Cât de interesată a fost Anglia în 1878 de alipirea Dobrogei la România: „Analizele erau atent citite în cluburile bogaţilor sau pe culoarele Parlamentului britanic“

Cât de interesată a fost Anglia în 1878 de alipirea Dobrogei la România: „Analizele erau atent citite în cluburile bogaţilor sau pe culoarele Parlamentului britanic“

Trenul Companiei engleze CF DBSR intrând în portul Kustendje.(gravură din Illustrated London News)

La 14 noiembrie, s-au împlinit 140 de ani de la unirea Dobrogei cu România. Dobrogea este prima regiune a ţării care are, prin lege, o zi a sa marcând revenirea la patria-mamă la 14 noiembrie 1878, în urma Războiului de Independenţă.

Ştiri pe aceeaşi temă

În urmă cu un secol şi jumătate, tărâmul dintre Dunăre şi Marea Neagră nu era un ţinut oarecare, fiind de o importanţă vitală pentru Anglia. Presa britanică, în anii Războiului de Independenţă, comenta constant situaţia de la Kustenge (denumirea dată de turci Constanţei), ţinutul fiind de aproape patru secole sub stăpânirea Imperiului Otoman.

Arhitectul Gheorghe Stănculescu, urmaş al englezilor care au dezvoltat oraşul-port, spune că a fost multă vreme preocupat de întrebarea: ce căuta Anglia imperială, cea mai mare putere globală a secolului al XIX-lea la Marea Neagră şi la Dunărea de Jos. A căutat colecţia de ziare din perioada 1970 – 1998, dar şi din perioada războiului ruso-turc 1877 – 1878, conflict armat care a avut ca rezultat, în afara independenţei României, şi încorporarea Dobrogei în România. Aşa a descoperit importanţa pe care o mare putere o dădea ţinutului dobrogean.

„Publicul căruia i se adresa această presă era format din cititori din clasa medie şi superioară activă din Anglia, care la acel moment era deţinătoarea celor mai mari interese comerciale şi de afaceri la nivel global, având în vedere enorma întindere a Imperiului Britanic. Articolele, semnalele şi analizele de presă erau atent citite în cluburi, pe culoarele Parlamentului, sau în saloanele bibliotecilor home-urilor londoneze şi din marile oraşe industriale engleze, fundamentând de multe ori decizii de a interveni sau nu investiţional în diverse regiuni ale lumii, cu enormul capital avut la dispoziţie de principalii deţinători ai acestuia din epocă“, spune Gheorghe Stănculescu.

Iată câteva titluri din presa engleză care fac referire la Constanţa şi la Dobrogea:

18 noiembrie 1876, Leeds Mercury, nr. 12047 : „România ar putea fi atrasă de Rusia, promiţându-i Dobrogea şi Kustendjie, independenţa, plus regatul“. De aici, se pare că ideea trocului „Dobrogea contra sudului Basarabiei, ca şi pentru independenţă şi statutul de regat“ plutea deja în aerul cancelariilor europene, şi, spune arhitectul, Dobrogea a ajuns să se unească cu România şi prin lobby-ul englez.

24 decembrie 1870, Manchester Time, nr. 682: „Suprataxă impusă de municipalitate pentru grâul vândut la Kustendjie. Negustorii protestează“

18 martie 1871, The Economist, p. 17,18, nr. 1438: „Războiul din Franţa scoate în evidenţă progresul surplusurilor de grâne datorate căilor ferate şi al agriculturii din zona Dunării. Adunarea Generală a Acţionarilor Companiei CF DBSR: Războiul a făcut ca mari cantităţi de grâne să fie stocate în Valahia. Convenţie cu guvernul turc, Kustendjie devenind port liber“.

22 iunie 1874, Birmingham Daily Post, nr. 4973: „O fregată otomană trimisă cu un adjutant al Sultanului l-a preluat pe Prinţul Carol de la Kustendjie“.

1 noiembrie 1873, The Economist, p. 3, nr. 1575: „Problema orientală. Prinţul Carol a fost trimis de Bismarck în România, în valea Dunării (vitală pentru Germania şi Austria), ca să pună ordine. Fără Prinţul Carol acolo, Austria ar fi trebuit să preia protectoratul României, şi să intre în conflict prematur cu Rusia şi Turcia, conflict pe care s-ar putea să nu-l mai câştige. Rusia stă în faţa Germaniei la Dunăre, iar atacul Constantinopolului o aduce în faţa Angliei. Cu Austria şi Germania întinse peste "Principate" şi cu Anglia care poate interveni din est, cucerirea Turciei de către Rusia va epuiza resursele St. Petersburg-ului, care arată şi sunt mari numai atâta timp cât Prusia şi Romanov-ii pot rămâne într-o armonie pe care, însă, orice eveniment o poate deranja“.

5 decembrie 1876, Pall Mall Gazette London, nr. 3681, fila 1, 2: „În 1828 când flota rusă domina Marea Neagră, litoralul era baza de operaţii a ruşilor. Azi situaţia e diferită: turcii au cuirasate pe mare, dominând naval coasta între Kustendjie şi Varna“

11 ianuarie 1877, Liverpool Mercury, nr. 9045: „Pregătiri de război. Trupe turceşti sunt trimise de Midhat Pasa la Kustendjie“

25 aprilie 1877, The Times, London, p. 5, nr. 28925, col. A. 8-10: „Turcii au somat Prinţul României să-şi respecte obligaţiile faţă de curtea suzerană. Turcii ar putea ataca România dacă apar soldaţi ruşi la Dunăre. Anglia anunţă Înalta Poartă că nu poate conta pe sprijinul ei pentru că nu a ţinut seama de recomandările "concertului european". Operaţiile militare vor începe la Dunăre“.

29 ianuarie 1881, The Economist, p. 9, nr. 1953: „Navigaţia la Dunărea de jos: prin gura Sulina au trecut mai puţine vase în 1880 faţă de 1879 (1.813 cu 658.063 tone, faţă de 2.262 cu 797.554 tone). S-a exportat, în 1880, 4.251.331 quarters grâne (faţă de 5.394.729 quarters, în 1879).     Vapoarele engleze şi-au luat partea leului din navigaţia la Dunărea de jos, fiind pe primul loc, urmate de cele franceze, austro-ungare şi greceşti (mai ales cu pânze)“.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările