FOTO Comercianţi vechi, comercianţi noi, metehne comune
0
Negustorii de azi nu au reţineri majore când vine vorba să ne ofere produse care nu sunt întotdeauna corespunzătoare. Acest lucru se întâmpla însă şi în trecut, până când autorităţile au reglementat comerţul.
Acest comportament de negustori moderni, nu este unul inedit, la Focşani, întrucât acum un secol găsim demascate cu ajutorul autorităţilor o serie de practici ale neguţătorilor la fel de necinstite ca şi unele deprinderi de azi.
Documentele de la Arhivele Naţionale Vrancea stau mărturie în acest sens.
Exemplele următoare sunt edificatoare, iar vechile instituţii demne de toată laudă pentru că au avut curajul să intervină în reglementarea mecanismelor comerţului de altădată, considerat de către toţi cei implicaţi un domeniu de neatins pentru că aşa s-a procedat de sute de ani şi nu era necesar să apară cineva care să le spună cum să-si vândă mărfurile.
Astfel vânzătorii de coloniale vindeau cafeaua pe care, cu intenţie, o colorau artificial. Cei care făceau bragă ori limonadă, cofetarii, birtaşii şi cârciumarii puneau gheaţă în băuturile vândute, sub pretextul că vor să le răcească în loc să pună gheaţă într-un vas deosebit şi în acesta să aşeze recipientul cu băutură care se dorea a fi vândută.
Vasele de lut aflate în comerţul vechi erau rău smăltuite, iar folosirea lor în gospodarii putea provoca neplăceri, datorită plumbului care ieşea la iveală în procesul de fierbere sau gătire.
Comercianţii de vechituri vindeau fulgi şi pene pentru perne fără a le dezinfecta, provocând de asemenea probleme de sănătate clienţilor.
Brânza, peştele, carnea scoase la vânzare nu erau învelite cu pânză albă, localurile unde se vindeau nu erau vopsite şi văruite, tejghelele şi mesele nu erau în stare perfectă de curăţenie, pe jos nu se spăla la timp, cârnaţii se frigeau pe grătar şi se comercializau chiar în uşa localurilor unde se produceau, pastrama se usca de asemenea înaintea localului spre stradă.
„S-a mai constatat atunci (1894) intrarea pe piaţa ţării şi a Focşaniului a esenţelor care imitau ţuica, cognacul, vinul, a altor băuturi şi a diferitelor culori de vin , foarte păguboase pentru producătorii locului, iar Consiliul Sanitar Superior, îngrijorat, a interzis în mod absolut intrarea în ţară a acestor culori şi a esenţelor. În acea vreme s-a mai constatat că mulţi comercianţi vindeau băuturi alcoolice amestecându-le cu apă gazoasă, iar practica a fost interzisă, cel puţin oficial”, spune istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.
Vânzătorii de carne şi pâine scoteau mărfurile afară din gherete şi magazine şi le vindeau neacoperite, cei de legume expuneau marfa neînvelită în arşiţa soarelui, hotelurile, birturile, cafenele, cofetăriile foloseau apa din reţeaua oraşului, fără a o purifica şi erau obligaţi să-şi procure filtrele sterilizatoare.
De asemenea, localurile de bărbierit nu erau curate, instrumentarul de tuns şi de ras nu era „scufundat” în soluţiile recomandate, periile de cap şi pieptenii nu erau dezinfectaţi periodic , ţinuta lucrătorilor de aici nu era cuviincioasă şi curată, mâinile acestora nu erau bine spălate, nici unghiile tăiat, săpunul şi apa întrebuinţate erau lăsate la întâmplare fără a fi puse separat şi transportate la sfârşitul zilei la marginea oraşului.
Iar neregulile vânzătorilor de demult nu se opreau aici, dar ceea ce e mai grav e că nici abaterilor comercianţilor de azi nu par să înceteze, deşi am putea crede că sunt mai disciplinaţi şi mai educaţi decât odinioară. Câteodată acest lucru nu se vede.
Mai puteţi citi:
FOTO Cât câştigau focşănenii acum un secol şi ce îşi permiteau să cumpere din salariu
Autorităţile locale puneau control pe toate preţurile, pentru ca negustorii să nu facă speculaţii pe seama oamenilor.
Acum 100 de ani, focşănenii strângeau cenuşa din sobe să o doneze armatei române
Cenuşa era necesară la fabricarea carbonatului de potasiu, care în combinaţie cu carbonatul de calciu rezulta o sticlă de calitate superioară.
FOTO Focşaniul acum 100 de ani, în imagini şi fapte
La sfârşitul secolului XIX, Focşaniul era un orăşel de graniţă, de mărimea unei comune mai mari de astăzi, lipsit de confortul care exista în alte oraşe.
Se încarcă comentariile...
