Lucruri ciudate şi mai puţin cunoscute despre Podul Minciunilor, frumuseţea din Sibiu. Ce se afla odinioară pe locul primului pod de fontă din România

Podul Minciunilor este unul din cele mai cunoscute obiective turistice ale Sibiului

Unul din cele mai cunoscute obiective turistice ale Sibiului poartă peste timp poveşti frumoase, vechi de sute de ani. De numele podului se leagă şi unele din cele mai cunoscute legende urbane.

Puţini ştiu ca odinioară pe locul unde se află astăzi podul a fost una din primele porţi de intrare în cetatea Sibiului. “Pe locul actualului Pod al Minciunilor, până la mijlocul secolului al XIX-lea, se afla un rând de case care împărţeau Piaţa Mică pe din două. Pe dedesubtul acestui rând de case exista un tunel curbat, luminat de la jumătatea secolului. Acest tunel era calea de acces care lega Oraşul de Jos de cel de Sus.

Intrarea se realiza printr-un turn care aparţinea celei de a două incinte a oraşului, care înconjura actuala Piaţă Mică. Acesta era prevăzut cu o hersă şi era flancat de scări de lemn. În interiorul rândului de clădiri menţionăm existenţa unei biserici, a halelor de bresle, a cântarului oraşului, a casei baronului Rosenfeld, a Casei Jickeli, a unei farmacii sau a Casei Thomas Gulden şi a unui mic podeţ deumit „Podeţul Laptelui”. Pe cele două intrări în tunel existau în 1837 două căsuţe de gardă, păzite de militari.

Denumirea veche a locului era „Băncuţele Minciunilor” denumită astfel de Damasus Dürr în secolul al XVI-lea. Mult prea multele gunoaie, care produceau un miros pestilenţial, au dus la decizia de a demola acest rând de case, fapt ce se va întâmpla în 1851. Între 1851 şi 1859, aici se va construi cel de al doilea pod de fontă din Europa, acesta fiind inaugurat în 17 decembrie 1860. Astfel va fi realizată legătura între Piaţa Mică şi Piaţa Huet”, explică istoricul Răzvan Pop, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu. 

Cum a fost realizat podul

Potrivit sursei citate, podul este format din patru arcuri aplatizate, care menţin echilibrul în structura de rezistenţă. Decoraţiile sunt făcute prin traforare, printr-un şir de cvadrilobi, realizând şase elemente circulare descrescătoare dinspre arc spre latura arcului.

“Pe arcul de dimensiune maximă, pe latura de sud este aplicată stema Sibiului, pe partea opusă fiind aplicată o inscripţie („1859” – ce atestă anul de finalizare a construcţiei). Pe latura din nord regăsim alte două inscripţii („Fridrich” pe latura opusă plăcii unde este trecut anul construcţiei şi „Hütte” pe partea opusă).

Restul elementelor circulare sunt decorate cu simboluri de tip vegetal şi geometric de influenţă neogotică. Arcurile paralele sunt sprijinite pe două console profilate din piatră în zid de cărămidă, evazate în partea superioară cu balustradă, din bare de metal pătrate, segmentate de piedestale masive pătrate cu muchii teşite. Deasupra a celor patru piedestale ce flanchează marginile podului sunt aplicate corpuri de iluminat realizate în fontă turnată. Balustrada de metal este realizată în opt panouri decorate în cercei de formă radială de influenţă neogotică. Pe laterale sunt amenajate două rampe de scară din piatră”, explică istoricul Răzvan Pop. 

Legendele Podului Minciunilor

În legătură cu podul din inima Sibiului au circulat peste timp patru mari legende. Prima este aceea că podul care leagă Piaţa Mică de Piaţa Huet are urechi şi o putere greu de imaginat, Astfel, la fiecare minciună rostită de cineva când se află pe pod acesta scârţâie din toate încheieturile iar balustrade dă impresia că va cădea în orice moment şi mincinosul se va prăbuşi în gol. 

O altă legendă extrem de cunoscută spune că, pe vremuri, pe acest pod obişnuiau să se plimbe cuplurile de îndrăgostiţi, care îşi jurau aici credinţă veşnică iar fetele îşi asigurau alesul că sunt neprihănite. Dacă însă în noaptea nunţii se descoperea că au minţit erau târâte a doua zi pe pod, fiind aruncate peste balustradă. 

De aceeaşi soartă aveau parte, spune legenda, şi negustorii necinstiţi care veneau la Sibiu. Piaţa Mică era locul în care se ţineau multe târguri şi odată ajunşi acasă unii dintre cumpărători îşi dădeau seama că au fost păcăliţi. Revoltaţi, aceştia se întorceau în piaţă, îi luam de gât pe negustorii mincinoşi şi îi aruncau de pe pod. A doua oară când ajungeau la Sibiu, aceştia se temeau să-i mai înşele pe localnici. 

Podul era şi loc de întâlnire pentru cadeţii de la Academia Militară şi fetele frumoase din oraş. Se spune că tinerii făceau aici promisiuni înfocate pe care le uitau însă repede, iar fetele erau lăsate să-i aştepte în zadar. 

Vă mai recomandăm: 

FOTO Legendele Castelului din Buia, reşedinţa de odinioară a familiei Bolyai

Legendara reşedinţă a familiei Bolyai din satul Buia a rămas astăzi doar o ruină, însă legendele păstrate peste timp vorbesc şi astăzi despre turnul cu coase, teiul de spânzurătoare sau bijuteriile ascunse în jurul castelului de însuşi Mihai Viteazul.

FOTO VIDEO Vacanţă în România.  „Litoralul Ardealului” – legenda Lacului fără fund şi a tinerei care s-ar fi sinucis din iubire şi se odihneşte în subsolul unei case

La circa 20 de kilometri de Sibiu, o salbă de lacuri sărate îi aşteaptă pe turişti în Ocna Sibiului, staţiune cunoscută ca „Litoralul Ardealului”. Tot în judeţul Sibiu, la Bazna, există o adevărată porţie de sănătate cu apă minerală sărată, renumită pentru proprietăţile sale terapeutice. 

Legenda vârfului Frumoasa, stânca născută dintr-o femeie superbă şi dragostea ei neîmplinită

Vârful Frumoasa (2.168 de metri) din Munţii Cindrel are în spate una din cele mai frumoase legende legate de formele de relief din ţară.