Localnicii din Scorniceşti, bucuroşi de singura sărbătoare care le-a mai rămas: „După ’90 ni s-a spus că noi am avut pe timpul ălălalt, acum să mai aşteptăm“

„Sărbătoarea pâinii“, o urmă palidă a sărbătorilor organizate înainte de 1989, dar şi ani buni după, în localitatea natală a lui Nicolae Ceauşescu, este evenimentul aşteptat un an întreg, redus de la o săptămână la o după-amiază.

Scorniceştenii sunt românii invidiaţi de toată lumea înainte de 1989 şi huliţi astăzi de fiecare dată când susţin cu tărie că „nouă atunci nu ne-a lipsit nimic, şi lapte de pasăre dacă voiai, căutai mai dedesubt şi găseai“. Vineri, 25 august 2017, s-au strâns cu sutele în mijlocul orăşelului, în preajma scenei, să-şi bucure copiii cu nimicuri sclipitoate de pe tarabe şi să-şi aline setea c-o bere şi foamea cu-n mic.

A fost „Sărbătoarea pâinii“, un eveniment cu rădăcini prin 1987-1988, nici edilii nu-şi mai aduc foarte bine aminte, întrerupt câţiva ani după 1990 şi reluat apoi. Au ajuns la a XXIII-a ediţie, mai săracă în invitaţi pe scenă, mai scurtă decât cele de acum patru-cinci ani, dar încă în picioare. „E bine, petrecem, bem, mâncăm, ne mai întâlnim şi noi, că asta ne-a mai rămas. Mai e o zi, înainte ţinea zile întregi“, îşi aduc aminte scorniceştenii, în aşteptarea invitatelor speciale Olguţa Berbec şi Anda Adam.

Scorniceştenii se mulţumesc astăzi şi cu atmosfera de bâlci

Pe-atunci aveau motive de mândrie. CAP Scorniceşti era cel mai bun din ţară, aici producţiile de grâu erau record (iar cei implicaţi atunci în producţie spun că „pe bune“), fabricau aproape orice, nu duceau lipsă de nimic. De câteva ori pe an aveau ocazia să-i mulţumească fiului iubit, care ateriza cu elicopterul la IPSA, i se întindea covorul persan – „am luat şi eu o dată un covor din ăla“ – mărturisea scorniceşteanul care pe-atunci asigura paza obiectivelor din zonă -, era primit de dansatori şi copii cu flori, pâine şi sare şi condus la casa părintească.

În Scorniceşti, unde în comunism formaţia de căluşari „Căluşul Scorniceşti“ era mândria localităţii, şi astăzi dansurile populare se predau în şcoală

„Nu e adevărat că se cântau cântece patriotice. Adică nu numai, la noi veneau toţi marii artişti şi urcau pe scenă. Am avut de toate, de toate, nu ne lipsea nimic“, spune orice om trecut de prima tinereţe pe care-l întâlneşti pe stradă şi-l întrebi dac-a trăit atunci bine. Acum, cei de la Putere le spun că n-au votat cum trebuie, cei de la PNL, de unde e primarul, îi anunţă că PSD e de vină că nu li s-a aprobat niciun program prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală.

„Cu ce e mai bine acum decât atunci?! “

„Nu acum, de Sărbătoarea Pâinii, de Ziua Recoltei venea tăticu’ Nicu. Se ţinea, cred, de pe 25, până pe 27 octombrie, pe stadion. Aici, pe strada asta, până la spital erau numai expoziţii, cu de toate, artizanat, fel şi fel de produse. Erau vremuri bune înainte, chiar şi acum 4 ani, 5 ani, 7 ani, sărbătoarea asta ţinea câteva zile... Erau de toate, nouă nu ne-a lipsit nimic. Eu nu plâng neapărat epoca aia, că am avut atunci, dar nici acum nu mă plâng. Dar să-mi demonstreze mie cineva, cu ce e mai bine acum decât atunci?! Aveam sere, crescătorii de pui, complexe de porci, carmangerii, măcelării, fabrici de lapte, de unt, de brânză, găini ouătoare, fabrică de bere... Nu ne lipsea nimic. După ’90, la noi tot timpul a fost pe invers, primarul a fost din alt partid decât cei de la Putere. Şi nouă ni s-a tot spus de atunci c-am avut pe timpul ălălalt, acum să mai aşteptăm“, ne-a povestit Ion Stanciu, aşezat la o masă cu prietenii. Când vorbeşti de trecut, toţi se însufleţesc şi-ar vrea să spună că pe-atunci Scorniceştiul era ceva.

„Scorniceştiul nu e nici Valea Jiului, cum se spune, bărbaţii stau pe bancă şi femeile muncesc“

Muzica populară răsună în tot oraşul. Scorniceştenii nu s-au bulucit toţi la scenă, sunt împărţiţi pe la terase. Gustă cu măsură ce şi-au cumpărat şi nu-i scoate din ritm nimic. Chiar pe strada principală, în jurul orei 18,00, trece preşedintele PNL Ludovic Orban, însoţit de şefii PNL din judeţ, către sediul organizaţiei locale. Preşedintele PNL Olt e scorniceştean de-al lor, dar vizitele astea oficiale nu-i mai mişcă de multă vreme, ştiu că nu le pun politicienii pâinea pe masă. 

Olguţa Berbec, interpreta pentru care scorniceştenii au venit cu sutele în centrul oraşului

„E greu, din ce în ce mai greu acum la noi, nu găseşti locuri de muncă, mai lucrează femeile pe la fabricile astea de confecţii, în rest nimic. S-a spus că la Scorniceşti e ca-n Valea Jiului. Nu e chiar aşa ca acolo, la noi bărbaţii stau pe bancă şi femeile muncesc. Au plecat mulţi spre Slatina, în altă parte, că locuri de muncă, la noi, de unde? Au distrus toate fabricile, toate-toate, toţi primarii ăştia, niciunul n-a putut salva ceva“, pun scorniceştenii verdictul.

Printre ei, avem ocazia să stăm de vorbă cu Gheorghe Cocoşilă, şeful sectorului de pază în zonă înainte de 1989. Spune că i-a cunoscut mai pe toţi din familia Ceauşescu, şi pe Bărbuleşti. „Am fost şi la gardă, înainte. La Timişu de Sus , copiii - Zoe, Nicu şi cu Valentin - ne băteau cu nişte jucării de-alea, se jucau. Au fost oameni buni, toţi. Şi după Revoluţie, ce le-or fi făcut, că la câteva luni diferenţă s-au dus, aşa, s-au cocoşat, au slăbit, s-au stafidit. Poate şi de supărarea aia mare...

Gheorghe Cocoşilă, şefului sectorului de pază înainte de 1989

(...) La Scorniceşti, Ceauşescu venea de câteva ori pe an. Îl primeau acolo la IPSA, îi întindeau covoare... Am luat şi eu un covor din ăla, o dată. Îmi amintesc că o dată a venit şi a văzut pe stadion nişte dovleci mari-mari şi l-a-ntrebat pe Lică (cumnatul său, şeful judeţului  – n.r.): «Mă, Lică, da’ de unde ai adus tu, mă, dovlecii ăştia, că nu ştiu ca la noi în zonă să se facă aşa mari?»“, îşi aminteşte interlocutorul nostru, care pentru faptul că a fost atât de aproape de mai-marii zilei în comunism, a avut ceva de tras după. „Am avut 10 mutări în interes de serviciu“, explică omul.

Scorniceştenii stau cu plăcere la poveşti

După 1990, cursat în comunism la şcoala de partid, a intrat în politică şi a fost şi consilier local, patru ani. „Unde puteam, decât tot la comunişti. Şi acum tot la ei sunt, la PSD, da’ ăştia  nu mai sunt ca ăia, sunt doar pentru ei. Eu am dus-o bine în comunism, o duc şi acum, am o fermă a mea, muncesc, produc de toate. Dar atunci toţi o duceam bine, eu aveam, poate, cu două-trei sute de lei mai mult la salariu. Nu asta te trăgea în sus, ci orele de noapte, iar de alea beneficia orice muncitor“, spune Gheorghe Cocoşilă, de fel dintr-o localitate doljeană de pe malul Dunării, în care nu s-a mai întors însă. A rămas la Scorniceşti, locuieşte pe aceeaşi stradă, doar că nu se mai numeşte Andruţă Ceauşescu (tatăl lui Nicoale Ceauşescu), aşa cum se numea atunci. „Când se uita vreun miliţian în buletin şi vedea strada Andruţă Ceauşescu, nu mai voia să ştie nimic“, mai spune sconiceşteanul adoptat de comunitate cu zeci de ani în urmă, aşa cum s-a întâmplat cu sute de alţi concetăţeni, veniţi din toate colţurile ţării.

Nici pâinea nu mai e ce-a fost

Cel mai greu, la „Sărbătoarea Pâinii“ de la Scorniceşti, ne-a fost să găsim pâinea. Sărbătoarea altădată regizată în amănunt, care se desfăşura într-un cadru mult mai larg, în zona Rusciori, unde găseai de la uneltele specifice de secerat, până la spice, grâu şi făină, s-a redus la atmosfera de bâlci şi spectacolul de pe scenă, de câteva ore. Pentru că fără miros de pâine chiar nu se putea, am fost conduşi pe o străduţă laterală, unde două femei, mamă şi fiică, terminaseră de frământat şi lăsaseră la dospit mai multe pâini, pentru inivitaţii de seamă. Lângă ţestul tradiţional, întâlnit şi astăzi în multe gospodării vechi olteneşti, ni se înfăţişează alte două, din fier, adaptate secolului în care timpul ne presează.

Ţestul de pământ a fost, şi acesta, înlocuit în ultimii ani cu cele din metal

„Ăsta de pământ e vechi-vechi, are vreo 30 de ani, da’ nu l-am folosit. Astea noi le avem de-un an-doi, când am început din nou să facem pâine în ţăst, pentru că nepoţilor le place, în week-end doar de-asta facem. Nu facem în fiecare zi, că nu e timp“, ne explică cea mai vârstnică dintre femei, care recunoaşte că, deşi în trecut era treaba femeilor casei, n-ar mai şti să facă ţeste. „De jucat, jucam şi eu, pentru că se alege pământ,  pleavă, se frământă de nouă ori, nu e aşa simplu, dar aşa, să-l aranjez, să-l fac, nu m-aş pricepe“, ne lămureşte femeia. Preşedintele PNL, Ludovic Orban, curios şi el de ce vede, pare cucerit de gustul pâinii calde şi deloc deranjat de fum. Că n-a reţinut chiar tot din ce i s-a explicat s-a constat nu mult mai tâziu, când a ţinut să le spună, de pe scenă, scorniceştenilor, că a fost încântat de gustul pâinii făcute „în ţeastă“.