Cum ne păstrăm sănătatea psihică în cazul autoizolării. Tehnicile simple care ne feresc de panică, anxietate şi depresie

Pentru mulţi dintre noi, autoizolarea este o experienţă complet nouă, ce vine la pachet cu stări mentale şi emoţionale negative. Ca să nu cădem pradă neliniştii şi stresului, este indicat să ne programăm mintea cu propoziţii motivaţionale scurte, dar şi să respirăm mai mult şi mai profund.

Perioada pe care o traversăm nu este una tocmai plăcută în special pentru persoanele care sunt extrem de active din punct de vedere social. Autoizolarea la domiciliu are atât aspecte pozitive, cât şi negative.

”Fiecare dintre noi reuşeşte să facă faţă autoizolării în funcţie de nivelul de autocontrol, de nivelul de cultură, de vârstă, de hobby-urile pe care le avem, de starea de sănătate şi de capacitatea de adaptare”, explică psihologul Stelian Chivu.

Psihologul a făcut mai multe studii de caz cu grupuri de persoane izolate pentru 12 zile în peşteră. Cei în cauză au urmat în prealabil psihoterapii privind claustrofobia (teama de spaţii închise) şi nocifobia (teama de întuneric), iar concluzia studiilor a fost că cel mai puternic efect al autoizolării s-a manifestat la nivel psihologic.

”Individul este puternic solicitat psihologic în a treia zi de izolare, în a şasea zi şi în a noua zi. Autoizolarea într-o locuinţă se manifestă într-un mod similar, sănătatea psihică fiind cea mai afectată. La nivelul creierului se declanşează inhibarea unei proteine numită BDNF şi are loc o creştere a stresului la nivel celular, fiind activat şi un mecanism de apărare numit «unclouded protein response»”, detaliază psihologul Stelian Chivu.

Manifestările pe care le vom avea diferă şi în funcţie de vârstă. Tinerii care sunt dinamici şi au multă energie, vor reuşi destul de greu să se adapteze la autoizolare. Primele reacţii negative vor apărea la nivel mental, apoi emoţional şi finalmente la nivel fizic.

Agitaţie, nerăbdare şi confuzie mentală

În primul rând, persoanele care nu sunt obişnuite cu autoizolarea vor deveni agitate, nerăbdătoare şi vor fi confuze mental. La scurt timp se va instala anxietatea, iar apoi şi depresia.

”Sentimentul de singurătate este greu de gestionat dacă cel în cauză nu are voinţă şi un anumit grad de antocontrol. O persoană care intră pentru prima dată în autoizolare trebuie să facă faţă unor aşa-numite stări dezadaptive, precum nervozitate, furie, frică, inutilitate, sentimentul că este ameninţat de ceva sau cineva şi va trăi frecvent stări de insecuritate. Am observat la unii dintre pacienţii că apar tipare comportamentale noi. La unii dintre ei se pot declanşa, de la nivelul minţii subconştiente şi a memoriei celulare, anumite comportamente pe care nu le-au mai avut”, susţine psihologul Stelian Chivu.

Printre acestea, se numără claustrofobia, agorafobia (teama de a pleca singur de acasă, teama de mulţime, teama de spaţii închise sau deschise) şi chiar nocifobia. Izolarea poate crea dezechilibre mentale şi perturbări emoţionale, ce pot conduce finalmente la îmbolnăviri fizice.

”Persoanei în cauză îi poate creşte temperatura şi se poate accentua ritmul cardiac şi respiraţia. De asemenea, poate creşte sau scădea în greutate, în funcţie de manifestările metabolice ale fiecăruia. La un moment dat, se poate instala disperarea, iar pe acest fond pot apărea gânduri iraţionale şi chiar halucinaţii. Unele persoane pot ajunge să creadă că îşi pierd minţile, în speciale cele care intră pentru prima dată în izolare şi nu îşi cunosc reacţiile”, punctează psihologul Stelian Chivu.

Psihosoluţii pentru a depăşi efectele izolării

Esenţial în perioada cât suntem nevoiţi să stăm în casă este să ne ocupăm timpul cu diverse activităţi şi să ne găsim noi hobby-uri. Deşi poate suna ciudat, conectarea la natură ne va ajuta mult să depăşim episoadele de anxietate şi depresie. Putem face acest lucru extrem de simplu.

Dacă avem copaci sau un parc lângă locuinţă, ne uităm pe geam şi ne vizualizăm lângă acestea. Dacă lipsesc, ne imaginăm pur şi simplu în mijlocul unei poieni, într-o pădure sau pe malul unui râu de munte, iar organismul va reacţiona în consecinţă, eliminând stresul şi încărcându-se cu energie vitală.

”Trebuie evitată, pe cât posibil, vizionarea de filme cu violenţă sau de groază în această perioadă, pentru că nu vor face altceva decât să accentueze starea de rău a organismului. Este de preferat să ne uităm la documentare despre natură, fiind recomandat să folosim acest interval de timp pentru a schiţa noi proiecte de viitor. Socializarea este la fel de importantă. Putem folosi telefonul sau mijloacele de comunicare video pentru a ţine legătura cu familia şi prietenii. Mişcarea este, de asemenea, importantă. Cât se poate, va trebui să ne mişcăm constant pe perioada unei zile şi să citim, dar şi să începem să ţinem un jurnal. Vom putea astfel să ne evaluăm singuri starea mentală în fiecare zi, iar jurnalul ne va fi de folos şi după ce ieşim din izolare”, ţine să precizeze psihologul Stelian Chivu.

Meditaţiile ajută mult în această perioadă şi de un real folos sunt şi respiraţiile, ca şi rugăciunile. Pentru a ne controla permanent mintea, care va avea tendinţa să ruleze programe negative, este recomandat să folosim cât mai des propoziţii motivaţionale scurte, cum ar fi ”depăşesc cu uşurinţă această izolare”, ”mă simt bine”, sunt puternic”, ”sunt conştient şi prezent”.

”Cei care se izolează, luptă pe de o parte cu propriile stări negative, dar pe de altă parte trebuie să facă faţă şi emoţiilor negative care vin din exterior, de la locul de muncă sau din societate. Tocmai de aceea este foarte important ca mintea să fie programată gradual cu programe pozitive, astfel încât să abandoneze vechile căile neuronale, care, de obicei, nu sunt prea plăcute. Ele induc persoanei frică, stres şi stări de panică. Este necesar să respirăm mai mult şi mai profund în această perioadă, deoarece oxigenul este hrana de bază a creierului”, conchide psihologul Stelian Chivu.