Fostul ministru Nicolae Penescu, victimă a unui atentat al lui Carlos Şacalul

Nicolae Penescu FOTO: wikipedia.org

Fost ministru de Interne în 1944, piteşteanul Nicolae Penescu a fost victimă a două atentate, în 1946 şi 1981, ultimul dintre ele comis de Carlos Şacalul la ordinul generalului de Securitate Nicolae Pleşiţă. Explozia produsă de al doilea atentat l-a rănit grav pe Nicolae Penescu, iar după câteva luni s-a stins din viaţă.

Nicolae Penescu a fost unul dintre apropiaţii lui Iuliu Maniu. La 14 iulie 1947, Nicolae Penescu a făcut parte din grupul de lideri ţărănişti care au căzut în capcana înscenării de fugă din ţară de pe aeroportul Tămădău.

La audieri, Maniu a fost chestionat şi despre relaţiile cu colaboratorii apropiaţi, aflaţi şi ei în acelaşi „lot”. În anchetă, o parte dintre aceştia s-au desolidarizat de Maniu, în special Vasile Serdici şi Nicolae Penescu.

După cum scrie Lucia Hossu-Longin în cartea „Memorialul durerii: întuneric şi lumină” (Editura Humanitas, 2007), „Au cedat presiunilor şi au făcut jocurile ambigue dictate de Avram Bunaciu în speranţa că ar putea beneficia de clemenţă: Nicolae Penescu şi Vasile Serdici. Este notorie declaraţia lui Nicolae Penescu: Iuliu Maniu era un dictator cu surâsul pe buze şi cu mănuşi în mână. Toate cedările Penescu le explica prin dorinţa ca soţia să îi fie eliberată”. Ulterior, declaraţiile acestuia (sugerate de completul de judecată) au apărut în ziarul Scânteia, ca dovadă a „demascării” lui Maniu de înşişi apropiaţii săi. 

Condamnat la temniţă grea

Cu toate acestea, în noiembrie 1947, Nicolae Penescu a fost condamnat pentru înaltă trădare de Tribunalul Militar al Regiunii II Bucureşti la 5 ani de temniţă grea, 2 ani de degradare socială, confiscarea averii şi cheltuieli de judecată de 50.000 de lei. În urma procesului intentat lui Lucreţiu Pătrăşcanu, pedeapsa a fost majorată la opt ani muncă silnică. La expirarea pedepsei, în 1955, a fost trimis cu domiciliul obligatoriu în Bărăgan. În septembrie 1959, a fost arestat din nou şi condamnat la 15 ani muncă silnică şi deţinut la Jilava. În aprilie 1963 a aflat că soţia sa a murit, la scurt timp, după eliberare.

În 1968, când generalul Charles de Gaulle a vizitat România împreună cu primul ministru Couve de Murville, fost coleg la Universitatea din Paris cu Nicolae Penescu, Ceauşescu i-a acordat permisiunea de a vizita Franţa. Penescu a rămas însă în exil în Franţa.

Explozivul, ascuns într-o carte cu memoriile lui Hruşciov

În anii 60, în exil se contura formarea unei ramuri externe a PNŢ, sub conducerea lui Nicolae Penescu, ultimul secretar general al partidului lui Iuliu Maniu. Penescu era contestat de cercurile foştilor ţărănişti deoarece, cedând presiunilor Securităţii, depusese o mărturie defavorabilă lui Iuliu Maniu şi celorlalţi acuzaţi în timpul procesului din 29 octombrie - 11 noiembrie 1947. Nicolae Penescu a fost însă acceptat ca preşedinte al Uniunii Românilor Liberi, organizaţie a diasporei româneşti. În Franţa, după desfiinţarea Comitetului Naţional Român, în iunie 1978, Penescu a pus bazele Consiliului Naţional Român, cu reprezentanţe în 5 state europene, în SUA, Canada şi Australia. Prin intermediul acestui organism, a adus la cunoştinta lumii libere teroarea exercitată de regimul comunist din România. Din cauza biografiei şi preocupărilor sale, Nicolae Penescu a fost permanent un obiectiv al Securităţii. 

După emigrare, în 1968, a urmat o perioadă în care supravegherea sa a cunoscut o intensitate relativ scăzută. Treptat însă, pe măsură ce acţiunile sale erau tot mai ofensive şi deranjau regimul de la Bucureşti, măsurile împotriva sa au cunoscut noi faze. La 3 februarie 1981, Nicolae Penescu, în vârstă de 85 de ani, a primit la locuinţa sa din Paris un pachet al cărui conţinut declarat era o carte: „Memoriile lui Nikita Hruşciov” în limba spaniolă. 

În realitate, pachetul disimula o încărcătură explozivă, trimisă de Direcţia de Informaţii Externe, din Securitatea română, condusă de generalul Nicolae Pleşiţă, de asemenea şi el argeşean la origini. Explozia l-a rănit grav pe Nicolae Penescu la gât, piept, faţă şi mâini, iar după câteva luni de spitalizare, acesta a decedat din cauza unor probleme respiratorii, după alte surse în urma unei crize cardiace.

Reabilitat după moarte

Audiat de procurori în 2005 în dosarul lui Carlos Şacalul, generalul Nicolae Pleşiţă a spus atunci că Ceauşescu i-ar fi comandat lui Carlos cel puţin 7 atentate, pentru care ar fi plătit milioane de dolari. În opinia lui Pleşiţă, atentatul comis de Carlos asupra lui Nicolae Penescu a fost unul ratat. Asta deşi fostul ministru piteştean a decedat în cele din urmă din cauza rănilor produse de explozie.

Nicolae Penescu a fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris. La 12 octombrie 1998, prin sentinţa penală nr. 40, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în supraveghere, declarat de procurorul general şi a casat toate sentinţele declarate împotriva lui Nicolae Penescu ca neîntemeiate şi nedrepte.