Povestea veteranului din Centrul de Îngrijiri din Negru Vodă care s-a vindecat de COVID-19 la vârsta de 96 de ani

Povestea veteranului din Centrul de Îngrijiri din Negru Vodă care s-a vindecat de COVID-19 la vârsta de 96 de ani

Cezar T, veteranul care s-a vindecat de COVID-19 FOTO DGASPC

Un bătrân care şi-a apărat ţara din prima linie a frontului, care a supravieţuit după epidemia de holeră şi după marea foamete, a reuşit să învingă şi noul coronavirus, la vârsta de 96 de ani.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cezar T., de 96 de ani, trăieşte în Centrul de îngrijiri „Sf. Andrei“ de la Negru Vodă, judeţul Constanţa, de peste două decenii, după ce a rămas singur în viaţă, pierzându-şi cele două fiice şi soţia.
 
Bătrânul s-a născut la 17 martie 1925 în comuna Bogdăneşti, din Vaslui. Avea 16 ani când a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial, şi, când i-a venit timpul, a fost luat pe front. Rănile războiului nu s-au închis nici acum: „Am avut prieteni care au fost împuşcaţi sub ochii mei. Noi luptam cu nemţii împotriva ruşilor. Am luat şi ostaşi ruşi ostatici, dar am fost şi la un pas să fim noi prizonierii lor. Când ne-au înconjurat ruşii, colonelul nostru ne-a spus că fiecare să se descurce singur, cum poate, ca să scape“, povesteşte bătrânul.
 

În noaptea dintre ani, a trecut Nistrul 

 
A participat şi la bătălia de la Odessa când, îşi aminteşte veteranul, a trecut Nistrul alături de ceilalţi tovarăşi de luptă. „În noaptea dintre anii 1941-1942 eu treceam Nistrul cu vaporul. Eram cu toţii extrem de obosiţi, nu mâncasem nimic, eram demoralizaţi, dar mergeam la luptă. Am trecut prin multe întâmplări, dar războiul s-a terminat şi au venit altele la fel de grele“, rememorează el.
 
Războiul a lăsat câmpurile nelucrate, bărbaţii întorcându-se acasă cu răni grave, iar alţii au rămas prizonieri încă mult timp. A urmat seceta, apoi marea foamete. „Oamenii care voiau să lucreze pământul nu aveau utilaje, nici animale de care să se ajute, iar Guvernul a fost orb la toate aceste probleme“. Şi acum i se strânge stomacul când îşi aminteşte de cât de cumplită a fost foametea: „Oamenii nu mai avea ce să mănânce. Fierbeam buruieni ca să supravieţuim. Puţini erau cei care mai avea mălai. Foarte puţini. Cei mai mulţi dintre noi ne hrăneam cu buruieni“, povesteşte bătrânul.
 
 
Amintiri din tinereţe Arhivă personală
 
 

Din Moldova a ajuns căruţaş în Dobrogea

 
Era căsătorit şi, pentru a-şi întreţine familia, a fost nevoit să îşi părăsească satul natal în căutarea unui loc de muncă. Aşa a ajuns în Dobrogea, la Poarta Albă, unde s-a angajat căruţaş la Cooperativa Agricolă de Producţie. De aici, a ajuns la Techirghiol, apoi la Cernavodă, unde se ocupa cu transportul hranei pentru pacienţii internaţi la Spitalul orăşenesc.
 
Tot în Dobrogea şi-a găsit şi a doua mare dragoste, Florica, frumoasa femeie cu care s-a căsătorit a doua oară. Când soţia i-a murit, bolile i-au năpădit trupul şi tristeţea sufletul. Aşa a ajuns să fie internat în Căminul-Spital Techirghiol, apoi transferat, în 2008, la Centrul „Sf. Andrei“ din Negru Vodă.
 
Drama vieţii sale nu s-a oprit aici şi omul a fost nevoit să-şi îngroape ambele fete, care au murit una la vârsta de 60 de ani şi cealaltă la doar 40 de ani. Are mai mulţi nepoţi, dar nu l-au mai vizitat demult pe bătrânul care mai trăieşte doar din amintiri. Când nu-şi găseşte povestitori care să-i asculte poveştile, cântă la muzicuţă. 
 
Ultimul an i-a adus şi o altă încercare: a fost infectat cu noul coronavirus. Nu i-a fost uşor, fiind nevoie să stea internat în spital, unde aproape că a aflat ce înseamnă moartea. Dar a supravieţuit. Nici acum nu este pe deplin refăcut, dar rămâne optimist „Timpul trece repede....foarte repede.... să fiţi sănătoşi că sănătatea e scumpă“, oftează bătrânul. 
 
 
 
Vă mai recomandăm:
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările