Cum a devenit Constanţa reşedinţă regală pentru familia suverană a României
0
Constanţa a primit statutul de Reşedinţă Regală a familiei suverane a României la câteva decenii după revenirea Dobrogei la sânul patriei-mamă.
În anul 1879, Regele Carol I sosea singur la Constanţa pentru a lua pulsul noii provincii româneşti Dobrogea. Zece ani mai târziu, la 1889, alţi membri ai familiei regale începeau să i se alăture monarhului care îşi făcuse planuri pentru dezvoltarea regiunii dintre Dunăre şi Marea Neagră.
Dobrogea, recăpătată după aproape 500 ani de stăpânire otomană, era văzută ca un câştig care avea să aline, în cele din urmă, durerea pierderii ţinuturilor Basarabiei, cu judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail.
Provincia începe să fie iubită de familia regală pe măsură ce Regele Carol I se convinge de beneficiile ieşirii la Marea Neagră, care era pentru România un balon de oxigen spre modernizare. Mari lucrări sunt demarate în Dobrogea, care sunt reprezentative şi astăzi pentru economia României - cum ar fi Portul Constanţa sau Podul de la Cernavodă.
Anul 1909 marchează inaugurarea Portului Constanţa, despre care monarhul era convins că va deveni „unul dintre cele mai însemnate porturi ale Orientului şi un izvor de bogăţie pentru ţara întreagă“. În piatra de temelie a Portului Constanţa, montată la 16 octombrie 1896, Regele Carol I pusese un document care consfinţea „întemeierea unui port la ţărmurile vechiului Pont Euxin, unde din veacurile cele mai îndepărtate comerţul a găsit un loc de adăpost, unde atâtea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominaţie a strămoşilor noştri români şi unde s-a sfârşit poetul Ovidiu“.
Regina Elisabeta (Carmen Sylva), silueta albă din pavilionul de pe dig Sursa Muzeul Portului Constanţa
La 13 decembrie 1909, Regele Carol I face anunţul: Constanţa va deveni reşedinţă regală pentru familia suverană, care îşi petrecea deja verile în Palatul Peleş din Sinaia. „Familia regală s-a decis să-şi împartă sezonul de vară între farmecul răcoros al munţilor de brad al pitoreştei Sinaia şi boarea dătătoare de viaţă a zărilor albastre şi fără de sfârşit a zeiţei Thetis“, descriau ziariştii de la publicaţia „Viitorul Dobrogei“.
Motivele ţineau şi de ordin sentimental. Regina Elisabeta, Carmen Sylva pe numele ei de poetă, se îndrăgostise iremediabil de Marea Neagră. Regele Carol I îi clădise pe digul portului un pavilion din piatră albă şi lemn, de unde regina saluta cu o năframă vapoarele care plecau sau soseau, iar acestea îi răspundeau prin sunete prelungi de sirenă. Pe locul pavilionului cunoscut sub numele de Cuibul Reginei se află astăzi Muzeul Portului Constanţa.
„De asemenea, micii principi se simţeau bine în aerul ozonat al Mării Negre, după o şedere de 2-3 săptămâni“, notau ziariştii vremii, care îndemnau „fraţii dobrogeni“ să se bucure de această cinste, care prevesteşte „o frumoasă prosperitate a Constanţei”. Amănuntele acestui privilegiu sunt descrise în cartea criticului de artă Doina Păuleanu, „Regalitatea şi marea 1878-1914“, apărută la Editura Monitorul Oficial (2015).
Palatul Regal din Constanţa, actualul Tribunal - Sursa monumenteromania.ro
Pe aceeaşi temă:
Cum era celebrată ziua de 10 Mai în viitoarea Reşedinţă Regală
Se încarcă comentariile...
