Povestea marilor defrişări din Retezat: cum au profitat baronii Kendeffy de bogăţia pădurilor, de peste un secol

Povestea marilor defrişări din Retezat: cum au profitat baronii Kendeffy de bogăţia pădurilor, de peste un secol

Râurile erau folosite la transportul buştenilor. FOTO: Di Gaspero

Primele mari exploatări forestiere din Retezat au început în anii 1880, susţin reprezentanţii Parcului Naţional Retezat, fiind conduse de familia nobiliară Kendeffy. Şi în prezent, urmaşii baronilor Kendeffy şi Ocksay deţin cea mai mare mare suprafaţă forestieră din rezervaţie.

Ştiri pe aceeaşi temă

De peste un secol, în Retezat au avut loc defrişări, sute de mii de metri cubi fiind tăiaţi de-a lungul timpului, dar, susţin reprezentanţii Administraţiei Parcului Naţional Retezat, pădurile s-au regenerat. Familia baronilor Kendeffy, una dintre cele mai vechi familii nobiliare atestate în Transilvania (secolul al XIII-lea) a fost primul mare exploatator al pădurilor din Retezat, arată documentele vremii.

Primele defrişări în Retezat, pe actualul teritoriu al rezervaţiei naţionale, au avut loc începând din 1880, cu italieni aduşi de baronul Kendeffy de la firma Pecal, din provincia Udine, a informat conducerea Parcului Naţional Retezat.

„După 1913 sunt consemnate exploatări masive în bazinul văii Judele şi pe Lăpuşnicul Mare. Pădurile plantate atunci pe Judele şi Lăpuşnic de către proprietar, familia Kendeffy, fac parte acum din zona de protecţie integrală a Parcului Naţional Retezat”, a precizat administraţia rezervaţiei, pe site-ul retezat.ro.

Semnal de alarmă tras în urmă cu un secol

În Retezat se practica în acei ani plutăritul pe Lăpuşnicul Mare, Lăpuşnicul Mic şi ulterior pe Râul Şes. Baraje pentru acumularea apei existau la Rotunda, Drăgşanu, Branu şi pe Râul Şes, iar la Brazi exista o ,,greblă” (stăvilar) pentru prinderea lemnului şi la Clopotiva o fabrică de cherestea. Au avut loc şi reîmpăduriri cu puieţi de la pepinierele din Gura Zlata, Gura Apei şi Lunca Berhinei.

„În bazinul Râului Bărbat, inclus acum în zona tampon, până la primul război mondial, s-au exploatat răşinoase pentru lemn de mină, practicându-se plutărit liber şi existând stăvilare la Murguşa, Bilugu şi Ciomfu. S-au exploatat răşinoase pe Piciorul Colţului, Gemenele, pe teritoriul actual al Rezervaţiei Ştiinţifică Gemenele”, a completat administraţia Parcului Naţional Retezat.

În 1921 geograful Emmanuel de Martonne, aflat în expediţie în Retezat, arăta că în bazinul Râului Şes au rămas mari suprafeţe dezgolite, unde s-a tăiat pădurea, dar nu mai s-a replantat, informează administraţia Parcului Naţional Retezat.

Tăieri masive în anii 1970
La începutul anilor 1960 au reînceput exploatările forestiere în Retezat, fiind recoltat lemn provenit din doborâturi de vânt în partea superioară a Lăpuşnicului Mare şi pe Râu Şes. În perioada de după 1964 a fost construit drumul forestier Baleia-Stâna din Râu. Au avut loc tăieri de pădure chiar şi în Rezervaţia ştiinţifică Gemenele, pentru împiedicarea extinderii unor atacuri de insecte, la răşinoase, informează administraţia PNR.

„Înainte de 1999, când s-a înfiinţat Administraţia Parcului Naţional Retezat, s-au făcut nenumărate tăieri de pădure, unele chiar în Rezervaţia Ştiinţifică şi foarte multe în actuala zonă de protecţie integrală. De exemplu, 120.000 metri cubi au fost tăiaţi în mai puţin de 5 ani (1976 - 1980) pe Lăpuşnic şi Râu Şes. În prezent, în zona de protecţie strictă (Rezervaţia Ştiinţifică Gemenele) şi în cele de protecţie integrală nu se fac lucrări silvice şi tăieri de arbori. Nici măcar arborii morţi sau doborâţi de furtună nu sunt tăiaţi, pădurea dezvoltându-se aici în mod natural, fără intervenţia omului”, au informat reprezentanţii PNR.

Parcul Naţional Retezat are o suprafaţă de 38.138 hectare. Suprafaţa de pădure este de 19.000 de hectare. Statul român deţine 7.000 de hectare de pădure, în timp ce urmaşii famililor Kendeffy si Ocskay, precum şi unităţile administrativ teritoriale din zonă deţin împreună 12000 hectare de pădure. Peste 7.000 de hectare de pădure au ajuns numai la urmaşii familiilor Kendeffy, prin titluri de proprietate contestate în prezent în instanţe.

Tăieri de regenerare
În Parcul Naţional Retezat, în ultimii zece ani (2006 - 2015) au avut loc tăieri de păduri, de regenerare, potrivit Direcţiei Silvice Hunedoara, pe o suprafaţă de aproape 1.000 de hectare. De asemenea, s-a tăiat din arborete de peste 60 de ani de pe o suprafaţă de circa 840 de hectare. Suprafaţa parcursă cu tăieri de regenerare reprezintă suprafaţa pe care s-au executat tăieri de masă lemnoasă, efectuate în cadrul tratamentelor silvice pentru trecerea pădurii de la o generaţie la alta.

„Pentru noi nu este îngrijorător faptul că au loc tăieri de pădure. Se taie doar în anumite zone, nu în tot Parcul Naţional Retezat. Parcul are o zonare internă, bine stabilită şi bine implementată în teren şi doar în zona de conservare durabilă se fac unele lucrări de exploatare forestieră, destul de reduse. În ultimii cinci ani a scăzut mult ritmul exploatărilor şi este o modalitate de a utiliza în mod decent şi controlat o resursă naturală şi în acelaşi timp de a grăbi regenerarea pădurii. Dacă este lăsată neatinsă, ea se regenerează, dar într-un timp mult mai lung decât dacă intervii cu nişte lucrări: de însămânţare, iluminare, îndepărtare a arborilor, care se întâmplă sporadic şi treptat”, explica Zoran Acimov, directorul Parcului Naţional Retezat, pentru adevarul.ro.

Aproape 600.000 de metri cubi de masă lemnoasă sunt exploataţi anual în judeţul Hunedoara. În zona Brad, Petroşani, Dobra şi Geoagiu sunt cele mai mari suprafeţe de păduri exploatate, dar tăieri de pădure au loc şi în Parcul Naţional Retezat şi în Parcul Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina. Mai multe organizaţii ecologiste militează pentru oprirea tăierilor masive de pădure, în schimb reprezentanţii administraţiei Parcului Naţional Retezat şi cei ai Direcţiei Silvice a judeţului Hunedoara susţin că situaţia tăierilor de pădure nu este atât de îngrijorătoare precum este prezentată în spaţiul public de organizaţiile neguvernamentale.


Vă recomandăm şi:

Marea catastrofă din Retezat: viiturile au ucis 14 oameni în 1999, dar barajul Gura Apelor a salvat comunitatea de la o tragedie mult mai mare

S-au împlinit 17 ani de la una dintre cele mai mari catastrofe din ultimele decenii: timp de trei zile, între 12 şi 14 iulie 1999, ploile intense din Retezat au provocat viituri şi alunecări de teren, care au distrus un cămin muncitoresc de la poalele Barajului Gura Apelor, în care se aflau zeci de oameni. 14 persoane au murit. Totuşi, barajul lacul de acumulare a prevenit un dezastru cu urmări mult mai mari.

VIDEO Cascada spectaculoasă a celui mai adânc lac din Retezat. Cât a crescut nivelul apei de la barajul Gura Apelor

Lacul Gura Apelor din Retezat atrage un număr mare de turişti, iar unul dintre cele mai spectaculoase locuri de popas ale sale este cascada. În ultimele săptămâni, ploile abundente au făcut ca nivelul apei să crească şi să transforme astfel priveliştea din Retezat.

Paradisul schiorilor goi: imaginile de senzaţie din Retezatul anilor 1960, locul unde alpiniştii primeau botezul muntelui

O serie de fotografii realizate de pictorul Dan Vifor Pichiu, fost alpinist de performanţă, înfăţişează Retezatul anilor 1960 în întreaga lui splendoare. Unele imagini prezintă şi partea mai puţin ştiută a muntelui – locul unde puteai vedea schiori coborând goi pe pârtiile nebătătorite ale Retezatului.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: