Mărturia clericului Paul de Alep despre moaştele Sfintei Parascheva: de ce l-au costat o avere pe Vasile Lupu şi cât de profitabil era comerţul cu relicve
0
Paul de Alep, un cleric din secolul al XVII-lea, oaspete de seamă al lui Vasile Lupu, a oferit una dintre cele mai preţioase mărturii despre moaştele Sfintei Parascheva, în vremea aducerii lor la Iaşi. Arhidiaconul relata despre fastul în care erau păstrate odoarele, răscumpărate de voievodul moldovean, dar şi despre comerţul înfloritor cu moaşte din acele timpuri.
Cei mai mulţi dintre locuitorii Moldovei secolului al XVII-lea, în anii în care domnitorul Vasile Lupu a primit moaştele Sfintei Parascheva de la Patriarhia Constantinopolului, erau „creştini doar cu numele”, potrivit mărturiei cronicarului sirian Paul de Alep. Nu posteau, nu se rugau, iar preoţii lor erau „cei dintâi care îşi încep ziua la crâşmă”, afirma clericul ortodox care a călătorit în Moldova şi Ţara Românească în 1653 şi 1654 şi a amintit despre obiceiurile localnicilor în jurnalul său de călătorie.
Arhidiaconul Paul de Alep l-a însoţit pe tatăl său, Macarie Zaim, patriarhul Antiohiei, în Ţările Române. La începutul anului 1653, a fost găzduit la curtea domnească din Iaşi, de domnitorul Vasile Lupu.
„Domnul nostru patriarh i-a dat un dar de preţ, falca de jos a Sfântului Vasile cel Mare, care era galbenă, tare şi strălucea ca aurul, şi avea o mireasmă mai îmbătătoare decât chihlimbarul. Dinţii şi măselele rămăseseră prinse fără să se clatine. Noi am căpătat cu greu aceste moaşte la Constantinopol. Am cumpărat-o cu drahme de aur, precum am cumpărat şi altele în diferite locuri, împreună cu obiecte vrednice de cinstire, relicve ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, moaşte ale sfinţilor şi vestiţilor apostoli, căci se poate găsi orice în regina oraşelor”, relata Paul de Alep, potrivit autorilor volumului VI, din seria „Călători străini în Ţările Române” (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976).
Comerţ înfloritor cu moaşte
Clericul ortodox enumera odoarele pe care le cumpărase cu aur din Constantinopol şi le adusese cu el: „puţin untdelemn izvorât din trupul Sf. Dimitrie, puţin sânge al Sfântului Gheorghe, o fărâmă din fruntea Sf. Apostol Filip, vertebrele martirei Anastasia, care a scăpat pe oameni de vrăjitorie, o măsea a martirului Hermolaos, degetul Sf. Auxenţiu, unul dintre cei cinci însoţitori, falca sfântului Vasile cel mare, o parte de untdelemn din trupul Sfântului Antonie cel mare şi din sângele lui Anastasie persanul, o bucată din fruntea Sf. Chiprian şi a martirei Paraschiva, o coastă de la cei 40 e mucenici, un deget al arhidicaonului Ştefan, un deget al Sf. Teodor Stratilat, sânge al Sf Blasiu, episcop de Sebastea şi al martirului Eustaţiu, un deget al martirului Mamas, câteva bucăţi de piatră de la Golgota cea sfântă, înroşite cu sângele lui Iisus Hristos, câteva ţăndări din lemnul adevăratei cruci, de culoare neagră ca abanosul. Le-am încercat băgându-le în foc şi s-au făcut aşa ca el. Le-am scos, le-am răcit şi au revenit la starea lor dintâi. Le-am încercat în apă şi au coborât la fund. Erau închise într-o cutie rotundă, sculptată cu măiestrie, lucrare migăloasă, şi sub ea era bumbac şi peste ea era o stofă de brocart cu fir de aur. Cutia era aşezată într-o pungă roşie trandafirie. Când a văzut-o domnul Moldovei a rămas foarte mirat şi apoi s-a bucurat nespus de mult când i-a spus domnul nostru patriarh: aceasta este dată în numele tău şi ea să te aibă în pază”, scria Paul de Alep.
Moaşte cumpărate de Vasile Lupu
Una dintre bisericile vizitate de Paul de Alep, alături de Vasile Lupu a fost Biserica Sfinţii Trei Ierarhi, clădită de voievod. Biserica, impresionantă în acea perioadă, păstra moaştele sfintei Parascheva. Odoarele au fost aduse în vara anului 1641 de la Constantinopol. Au fost trimise de patriarhia şi sinodul de la Constantinopol în semn de recunoştinţă pentru acţiunile şi donaţiile generoase ale Vasile Lupu. În afară de plata datoriilor patriarhiei, cifrate la două milioane de aspri, Vasile Lupu a achitat pentru aceste moaşte 468.000 de aspri, informa istoricul Constantin Giurescu. Potrivit istoricilor, racla a fost transportată de la Constantinopol cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci; Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului şi Teofan al Paleopatrei. Ajungând la Galaţi, apoi la Iaşi, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi credincioşi.
„Când prelaţii i-au adus trupul, domnul a desemnat pe capugiii săi pentru a-l însoţi, spre a-i face mai multă cinste şi pentru a-şi spori, prin aceasta, faima”, informa Paul de Alep.
Moaştele din cămara relicvelor
Clericul se arăta impresionat de racla Sfintei Parascheva: „În mijloc se află racla, care pe dinăuntru şi pe dinafară are catifea roşie, împodobită cu ţinte de argint. Are şi o încuietoare minunată, care a fost deschisă în faţa noastră. Ne-am închinat şi am sărutat moaştele Sfintei Paraschieva cea nouă din Bulgaria, care a fost adusă de la Constantinopol de la biserica patriarhiei, din cămara relicvelor sfinte, ale cărei moaşte le-am sărutat, după cum am mai spus. S-a plătit la Patriarhie peste două sau trei sute de mii de piaştri pentru ca moaştele să fie predate în bună stare, dar nu a fost cu putinţă. Ea este acoperită ca în timpul vieţii cu văluri şi cu ţesături de mătase brodate şi altele de felul acesta. Deasupra ei sunt atârnate candele de argint şi aur, care ard zi şi noapte. Pe peretele arcului consoliv sunt reprezentate caznele ei, locul unde a fost înmormântată şi modul cum au transportat-o turcii până acolo. Este o lucrare de mare măiestrie”, informa Paul de Alep, citat în volumul „Călători străini în Ţările Române” (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976).
Moaştele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi după sfinţirea acesteia la 23 aprilie 1887.
Vă recomandăm şi:
Petrache Lupu, ciobanul căruia în tinereţe i s-ar fi arătat însuşi Dumnezeu, este considerat un sfânt de către bătrânii din Maglavit. În satul de pe malul Dunării unde s-ar fi petrecut miracolul, Petrache Lupu are statuie în faţa primăriei, loc de veci la mănăstire, iar o uliţă îi poartă numele. Localnicii povestesc cu patimă despre minunile pe care le-a săvârşit fostul lor consătean.
Zeci de mii de pelerini ajung săptămânal la Mănăstirea Prislop, pentru a se ruga la mormântul părintelui Arsenie Boca, mulţi cu credinţa că vor fi ajutaţi spiritual de cel supranumit „sfântul Ardealului”. Fenomenul pelerinajelor la Prislop are un corespondent în istoria recentă a României: în urmă cu şapte decenii, mulţimi impresionante se îndreptau zilnic spre Maglavit, locul în care ciobanului Petrache Lupu i s-ar fi arătat Dumnezeu.
Episcopul Daniil (59 de ani) al Daciei Felix a înfiinţat unul dintre cele mai stranii muzee în aer liber, după ce primit, de la călugărul Arsenie Boca, îndrumarea de „a vorbi cu pietrele”. A fost un îndemn la reculegere şi rugăciune pe care fostul preot de la Mănăstirea Prislop şi de la Biserica Densuş, de 15 ani episcop al românilor din Serbia, l-a respectat cu preţuire.
Cei zece ani care au schimbat cu totul faţa Mănăstirii Prislop au fost cei pe care călugărul Arsenie Boca, hăituit de autorităţile statului, i-a petrecut în Ţara Haţegului. Fostul duhovnic a schimbat cu totul aspectul aşezământului monahal, într-una dintre cele mai negre perioade din viaţa sa.
Arsenie Boca ar fi dispărut din faţa torţionarilor săi, în vremea în care se afla în arestul Siguranţei Braşov, potrivit uneia dintre cele mai ciudate relatări despre viaţa călugărului, oferită de scriitorul Dan Lucinescu, şi el fost deţinut politic al regimului comunist.
Se încarcă comentariile...
