Oltul grandios. Recordurile doborâte de construcţia colosului de aluminiu de la Slatina, cel mai mare producător de aluminiu din sud-estul Europei

Oltul grandios. Recordurile doborâte de construcţia colosului de aluminiu de la Slatina, cel mai mare
producător de aluminiu din sud-estul Europei

Întreprinderea de Aluminiu din Slatina, în anii comunismului

Amenajarea uzinei de aluminiu Alro SA Slatina continuă să reprezinte şi în prezent un reper în domeniul construcţiilor din judeţul Olt şi nu numai. La vremea când proiectul a fost pus în practică, acesta a doborât multe recorduri naţionale în domeniu. Odată inaugurată în 1965, fabrica ce avea să devină cel mai mare producător de aluminiu din sud-estul Europei a dus la o adevărată ascensiune socio-economică a urbei de pe râul Olt.

Istoricii sunt unanim de acord că municipiul Slatina şi-a început certa ascensiune economică după anul 1965, după ce au fost finalizate lucrările la fabrica ce avea să devină cel mai mare producător de aluminiu din sud-estul Europei, Uzina de Aluminiu, actualmente SC Alro SA. Ulterior, în oraş au apărut ca ciupercile după ploaie şi alte uzine, toate ridicând, treptat – dar iremediabil, orăşelul Slatina de la nivelul orăşelelor obişnuite de provincie unde se aflase până atunci.

Pe data de 1 martie 1961 se anunţă decizia ca, la Slatina, să fie amenajată o mare fabrică de producere a aluminiului, amplasamentul fiind fixat pentru partea către oraşul Piteşti; lucrările vor începe propriu-zis în aprilie 1963. Amenajarea fabricii menţionate tocmai la Slatina nu a fost deloc una întâmplătoare, iniţiativa aparţinând lui Nicolae Ceauşescu, născut şi el tot în judeţul Olt - la Scorniceşti. Întreprinderea de aluminiu Slatina va fi realizată şi prin munca arhitecţilor Rodica Ciobanu şi Marcela Ştefan Puşchilă.

La 24 aprilie 1963 încep lucrările pentru organizarea şantierului Uzinei de Aluminiu. Printre pionierii şantierului se numără Vasile Becu, Gheorghe Chidu, Nicolae Dobrescu. Cifrele vremii arată că, numai în prima etapă, s-au montat 15.000 tone de utilaje, s-au turnat 135.000 mc betoane, au fost montate 7.850 tone de construcţii metalice, au fost excavaţi 550.000 mc de pământ şi instalaţi 400 de kilometri de conductori electrici. Finalul lucrărilor de amenajare a fabricii de aluminiu, numită iniţial “16 Februarie”, a adus cu sine recorduri absolute în ţara noastră: s-au săpat şi excavat aproape 1 milion de metri cubi de pământ, s-au turnat 200.000 mc de betoane, s-au montat 8.000 tone de construcţii metalice şi 15.000 tone de utilaje tehnologice, respectiv s-au pozat 400.000 ml. de reţele electrice şi s-au ridicat 31.000 mc de zidărie specială, pe întreg şantierul lucrând cca. 8.000 de oameni pentru ca termenul de inaugurare să fie respectat.

Uzina de Aluminiu de la Slatina va fi dată în folosinţă în 1965. Preşedintele Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a vizitat frecvent uzina, ocazie cu care toţi muncitorii împânzeau aleile fabricii pentru a-l ovaţiona pe “ctitorul Epocii de Aur”. Dintre cei 8.000 de muncitori, o mare parte erau scoşi din unitate şi aliniaţi pe strada Piteşti pe care se află fabrica la ieşirea din municipiu spre Piteşti, muncitorii fiind plasaţi de ambele părţi ale străzi. Uneori, oamenii îl aşteptau cu orele până ce acesta sosea cu elicopterul, de cele mai multe ori, de la Bucureşti sau din alte puncte ale ţării. De atunci şi până în anii ’90, aproape 5.000 de oameni au muncit anual aici, în prezent numărul lor fiind redus la mai puţin de jumătate. În 1968, Slatina număra 23.798 locuitori.

Slatina – “oraşul aurului alb”

“Dezvoltarea municipiului Slatina a cunoscut un având deosebit şi vizibil după ce a fost inaugurată Uzina de Aluminiu, în anul 1965. Din acel moment, la un interval foarte scurt, au continuat să apară şi alte fabrici care, încet-încet, au făcut ca populaţia oraşului să crească în cifre mari şi aici mă refer la zeci de mii de persoane care s-au mutat în oraş după ce s-au angajat la fabricile nou apărute, unităţi ce căutau aproape mereu oameni pentru a-i angaja. Desigur, evoluţia industrială şi cea a numărului de locuitori a impus şi noi planuri pentru dezvoltarea urbană a oraşului, au început să apară primele bulevarde, infrastructura a început să beneficieze de mai multă atenţie din partea autorităţilor locale etc.”, spune Laurenţiu Guţică, director al Muzeului Judeţean Olt.

Nicolae Ceauşescu, într-o vizită de lucru la Uzina de Aluminiu din Slatina la 5 iunie 1981:

Cel mai mare producător de aluminiu din Europa Centrală şi de Est a reprezentat şi continuă să reprezinte pentru mulţi slătineni nu doar simbolul capitalei Oltului, ci chiar emblema judeţului. Denissa Guţică, muzeograf în cadrul Muzeului Judeţean Olt, a precizat: “Denumirea de <<Slatina – oraşul aurului alb>> a apărut odată cu apariţia, în acest oraş, a Uzinei de Aluminiu, un colos industrial unde munceau zilnic aproape 5.000 de oameni. Faptul că această întreprindere a cunoscut o activitate febrilă, a exportat produse peste hotare şi a furnizat diverse componente folosite în mai multe sectoare industriale nu doar în ţara noastră i-a întărit şi mai mult această denumire, fiind recunoscută, acum, nu doar în România, dar şi peste hotare”.

În anul 1979, prin decret al Consiliului de Stat, Slatina este proclamată, alături de alte şapte oraşe ale ţării - ”municipiu reşedinţă de judeţ”. În acel an, în oraş locuiau 54.962 persoane.

Apariţia uzinei de aluminiu la Slatina a dus la dezvoltarea altor sectoare industriale în oraş: textilă, agroalimentară etc. Înfiinţarea uzinei a atras după sine apariţia a alte câteva uzine ce au furnizat piese şi alte elemente adiacente prelucrării aluminiului: Fabrica de Produse Carbonoase - Electrocarbon SA, Întreprinderea de Pistoane Auto şi Piese Turnate din Aluminiu - Altur SA.

Aniversare „cu securea deasupra capului”

Anul acesta, ALRO va aniversa 50 de ani de la inaugurare. În ultimii aproape trei ani, fabrica a mers pe pierderi, pentru prima dată după mulţi ani, aceasta din cauză că a fost obligată de legislaţia autohtonă făcută „pe genunchi” de guvernanţi şi parlamentari să achiziţioneze energie mai scumpă cu 40-50% faţă de cea plătită de consumatorii de acelaşi nivel din restul Europei în condiţiile în care Alro Slatina consumă nu mai puţin de 8 % din producţia naţională de energie. De câţiva ani, în Slatina au început să se înmulţească zvonurile potrivit cărora închiderea colosului de aluminiu de la Slatina ar fi doar o problemă de timp. Slătinenii şi, implicit, cei aproape 2.300 de oameni care mai lucrează în fabrică din totalul iniţial de peste 5.000, speră ca acest lucru să nu se adeverească, în caz contrar fiind un real pericol ca Slatina să-şi schimbe brandul şi să ajungă, spun oamenii, mai rău ca “Valea Jiului”.

În prezent, colosul de aluminiu de la Slatina a rămas unul dintre cei mai importanţi producători de aluminiu din lume, actualmente aceasta aflându-se în curtea unui imperiu rusesc şi fiind o subsidiară a grupului olandez Vimetco N.V. (fostă Marco Group), companie globală de aluminiu primar şi procesat controlată de acţionari ruşi, respectiv de către miliardarul rus Vitali Matsitski.

Privatizarea Alro SA a fost contestată, Ovidiu Muşetescu, cel care conducea la momentul respectiv privatizările ţării, a fost acuzat că a manipulat piaţa alungând investitorii strategici prin prezentarea unor date false. “Cazul Alro” se află şi în prezent pe masa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorii trebuind să decidă dacă fostul ministru al privatizării, Ovidiu Muşetescu, este singurul vinovat de privatizarea păguboasă a Alro pe care statul a încasat, în 2002, doar puţin peste 11 milioane dolari, în loc de 400 milioane de dolari.

ALRO este cel mai mare producător de aluminiu din Europa Centrală şi de Est, cu o capacitate de producţie instalată de 265.000 tone/an. Principalele pieţe de desfacere pentru produsele Alro sunt Uniunea Europeană - Ungaria, Polonia, Grecia, Germania şi România. Compania are exporturi în Statele Unite şi Asia.

Vă mai recomandăm, pe aceeaşi temă:

Marile construcţii ale Braşovului din vremea comunismului. Drumul care a schimbat soarta staţiunii Poiana Braşov şi uzina care a ajuns celebră peste hotare

Mastodontul Mechel, parte din visul măreţ al lui Ceauşescu de tranformare a Târgoviştei în capitala României

Megastructuri comuniste: Barajul de la Stânca Costeşti, lucrarea în care Ceauşescu a investit 60 de tone de aur

Mărirea, decăderea şi renaşterea economiei la Slatina

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: