Dezvăluirea unică a unui fost deţinut politic. Locul unde şi-au zidit secretele oropsiţii care au lucrat la Cazinou

Sferele din colţurile Cazinoului au fost sparte în timpul lucrărilor din anii 80 Colecţie arh. Radu Cornescu

Pe un petec de hârtie de calc sau de sac, deţinuţii politic care au renovat Cazinoul în anii '50 şi-au scris cele mai ascunse gânduri şi le-au zidit în firidele întunecoase ale clădirii. Astăzi, urmaşii lor caută mărturiile care este posibil să fi fost descoperite şi distruse de Securitate.

Mircea Nicolae, care la vârsta de 17 ani a fost ridicat în miezul nopţii de Securitate şi apoi condamnat pentru că a făcut parte din gruparea „Tineretul Partizan“, care lupta împotriva instaurării comunismului, a lăsat posterităţii o mărturie unică: a dezvăluit locul unde au ascuns deţinuţii politic scrisorile şi filele din jurnal în timp ce munceau la lucrările de renovare a Cazinoului în anii '50. 

Fostul deţinut politic Mircea Nicolae a povestit, în 2007, pe scurt drama tinereţii sale trăită în Gulagul românesc, depunând mărturie în „Procesul Comunismului“, dosar întocmit pentru CEDO. Săltat de Securitate, apoi bătut şi condamnat la doi ani de detenţie pentru uneltire contra ordinii sociale, a fost trimis iniţial la Jilava, apoi la Colonia de muncă Poarta Albă, într-un lot format din 30 de deţinuţi politic, unde a fost pus la munci istovitoare. 

Unde au fost ascunse mesajele deţinuţilor politic 

Cum tratamentul inuman la care erau supuşi nu slăbea, s-a oferit să meargă cu un lot condus de arh. Joja Constantin la Constanţa, la refacerea Cazinoului, grav avariat în urma bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. „Din lot au făcut parte aproximativ 100 deţinuţi. La Cazino se făcea strict muncă de construcţii, eu fiind în echipa lui Preda Gheorghe care s-a ocupat de faţadă. Menţionez că în globurile din cele patru colţuri ale acoperişului Cazinoului toţi deţinuţii au ascuns pacheţele cu scrisori şi file de jurnal (existând posibilitatea de a mai fi încă acolo)“. 

Aceasta este unica mărturie despre locurile în care deţinuţii care au lucrat în anii 50 la renovarea Cazinoului au ascuns scrisori şi file din jurnal. Recent, în timpul lucrărilor de renovare la Cazinoul din Contanţa, printre resturile de tencuială care au fost date jos pentru a se decoperta fereastra, a fost găsită o bucăţică de sac scrisă de deţinuţii din anul 1951. Mesajul era scris pe o bucăţică de hârtie ruptă dintr-un sac de ciment „Acest Cazinou este lucrat de către deţinuţi politici din anul 1951 luna 31 Decembrie. Condusă de Arhitectu Jojea Constantin. Echipa de stucatori condusă de Rusu A. Ioan, Botoş Dumitru jud Arad, Jercan Constantin, Ciscău Gheorghe, Coraş Ionel, Voicilă Nicolae, Sava Nicolae, Pop Ioan, Vlădescu Ilie, Hosu Petre, Hosu Ghegor, Anastasiu Ştefan, Gorbovan Gh., Bamer Fidel şi Morton Iuliu“. Apollon Cristodulo, fiul arhitectului Ion Cristodulo, care a continuat munca lui Constantin Joja, spune că descoperirea este uluitoare, însă nu face parte din înscrisurile ascunse de deţinuţi. 

Sferele au fost sparte 

Din păcate, sunt puţine şanse ca acele înscrisuri să mai existe. În anii 1986 - 1988, clădirea simbol a Constanţei a fost din nou renovată, iar în fotografiile postate de arhitectul constănţean Radu Cornescu într-un album despre Cazino, descoperim că globurile din cele patru colţuri ale Cazinoului, unde fostul deţinut Mircea Nicolae spune că au fost ascunse mesajele celor care lucrau sub ameninţarea armei, sunt sparte. Este posibil, spun unii specialişti, ca ele să fi fost descoperite de Securitate în timpul ultimei renovări şi bucăţile de hârtie să fie distruse sau să fi ajuns în vreo arhivă. 

Speranţa moare ultima. Apollon Cristodulo nu abandonează lupta de a căuta pe mai departe dovezi ale faptului că au muncit la Cazino, în anii '50, mari nume ale ţării sau doar simpli muncitori. „La vizita simbolică pe care am efectuat-o la 19 mai la Cazinou Constanţa, am fost copleşit de evidenţa faptului că este puţin probabil să mai se găsească în diverse ascunzători din zidurile ori decoraţiunile clădirii înscrisurile de care îmi povestise tatăl meu sau fostul său camarad de detenţie Mircea Nicolae, ori, mai nou, aceleaşi de care îi povestea şi Nicolae Voicilă, alt deţinut politic care a lucrat în echipa celor o sută, fiicei sale Laura Voicilă, pe care am cunoscut-o cu acest prilej. Distrugerile sunt profunde şi extinse şi doar printr-un miracol s-ar mai putea găsi ceva similar cu petecul de sac - «pisania» cu numele a 16 deţinuţi - găsit la sfârşitul lui februarie“, a spus Apollon Cristodulo, fiul fostului arhitect Ion Cristodulo, care a participat la execuţia lucrărilor la Cazino în anii '50. Şi în numele celorlalţi urmaşi, Apollon Cristodulo se întreabă: „UNDE ESTE, DE FAPT, GROSUL ÎNSCRISURILOR DEŢINUŢILOR POLITICI DE LA CAZINO?“

Legenda de la Cazino 

Lucrările de renovare ale Cazinoului în perioada 1986 – 1988 au fost coordonate de arhitectul Alexandru Mircea Bocunescu, absolvent al Universităţii de Arhitectură şi urbanism Ion Mincu, promoţia 1974. Din păcate, arhitectul a decedat în urmă cu mai mulţi ani şi nu ne mai poate spune dacă urmele deţinuţilor politic au fost găsite în globurile de pe acoperişul Cazinoului şi au fost distruse sau dacă au fost depuse într-o arhivă. 

Însă, Nicolae Moldoveanu, unul dintre artiştii-plastici în devenire care au participat la ultima renovare a Cazinoului, a mărturisit că nu s-a auzit nici măcar ca o legendă despre faptul că în vreun ungher al construcţiei s-au găsit mesaje de la deţinuţi. „Se auzise că în anii '50 au restaurat Cazinoului, dar nu aveam voie să vorbim“, spune cel care şi-a însoţit tatăl şi întreaga echipă de artişti plastici care au lucrat la picturi, la feronerie sau la stucaturi.

„Pe vremea aceea, eram un puşti, eram elev la Liceul de Artă. Eram copilul de trupă al artiştilor plastici, ca să zic aşa. Era o echipă formată, printre alţii, din Sorin Dumitru, Gheorghe Firca, Ioan Miţurca, Nae Mira, Costel Badea, Nicolae Moldoveanu. Au fost executate restaurări de pictură baroc-frescă, stucatură, vitralii, feronerie“, spune Nicolae Moldoveanu.

Echipa de artişti primise comanda de a restaura Cazinoul după ce munca lor, la Teatrul Maria Filotti din Brăila, fusese recunoscută la nivel naţional, primind şi un premiu pentru lucrări decorative.

El explică faptul că artiştii plastici nu aveau cum să găsească mărturiile ascunse de deţinuţii politic pentru că ei nu se ocupau de elementele de zidărie, ci doar de cele decorative. „Cei de la şantierul de construcţii pregăteau pereţii, iar pe pereţii gata pregătiţi noi montam stucaturi şi refăceam pictura. Tatăl meu şi Firică au făcut desenele şi machetele, noi deţinem toate proiectele, toate desenele de la acea vreme“, spune Nicolae Moldoveanu.

La renovarea Cazinoului din perioada anilor 1986 – 1988, spune că lucrările de artă s-au refăcut după desenele originale şi s-a intervenit peste tot. „Am realizat de la vitralii, feronerie, stucaturi şi pictură până la lampadare. Absolut totul s-a refăcut, chiar şi faţada s-a dat jos şi s-a refăcut“, concluzionează el.

Pe urmele taţilor 

Elena Laura Voicilă şi Apollon Cristodulo FOTO M.I.

Doi urmaşi ai deţinuţilor politic, care în anii '50 au lucrat la renovarea Cazinoului, au pătruns marţi, 19 mai, în clădirea-simbol a Constanţei. Apollon Cristodulo, fiul arhitectului Ion Cristodulo, care a coordonat lucrările de renovare a Cazinoului, propune un cadru de colaborare între trei tipuri de entităţi: Primăria municipiului Constanţa, Asociaţia Deţinuţilor Politici şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc pentru găsirea altor dovezi ale faptului că această construcţie-simbol a fost renovată de deţinuţii politic. 

Există două mari posibilităţi din punctul său de vedere: ori mesajele au fost distruse de îndată ce au fost găsite, ori au fost predate, mult mai probabil, autorităţilor vremii.  Poate, spune el, dacă ele ar fi rămas la locul lor, este posibil ca, după atâta amar de ani, acestea să fi fost distruse de condiţiile neprielnice de la malul Mării Negre.

„Rămâne ca autorităţile de acum să verifice arhivele autorităţilor de atunci şi, cine ştie, noi mărturii ar putea ieşi la lumină. De asemenea, cu siguranţă mai există persoane în viaţă care au participat la lucrările din anii '80 şi care poate îşi amintesc unele aspecte relevante. În orice caz, urmaşii «celor o sută de la Cazino» nici nu îşi pierd speranţa, nici nu renunţă la cercetare“, spune Apollon Cristodulo. 

Elena Laura Voicilă, o altă urmaşă a unui deţinut politic care a muncit la renovarea Cazinoului, spune că i-a promis tatălui său, Nicolaie Voicilă, că va veni la Constanţa şi va încerca să găsească toate mesajele pe care el şi colegii lui le-au zidit în pereţii clădirii: „Părinţii mi-au spus aşa: faceţi tot posibilul, cât timp trăiţi, să ajungeţi acolo şi să recuperaţi documentele. Eu trăiam într-o bulă, toată copilăria mea am ştiut că deţinuţii politici au renovat Cazinoul. Nu credeam că la Constanţa nu se cunoaşte acest aspect.”, a spus tânăra cu prilejul vizitei ei la Constanţa.