
„Am început cu doi, cred că tot cu doi voi mai rămâne“, spune Dan Dicu, la sfârşitul unei zile de căutări în zona Clujului, unde şi-ar putea duce mai departe proiectul nebunesc. Hotărârea nu este pe deplin luată, însă lupta de la o zi la alta pentru a asigura hrana şi îngrijirea cailor îl duce către un astfel de deznodământ. Toamna trecută a renunţat la afacerea din domeniul construcţiilor, cu gândul că cei 13 cai au ajuns să-şi câştige deja singuri mâncarea, iar mai mult de atât familiei nu-I mai trebuie.
„Ne mulţumim cu puţin, să ne susţinem activitatea, nu mai vrem să facem averi“
Experienţele orăşenilor în natură, plimbaţi de caii blânzi de la Epona Horse Land, cum a numit iniţial proiectul, au început cu peste 5 ani în urmă. Dan Dicu a ajuns între timp la 13 cai de rasă, atât de iubiţi de oamenii mari, dar mai ales de copiii lor, cel puţin asta spun toate postările de pe Facebook. Pandemia, însă, a năruit visul în câteva luni.
„Am început să vindem din căluţi. Lipsa de activitate şi-a spus cuvântul. De anul trecut este singura sursă de venit pentru căluţi, să se autosusţină. Am avut 13, am mai dat din ei şi mai dăm. S-ar putea să îmi opresc doi-trei eu şi să pun la vânzare tot. Vrem să ne mutăm în altă parte. Nu e luată hotărârea, doar vedem nişte locaţii, dacă ne putem muta, ce presupune“, explică Dan Dicu sensul anunţurilor de vânzare, fotografiile de despărţire absolut copleşitoare şi filmuleţele cu mândrul Calypso în noua lui familie, toate postate pe Conacul Cailor.
Din februarie, spune Dicu, a avut doar cinci clienţi. Chiar dacă existau perioade în care caii nu produceau efectiv banii necesari întreţinerii, era totuşi ceva.
„Oamenii mai veneau, se mai plimbau, mai făceau lecţii de echitaţie. Între 9.000 şi 10.000 lei ne costă întreţinerea lor, lunar. Nu făceau toţi banii ăştia, dar una e să susţin eu jumătate sau un sfert, şi una e să susţin eu în totalitate. Deja se simte şi la mine din buget. Din construcţii îi susţineam, dar de anul trecut nu mai fac construcţii, pentru că am vrut să ne dezvoltăm pe partea cu echitaţia şi am oprit construcţiile. Am crezut că e de ajuns să facem asta, că nu ne trebuie, ne mulţumim cu puţin, decât să ne susţinem activitatea, nu mai vrem să facem averi. Asta m-a determinat să şi opresc construcţiile. Puteam să susţin căluţii din ceea ce făceam, ajunsesem în acel punct, dar din păcate acum aoamenii au alte priorităţi“, a spus proprietarul cailor care au adus, în câţiva ani, faimă zonei.
Veneau 30-40 clienţi pe lună, unii veneau şi de câteva opri pe săptămână. Aici foarte mulţi copii şi-au depăşit angoasele şi au legat prietenii de nespus în cuvinte cu animalele blânde, în vreme ce adulţii şi-au regăsit, unii, în acest fel copilăria. Pentru a merge mai departe, spune Dicu, are nevoie acum, însă, de mai mult decât amintirile frumoase ale celor care au trecut pe aici, rememorate pe Facebook. Baloţii de fân se cumpără cu bani, tratamentele şi potcovitul la fel.
„Eu am un ONG şi oamenii dădeau cât voiau ei. Câteodată 50 lei, altădată 70, altădată 100, după care nu mai dădeau, a doua oară nu mai plateau… Era într-un sistem din ăsta de ajutorare a ONG-ului. Ei îşi fixaseră o sumă pe care să o dea. Nu era parte de afacere, era doar parte de susţinere a căluţilor. Afacere este aceea când bagi un leu şi scoţi doi. Era vorba de întreţinerea animalelor. Totul e din cumpărat, pentru că nu mai avem posibilitatea să cumpărăm terenuri în zonă, deja sunt cumpărate, iar să cumperi terenuri, ar trebui să cumperi şi utilaje şi costurile sunt extrem de mari. Deja în comuna Bobiceşti sunt luate terenurile agricole, nu se mai vând, au fost luate de cei din zonă care au tractoare şi s-au dezvoltat pe partea asta. Ceea ce facem noi este din pasiune şi din cumpărat. De aceea am mai pus nişte căluţi la vânzare, am mai vândut din ei şi sper să se mai vândă şi în continuare ceilalţi“, explică proprietarul.
Calypso a fost vândut, Nora şi Falco sunt şi ei de vânzare, Pedro, Novac…Pentru cei care i-au călărit şi au ajuns să-I iubească nu sunt nume, sunt crâmpeie de viaţă trăită împreună.
„Doi am reuşit să vindem până acum, oamenii nu mai sunt dornici. Pe căluţii ăştia am dat mii de euro şi i-am dat cu câteva sute de euro, doar că merg în locuri mai bune, ne mulţumeşte asta. Din bănuţii ăştia cred că o lună jumătate o să-i suţinem pe cei rămaşi, dacă mă costă aproape 10.000 lei, fără să mai luăm în calcul injecţiile, deparazitările şi potcovitul. Costă 10.000 pe lună, în contextual în care de la 1 februarie am avut patru-cinci clienţi până acum.
Despărţirea de Calypso
Dacă nu reuşesc să mă mut, îi vând şi rămân cu un căluţ-doi pentru mine, să reuşesc să-i ţin eu. Pot să revină clienţii după, dar revin prea târziu. Am început cu doi cai şi acum cred că ajung curând la doi cai. Ironia sorţii că unul dintre cei cu care am început este bolnav şi am cheltuit cred că peste 3.000 euro cu el, să-l fac bine. Are o problemă la picior şi de 2 luni este inactiv. A fost intrenat pe la Bucureşti, pe la Constanţa, iar acuma este pensionat şi consumă ca un cal activ. Nu cred că mai putem să mai facem operaţia de care are nevoie. Îl ţinem, l-am pensionat, doar îl ţinem“, mai spune Dicu, decepţionat de ce i se întâmplă şi de faptul că spera la un pic de ajutor din partea oamenilor.
„Eu am scris pe Fecbook, la un moment dat, că se apropie zilele să cumpăr baloţi de lucernă… Oamenii n-au fost destul de receptivi, de-asta mă aflu şi pe drumuri acum, să găsim o locaţie să ne putem transfera. În Oltenia văd că nu se mai poate, când eşti bine, e bine, când eşti rău, oamenii nu te mai bagă în seamă!“, a conchis Dicu.
Se încarcă comentariile...
