Traficanţii de ţigări care şi-au făcut fabrică ilegală şi i-au transformat pe muncitori în sclavi: „Să rabde, dă-i în p...a mea! Ce, suntem Crucea Roşie?“
0Ca să nu mai care marfa peste graniţă, un grup infracţional a construit o fabrică la Galaţi, în care muncitorii erau captivi 24 de ore din 24, în condiţii de puşcărie. Procesul reţelei de falsificatori şi de traficanţi bate pasul pe loc de cinci ani, răstimp în care nu s-a reuşit nici măcar stabilirea prejudiciului.
Un caz de evaziune fiscală de proporţii, petrecut la Galaţi (dar cu ramificaţii pe tot teritoriul României), redefineşte practic tot ceea ce ştiam despre contrabanda cu ţigări. O reţea infracţională din care făceau parte zeci de persoane şi a cărei organizare aminteşte de mafioţii care au devenit subiecte de filme, a reuşit performanţa ca, în doar câteva luni, să producă un prejudiciu estimat la circa trei milioane de euro.
Afacerea a pornit de la o idee simplă: evitarea traseului obişnuit al contrabandei, dinspre frontiera de est, dat fiind că se înăspriseră controalele vamale (apărusră deja câinii poliţişti antrenaţi în găsirea tutunului), iar filiera şpăgilor se cam destructurase după ce mai mulţi lucrători vamali fuseseră arestaţi.
Ca urmare, grupul infracţional condus de Remus Pungan şi Eugen Ciobotaru (clienţi mai vechi ai Justiţiei, pentru o serie de furturi la scară mare din combinatul siderurgic) au construit pur şi simplu o fabrică ilegală de ţigări, la periferia oraşului Galaţi. Fabrica a fost amenajată într-o hală industrială închiriată în zona Tirighina, iar utilajele necesare pentru fabricarea ţigărilor au fost aduse de la o secţie dezafectată a fabricii de ţigarete de la Râmnicu Sărat (Buzău).
În acelaşi timp, au fost cumpărate şi utilaje speciale (maşini de tipărit şi de făcut cutii din carton) pentru fabricarea pachetelelor de ţigări, dar şi un dispozitiv performant pentru falsificarea de timbrelor speciale.
Materia primă era adusă din Bulgaria şi din sudul României, în acest scop fiind folosite o serie de ambarcaţiuni de mărfuri (baloţii de tutun erau ascunşi printre alte produse), dar şi mai multe bărci rapide cu care aduceau totul, de la Dunăre, pe Siret, până în zona cartierului Barboşi al Galaţiului.
Aşa arătau o parte dintre utilajele folosite FOTO DIICOT
Produsul finit (au fost preferate pentru falsificare mărcile deţinute de British American Tobacco - BAT, în special „Viceroy”) era livrat în toată ţara, iar afacerea mergea perfect, dovadă că doar în momentul descinderii, în fabrică erau depozitate în scopul livrării peste 14 milioane de ţigarete.
Un proces ciudat de amânat
Deşi reţeaua a fost deconspirată încă din 15 decembrie 2011 (adică acum cinci ani), în urma unei descinderi în forţă a DIICOT, procesul penal, în care sunt 26 de inculpaţi şi aproape o sută de martori, nu s-a finalizat nici în prezent.
Cei şase inculpaţi consideraţi capii afacerii (Remus Pungan, Eugen Ciobotaru, Ionuţ Uşurelu, Cornel Uşurelu, Vasile Carp şi Lucian Beldiman) au uzat de tot felul de subterfugii pentru a lungi judecata: şi-au schimbat avocaţii pe rând (invocând lipsa de apărare), apoi au cerut tot felul de expertize şi contraexpertize, ba chiar au invocat şi câteva excepţii de neconstituţionalitate.
Eugen Ciobotaru FOTO DIICOT
Aşa se face că, după cinci ani, procesul nu s-a judecat încă pe fond, iar în cursul anului 2016, la toate cele şapte termene de până acum s-a dat amânare fără măcar să fie audiat vreun martor sau vreun inculpat.
Revenind la fondul cauzei, să spunem că interceptările făcute la o serie de convorbiri telefonice dintre inculpaţi au scos la iveală detalii impresionante legate de afacerea ilegală cu ţigări.
Aşa arătau o parte dintre utilajele folosite FOTO DIICOT
„Dă-i, mă, dracu’! Să ne reclame la ITM”
Astfel, într-o convorbire purtată între Remus Pungan şi Ionuţ Uşurelu se relevă că în fabrică lucrau mai mulţi muncitori care aveau un fel de contract de sclavie, în sensul că nu aveau voie să părăsească niciodată hala respectivă, pentru a nu exista riscul unei trădări.
I.U.: Şefu’, zic ăştia că nu prea le mai convine să stea aşa, închişi. Că vor şi ei acasă, la femei.
R.P: Dă-i, mă, dracu’! Să stea acolo, că şi-au luat banii. Dacă nu le convine, după ce se termină totul să ne reclame la ITM. Să rabde, dă-i în p...a mea! Ce, noi suntem Crucea Roşie, sau cum?
I.U.: Cum? Aşa să le zic? Or să se enerveze...
R.P: Le rasa-n c..r! Zi-le că se rezolvă. Să mai rabde şi ei o săptămână, două, trei, că după asta mutăm fabrica şi le dăm drumul.
Hala în care s-a consumat afacerea FOTO C. Crângan
O parte dintre muncitori erau în fabrică, la momentul descinderii DIICOT, de peste trei luni, rătimp în care dormiseră într-o secţiune a halei, iar mâncarea le era adusă de unul dintre fraţii Uşurelu.
Interesant este că, potrivit surselor judiciare, afacerea urma să devină itinerantă, adică să fie mutată, pe rând, în mai multe judeţe din Moldova şi din Muntenia, astfel încât riscul unor „sifonări” către oamenii legii să fie minimizat. Se pare că următoarea destinaţie urma să fie Bacăul.
Următorul termen al procesului este pe 26 iunie, moment în care ar trebui să se ia în discuţie o nouă expertiză financiară legată de întinderea prejudiciului, având în vedere că inculpaţii spun că suma este mai mică, iar BAT pretinde că a pierdut din cauza reţelei infracţionale mult mai mult decât au stabilit experţii.
Se încarcă comentariile...
