Tulcea, „perla“ Dobrogei. Data când judeţul Tulcea avea o populaţie mai numeroasă decât Constanţa

Dobrogea veche în imagini de arhivă Sursa delcampe.net

Cu puţin timp înainte de revenirea Dobrogei la România, judeţul Tulcea era mai important decât Constanţa, având o populaţie mai numeroasă, aproape dublă.

GALERIE FOTO cu fascinantele chipuri ale Dobrogei, 1910

I. A. Nazarettean face în lucrarea sa, „Notiţe istorice şi geografice asupra provinciei Dobrogea“, din 1882, o radiografie a ţinutului dintre Dunăre şi Mare în anul 1882. 

Din manuscrisul lui descoperim că judeţul Tulcea era mai important decât Constanţa. Dacă ne uităm inclusiv la structura populaţiei Dobrogei, judeţul de la nord conduce detaşat. Iată cum arăta structura populaţiei din Dobrogea în anul 1882. Populaţia din Dobrogea număra 166.816 oameni: români - 34.840 în Tulcea şi doar 14.884 în Constanţa: bulgari - 21.920 în Tulcea şi 8.429 în Constanţa, ruşi – 16.336 în Tulcea şi 332 în Constanţa, germani – 2.310 în Tulcea şi 116 în Constanţa, romi – 725 în Tulcea şi niciunul în Constanţa. În total, în Tulcea trăiau 101.900 de oameni, în vreme ce în Constanţa doar 64.912. 

Istoricul Lavinia Dumitraşcu explică acest fapt. Ea spune că, la revenirea Dobrogei la ţară, Tulcea era localitatea cea mai mare şi importantă. Înainte fusese Babadagul, care număra nu mai puţin de 10.000 de suflete. Constanţa a fost „salvată” şi ridicată de podul de la Cernavodă şi de port. De asemenea, o contribuţie importantă şi-au adus-o oamenii politici cu dragoste de ţară.

Autorul spune că populaţia creşte zilnic datorită emigranţilor care veneau din Bulgaria, Rusia, Turcia şi Austria. „Caracterul general al acestor populaţiuni este foarte blându, supusu legilor, laborios şi economu: fiecare a păstrat virtuţile şi viciurile predominante ale gintei sale, civilisaţiunea pătrunde în moravurile lor cu mare înlesnire“. 

În perioada stăpânirii otomane, scrie I.A. Nazarettean, Dobrogea forma un singur judeţ, sub denumirea de „sandjacul“, „livalicul“ sau „mutessarflicul Tulcei“ şi făcea parte din provincia Dunărei, care cuprindea toată Bulgaria şi Dobrogea. Ea era administrată de un mutessarif cu reşedinţa în judeţul Tulcea şi era împărţită în şapte cazale sau caimacamlicuri (arondismente): Tulcea, Sulina, Kustendje, Măcin, Hârşova, Babadagh şi Medjidie şi în patru mudirlicuri (poliţii): Chilia, Isaccea, Mehmudie şi Cernavodă. 

„Orice aglomeraţie de case forma o comună care se administra de juraţi, aleşi de consătenii lor, sub preşedinţia unui muhtar (primar), numit de Guvern. Justiţia de împărţea de un naib (judecător de pace) numit de Guvern, asistat de un consiliu ales de locuitorii comunei“, spunea autorul în volumul „Notiţe istorice şi geografice asupra provinciei Dobrogea“. 

Vă mai recomandăm:

Regina Maria, ajunsă într-un sat din Dobrogea locuit de turci: „Îmi ziceau sultană şi mă duceau din colibă-n colibă“

Vâlcovul, pământul pierdut de români. Lumea celor care nu cred în Biblie, sfinţi şi icoane - cum încercau lipovenii să scape de păcatul incestului

Oraşe dispărute din România. Ester, aşezarea înfloritoare din Dobrogea, consemnată în expediţia sultanului Soliman Magnificul

Vizionarul Mircea cel Bătrân. Cum s-a îndeplinit visul voievodului care a alipit Dobrogea de Ţara Românească

Primele mărturii creştine din Dobrogea, cercetate de preotul care a descoperit Bethleemul românesc

Unde se închinau românii din Dobrogea creştină în timpul stăpânirii otomane. Rezistenţa credinţei în vremuri tulburi

→

Imaginea 1/18: Fascinantele chipuri ale Dobrogei