Dosarele deceniilor întunecate: crimele şi avorturile erau prevenite de autorităţile comuniste prin procese pe stadioane
0Acţiunile autorităţilor din comunism de reducere a infracţionalităţii se rezumau uneori, înainte de 1989, la organizarea proceselor unor învinuiţi de infracţiuni grave în locuri publice, în prezenţa a sute de oameni. Cel mai răsunător caz înregistrat în judeţul Hunedoara a fost al unui tânăr, Vasile Trifan, condamnat la moarte în faţa câtorva mii de spectatori adunaţi în Sala Sporturilor din Deva.
Exemplul negativ, supus oprobriului public, era sarcină de serviciu pentru instanţele din comunism. Sute de oameni luau parte ca simpli spectatori la procesele importante, organizate în locuri publice de autorităţi. Stadioanele, sălile de sport, casele de cultură, uzinele şi fabricile deveneau locurile unde cei acuzaţi de infracţiuni grave îşi primeau, chiar în uralele publicului, pedepsele exemplare.
LEGENDE ÎNTUNECATE: Cum a devenit Hunedoara gulag pentru prizonierii ruşi şi pentru evrei
Publicul, ţinut să nu linşeze criminalul
În 1985, la scurt timp după prinderea lui Vasile Trifan (zis Chinezul), autor al unui dublu asasinat comis asupra a doi pensionari din Deva, acesta a fost adus la reconstituire. Sute de oameni au fost martorii scenei în care tânărul de 33 de ani le-a arătat anchetatorilor cum a intrat în apartamentul unde a comis crima şi apoi jaful.
„S-a adunat puhoi de lume când l-am dat jos din maşină în faţa Casei de Cultură. Era pus în lanţuri. Mulţimea era furioasă, tot oraşul ştia de crimă şi a trebuit să facem uz de autoritatea noastră pentru a-l feri pe criminal de lovituri din partea oamenilor. Pe Strada 6 martie am fost nevoiţi să oprim circulaţia ca să ţinem oamenii la distanţă. Dacă l-am fi lăsat discreţia lor, Chinezul ar fi fost linşat pe loc”, îşi aminteşte anchetatorul Eugen Godineştean.
Povestea ultimilor condamnaţi la moarte de instanţele hunedorene în anii comunismului
„Campanii de prevenire”
Calvarul criminalului a continuat în timpul procesului judecat la Sala Sporturilor din Deva, în prezenţa câtorva mii de oameni. Pentru crima şi tâlhăria în urma căruia bărbatul s-a ales cu o pradă de 15.000 de lei şi o broşă de aur, a fost condamnat la moarte şi executat prin împuşcare.
În rapoartele Tribunalului Hunedoara dinainte de anul 1989, se certifica eficienţa acestui gen procese pentru prevenirea infracţionalităii. „Raportat la eficienţa ridicată a unor asemenea forme de prevenire, şi celelalte instanţe din judeţ au organizat numeroase judecăţi la faţa locului, cu organizarea unei mobilizări deosebite şi prezenţa unui public numeros”, se arată într-un document judiciar din anul 1977, păstrat la Arhivele Naţionale.
Exemplele date sunt la fel de numeroase:
„În 16 noiembrie 1976, instanţa a judecat în Sala Clubului Constructorul din Hunedoara, cauza privindu-l pe Ioan Dican trimis în judecată pentru delapidare, în prezenţa a 300 de angajaţi de la Cooperativa „Drum Nou” Hunedoara”, Publicul şi-a arătat oprobriul pentru bărbatul acuzat de delapidare.
În acelaşi an, peste 300 de steni din Zlaşti asistau la procesul desfăşurat în aer liber în centrul comunei, în care Dumitru Boroş, acuzat de crimă, a primit 18 ani de temniţă. În Hunedoara, La Casa de Cltură, peste 600 de oameni participau la procesul Ileanei Lăcătuş, acuzată de omor.
Judecata oamenilor muncii
Întreprinderile au devenit, la rândul lor, locuri pentru organizarea unor procese. „La Fabrica Vidra Orăştie, a fost pus în discuţie colectivului de oameni ai muncii inculpatul Pândaru Nicolae, trimis în judecată pentru tentativă la infracţiunea de delapidare, persoanele participante luând o atitudine fermă de dezaprobare, a încălcărilor de lege comise de inculpat”, atestă un alt document judiciar.
Avorturile, pedepsite exemplar
Nici femeile nu scăpau de dispreţul public. „În ziua de 10 mai 1977, acelaşi tribunal a judecat în prezenţa a peste 250 de persoane, majoritatea femei, în Sala Constructorul din Hunedoara, dosarele privind pe inculpatele Păuna Dedu şi Anica, trimise în judecată pentru infraciunea de avort, urmat de moartea victimei.şi pentru care au fost condamnate la 8 şi respectiv 6 ani de închisoare”.
Citeşte AICI alte materiale publicate de Daniel, pe blogul acestuia.
Se încarcă comentariile...
