Expertă în medierea conflictelor armate cu studii în SUA: „Îmi doresc să mă întorc acasă pentru a mă implica în guvernare“

Expertă în medierea conflictelor armate cu studii în SUA: „Îmi doresc să mă întorc acasă pentru a mă implica în guvernare“

Specializată în medierea conflictelor armate la prestigioasa universitate Columbia din New York, Irina Preoţescu vorbeşte despre cum a ajuns să lucreze la Oficiul Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, dar şi despre dorinţa ei de a reveni în ţara natală pentru a contribui la progresul societăţii.

Ştiri pe aceeaşi temă

La numai 25 de ani, Irina Preoţescu are deja în spate patru ani de colaborare cu Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). A fost PR Advisor (n.r. – consultant relaţii publice) pentru Delegaţiile de Tineret ale României la ONU şi a făcut făcut voluntariat pe lângă Misiunea Permanentă a României.
 
De asemenea, în mediul academic, tânăra a fost coordonator al Ligii Studenţilor Români din Străinătate – Filiala SUA, dar şi campioană de tenis alături de echipa St. John’s University din Queens, New York, unde a absolvit studiile de licenţă în psihologie şi justiţie socială, cu summa cum laude. 

De atunci, Preoţescu a cucerit distincţie după distincţie în tot soiul de domenii, iar în prezent aşteaptă cu nerăbdare să înceapă să lucreze pe teren, în medierea conflictelor armate, o meserie pentru care s-a pregătit intens alături de profesorii de la masterat, de la Universitatea Columbia.
 
„Weekend Adevărul“: Timp de patru ani ai lucrat ca voluntar la ONU, în New York. Despre ce a fost vorba?
 
Irina Preoţescu: Timpul petrecut ca voluntar pentru Delegaţii de Tineret ale României la ONU a fost foarte 
special pentru mine. Am avut şansa de a lucra cu patru echipe formidabile de delegaţi şi voluntari într-un program cu adevărat unic pentru România. Programul UNYD (n.r. – delegat pentru tineret al ONU) mi-a permis să obţin o perspectivă mai amplă asupra problemelor tinerilor români şi asupra soluţiilor propuse de aceştia.
 
Consultările naţionale au fost iniţiativele în care mi-a plăcut cel mai mult să mă implic. A fost fascinant să contribui la crearea formularului şi la analizarea rezultatelor. După fiecare consultare, cream infografice şi prezentam statisticile într-un raport comprehensiv ce reflecta perspectiva tineretului român şi care era apoi diseminat online. Fiind în New York pe toată durata voluntariatului, am fost implicată virtual în organizarea evenimentelor şi proiectelor.
 
Irina Preoţescu la sediul ONU din New York. FOTO Arhivă personală
 
Pentru vizitele delegaţilor la New York, am organizat evenimente împreună cu comunitatea de români din zonă pentru a conecta programul şi tinerii români din diaspora. Un alt eveniment drag mie a fost cel găzduit de Roma People’s Project la Columbia University. Fiind studentă la Columbia, i-am putut invita pe delegaţi la o discuţie pe tema comunităţii rome. Această colaborare a fost specială pentru mine şi pentru faptul că directoarea proiectului este Cristiana Grigore, o româncă de etnie romă a cărei muncă în acest domeniu este de neegalat. A fost un moment valoros ce a adus la aceeaşi masă tineri reprezentanţi ai tineretului român, profesori şi studenţi străini şi un proiect prestigios ce adresează problemele întâlnite de romi în întreaga lume, pe lângă temele culturale şi sociale. De asemenea, mi-au plăcut enorm şi evenimentele organizate la Misiunea Permanentă a  României pe lângă ONU, pentru faptul că ne-au permis să adunăm delegaţi de tineret ai mai multor ţări, arătând şi susţinerea Misiunii pentru eforturile noastre.
 

Profesori cu expertiză în teren

Cu ce personalităţi ai avut ocazia să lucrezi la ONU?
 
Pentru proiectul de consultanţă realizat pentru Office of the UN High Commissioner for Human Rights/ Oficiul Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR), am lucrat cu Elena Ippoliti, care este una dintre cele mai importante figuri în domeniul drepturilor omului în cadrul ONU.
 
Proiectul nostru s-a axat pe relaţia dintre Human Rights Education and Training (n.r. –Educaţia Drepturilor Omului şi Pregătire) şi prevenirea conflictelor şi susţinerea păcii, iar experienţa de peste 30 de ani în ONU a doamnei Ippoliti ne-a ajutat enorm în structurarea cercetării noastre. Am avut, de asemenea, oportunitatea de discuta îndelungat pe tema refugiaţilor sirieni în Turcia cu Irena Vojackova-Sollorano, fostă UN Resident Coordinator în Turcia şi actuala Deputy Special Representative pentru Irak. Lăsând la o parte profesorii din SIPA (n.r. – School of International and Public Affairs/ Şcoala de Afaceri Publice Internaţionale), care sunt renumiţi în mediul relaţiilor internaţionale, pe durata studiilor la Columbia, am cunoscut şi am învăţat de la numeroşi oficiali ONU din diferite agenţii, cum ar fi UNDP (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare), DPKO (Departamentul ONU pentru Operaţiuni de Menţinere a Păcii), şi UN Women (Entitatea Naţiunilor Unite pentru egalitatea de gen şi emanciparea femeilor). Desigur, înainte de studiile la SIPA, am lucrat cu delegaţii de la Misiune şi indirect pentru Ambasadorul României la ONU, învăţând astfel despre cum arată viaţa de zi-cu-zi pentru diplomaţii din ONU.
 
După patru ani la ONU, ce te-ar interesa cel mai mult în acest moment?
 
Îmi doresc să lucrez pe teren în zone de conflict sau post-conflict, fiindcă astfel de experienţe sunt necesare pentru o carieră de succes la ONU şi oferă o perspectivă realistă  şi completă asupra conflictelor interne din ziua de azi. Statele de care sunt cel mai interesată sunt Mali, Sudan şi Sudanul de Sud, Republica Centrafricană, Republica Democrată Congo, Libia, Liberia şi Somalia.
 
Majoritatea  misiunilor de peacekeeping (n.r. – de menţinere a păcii) se află în Africa la momentul actual, astfel că urmăresc să călătoresc şi să lucrez în Africa în viitorul apropiat prin contracte temporare de lucru în cadrul ONU. Sunt de asemenea interesată de cazul Columbiei şi de contextul politic, militar şi economic din Orientul Mijlociu, în special Afganistan, Yemen, Iran şi Irak. Toate aceste conflicte, dar în special cele din Africa, sunt extrem de complexe şi multifaţetate, cu foarte multe părţi la conflict şi interese variate. Am studiat extensiv statele menţionate mai sus şi îmi doresc să înţeleg aceste conflicte cu adevărat.
 

Între ONU şi Africa

 
Dacă ai avea de ales între a lucra în Africa sau la ONU, ce ai alege?
 
Ambele. Experienţa pe teren este absolut esenţială pentru o carieră de leadership în ONU, mai ales dacă îmi doresc să lucrez în domeniul rezoluţiei de conflict. În acest moment, dacă aş avea de ales, aş alege să lucrez în Africa, fiindcă asta m-ar ajuta să înţeleg cum se derulează mandatul de peacekeeping în realitate şi m-ar familiariza cu mecanismele, practicile şi structurile unei astfel de misiuni. Astfel de experienţe vor valora enorm când voi aplica la poziţii de lucru în ONU şi în viitoare potenţiale roluri de leadership, fie la nivel internaţional sau la nivel local. Sunt de părere că nu poţi oferi leadership autentic fără să trăieşti realitatea contextului pe care vrei să-l îmbunătăţeşti. Nu poţi fi un lider eficient doar de pe hârtie. Este necesar să te implici cu totul. Astfel, cu speranţa că voi putea avea un rol de leadership în ONU în viitor, aş alege să lucrez în Africa acum.
 
Deci, în viitorul apropiat, te vezi lucrând în Africa.
 
Da, şi să continui să lucrez în zone de conflict. După aceea, îmi doresc să lucrez în ONU, preferabil în Department of Peace Operations (DPO), Department of Peacekeeping Operations (DPKO) sau Department of Political Affairs (DPA). În acelaşi timp, îmi doresc să rămân conectată la situaţia din România prin proiecte şi iniţiative în care să mă pot implica de la distanţă. 
 
În România te-ai gândit să revii?
 
Odată ce îmi construiesc o carieră şi o expertiză politică bazată pe experienţe reale şi muncă, nu doar studii, îmi doresc să mă întorc în România pentru a mă implica în guvernare. Îmi doresc ca experienţa, cunoştinţele, abilităţile şi studiile mele să contribuie la un progres real nu doar în România, ci şi la nivel internaţional. Cred că există enorm de mult potenţial pentru o ţară ca România şi cred că avem deja oameni capabili care să ofere 
leadership şi viziune, trebuie doar susţinuţi. Implicarea românilor din străinătate în progresul şi dezvoltarea ţării este un subiect extrem de important pentru mine şi în care cred cu tărie.
 
Îmi doresc ca în viitor să pot contribui la întoarcerea românilor din diaspora şi la implicarea acestora în dezvoltarea ţării. Plănuiesc să urmez şi un doctorat, dar vreau să lucrez câţiva ani înainte pentru a avea o idee mai concretă despre subiectul pe care să îl aprofundez.  
 

Eşti licenţiată în psihologie şi justiţie socială, iar de curând ai terminat masteratul la celebra universitate Columbia, în New York. Cum au fost aceşti doi ani de masterat?

 
Au fost cu adevărat remarcabili, din toate punctele de vedere. În afară de faptul că universitatea Columbia este una dintre cele mai prestigioase universităţi din lume, nivelul academic, calitatea educaţiei oferite şi comunitatea de studenţi şi profesori m-au schimbat enorm. Diversitatea corpului studenţesc, curiozitatea pentru idei noi şi rigurozitatea cu care se respectă valorile universităţii se resimt în fiecare aspect al experienţei de student şi în viaţa de zi cu zi.
 
Irina Preoţescu la absolvirea masteratului, în urmă cu mai puţin de o lună. FOTO Arhivă personală
 
Am învăţat constant, atât de la profesori, cât şi de la colegii mei, ale căror experienţe profesionale, academice şi personale variază fenomenal de mult. Printre prietenii şi colegii mei se numără un fost detectiv din Kazahstan, o jurnalistă din Nepal, un sergent în Corpul de Marină al Statelor Unite, un ofiţer activ în Armata Statelor Unite, 
o consultantă din Liban, o fostă analistă Goldman Sachs (n.r. – una dintre cele mai mari companii de holding bancar din lume) din Utah, un inginer din Marea Britanie, un asistent de cercetare din Pakistan, un fost membru White Helmets (n.r. – Apărarea Civilă Siriană), o directoare de ONG din Colombia şi un membru al guvernului din Japonia, printre mulţi alţii.
 

De la negocieri cu talibanii, la catedră

Dar profesorii cum sunt?
 
Majoritatea profesorilor au lucrat sau încă lucrează în domeniul pe care îl predau, ceea ce asigură relevanţa şi actualitatea materiei predate. Atunci când un mediator ONU care a lucrat cu talibanii în Afganistan ne predă despre tehnicile de mediere şi analizare a conflictelor cu grupuri armate extremiste, ştim că aceste informaţii vin din interiorul sistemului – ONU, în acest caz – şi sunt concluzii reale, nu doar teoretice.
 
Asta ne ajută să obţinem o imagine mai completă şi mai detaliată a subiectului predat, ceea ce ne pregăteşte într-un mod mult mai eficient pentru o potenţială carieră în domeniu sau ne ajută să ne dăm seama că vrem să lucrăm într-un domeniu  diferit. Ambele concluzii sunt la fel de importante. Toţi profesorii au o experienţă şi pregătire academică şi profesională remarcabilă, iar cursurile sunt îmbunătăţite în mod continuu pe baza feedbackului de la studenţi.
 
Fiecare profesor are libertatea de a-şi construi curriculumul, iar asta înseamnă că folosesc metode diferite de predare, cum ar fi simulări, seminare, discuţii, proiecte de cercetare individuale şi în grup, prezentări, exerciţii, examene sau lucrări scrise. Varietatea în structura cursurilor mi-a plăcut foarte mult, fiindcă m-a ajutat să îmi dau seama care sunt metodele prin care învăţ cel mai eficient şi care sunt metodele care nu mă ajută în a reţine sau înţelege informaţiile.
 
Ce fel de cursuri ai urmat la acest master?
 
Programul durează doi ani, timp în care nu poţi fi decât student full-time. Cursurile de microeconomie, macroeconomie, statistică şi teorie a relaţiilor internaţionale sau policymaking (n.r. –  deciderea de noi politici pentru un guvern sau partid politic) sunt obligatorii pentru toţi studenţii, indiferent de specializare. 
În funcţie de programul ales, fiecare specializare are propriile cursuri obligatorii şi un anumit număr de cursuri elective pe care studenţii le pot alege.
 
Studenţii de masterat sunt liberi să aleagă orice curs din orice facultate din cadrul universităţii Columbia, inclusiv de la Drept, Business sau licenţă. Toţi studenţii sunt obligaţi să lucreze un stagiu în timpul verii dintre cei doi ani, iar în loc de dizertaţie şi lucrează cu clienţi pe proiecte reale. În cel de-al doilea an, toţi studenţii de master de la SIPA lucrează pentru o organizaţie, companie sau guvern într-un proiect ce adresează o problemă 
reală. Astfel, studenţii pot pune în aplicare cunoştinţele şi abilităţile dezvoltate pe parcursul programului, construindu-şi experienţă de lucru cu clienţi internaţionali sau guverne străine. Proiectul de care m-am ocupat eu şi echipa mea în acest semestru a fost pentru Oficiul Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, pe conexiunea dintre Human Rights Education and Training şi prevenirea conflictului şi susţinerea păcii. Am ales să urmez două specializări – rezoluţie de conflict şi studii ONU, deoarece îmi doresc să urmez o carieră în ONU.  
 

Ochi şi urechi la Hillary Clinton şi Timmermans

Care au fost cele mai plăcute amintiri din această perioadă?
 
Din punct de vedere academic, masterul la Columbia a fost cu siguranţă mediul în care m-am simţit cel mai bine. De la analize politice, proiecte de cercetare, simulări de crize şi conflict, până la discuţiile şi dezbaterile cu profesorii şi colegii mei, experienţa academică de la master m-a schimbat şi m-a pregătit pentru leadership în politica globală. 
Mereu mi-am dorit să fac parte dintr-o comunitate strânsă, ambiţioasă, diversă, deschisă şi competitivă precum cea de la SIPA. Am prins doar un semestru şi jumătate de normalitate, după care pandemia ne-a mutat pe toţi într-o lume online statică, nesatisfăcătoare şi bizară. Însă, în acel semestru şi jumătate, şi chiar şi online, am adunat atâtea amintiri frumoase, încât îmi este greu să le simplific în câteva replici.
 
A fost o experienţă de neuitat în octombrie 2019, când am ascultat-o live pe Hillary Clinton discutând teme curente la un eveniment ţinut la sediul New York Times din Times Square. La acelaşi eveniment l-am ascultat pe Ian Bremmer, un renumit analist politic care mai târziu avea să îmi fie profesor în cursul Applied Geopolitics: Risk Analysis/ Geopolitică aplicată: analiză de risc. Un alt moment drag mie, atât de tipic experienţei de la SIPA, este momentul în care, terminând un curs de drept internaţional, profesorul ne-a anunţat cu nonşalanţă că Frans Timmermans (n.r. – vicepreşedintele Comisiei Europene) participa la un eveniment imediat. Strângându-mi cărţile din fugă şi luptându-mă cu un ghiozdan plin ochi, am fugit către etajul 15, unde am putut găsi un loc liber – a fost minune. 
 
 
Mi-am tras suflul ascultându-l timp de o oră pe Timmermans vorbind despre viitorul (şi prezentul) Uniunii Europene şi nu numai. O altă zi de neuitat a fost atunci când am participat într-o discuţie restrânsă cu un fost mediator columbian care a negociat cu liderii FARC (Forţele Armate Revoluţionare din Columbia), în jungla braziliană în faza secretă, a procesului de pace din Columbia. Acea discuţie sinceră şi detaliată m-a ajutat să îmi dau seama că vreau să lucrez în mediere şi peacekeeping. Desigur, cu totul speciale au fost şi momentele în care am 
publicat prima lucrare de cercetare împreună cu alte trei colege şi când am organizat un eveniment 
online în cadrul Consiliul Economic şi Social al Naţiunilor Unite (ECOSOC), în aprilie 2021. Nu pot să nu menţionez excursia în Istanbul şi Gaziantep, parte dintr-un curs unic la Columbia despre refugiaţii sirieni din Turcia.  
 

Eminenţii profesori de la Universitatea Columbia

Ai avut profesori deosebiţi la master, ai învăţat de la somităţi în domeniul pe care-l cercetezi. Poţi să ne spui mai multe despre ei?
 
Toţi profesorii pe care i-am avut la SIPA au fost cu adevărat fenomenali. Mulţi dintre aceştia sunt profesori adjuncţi, ce înseamnă că încă lucrează sau au lucrat recent în domeniul pe care îl predau, iar experienţa lor este incredibilă. Elisabeth Lindenmayer este un model pentru mine şi una dintre cele mai remarcabile profesoare pe care am avut onoarea de a le întâlni. A lucrat ca Executive Assistant pentru Kofi Annan şi, ulterior, ca Assistant Secretary-General şi şef de Cabinet, lucrând intens cu misiunile de peacekeeping din Irak, Somalia, Darfur şi Rwanda, printre altele. A primit distincţii din partea preşedintelui francez Jacques Chirac şi Crucea Roşie şi a câştigat mai multe premii universitare pentru activitatea ei ca profesoară. Mai mult, în mod normal, la sfârşitul cursului, doamna Lindenmayer obişnuia să organizeze excursii în diferite părţi ale lumii relevante contextului de peceakeeping. 
 
Cum ar fi?
 
De pildă, în 2012, a organizat prima excursie a unei universităţi americane la graniţa dintre Coreea de Nord şi 
Coreea de Sud. Atât modul ei autentic de predare, cât şi cunoştinţele ei de neegalat m-au impresionat profund. Dacă înainte să iau cursul ei cochetam cu ideea de a lucra în peacekeeping, ea m-a determinat să merg mai departe pe acest drum. Încă încerc să o conving să scrie o carte despre viaţa ei – fără succes momentan.
 
Spuneai şi de Ian Bremmer. El ce fel de profesor este?
 
Ian Bremmer m-a impresionat mult pentru uşurinţa cu care analizează cazuri politice complexe şi pentru abordarea detaliată a unor teme diverse, precum securitatea nucleară, pandemia COVID-19, relaţiile 
multilaterale şi bilaterale, economia globală şi regională, energia regenerabilă şi politica domestică, printre multe 
altele. Recunosc că simt o doză de mândrie atunci când îmi văd profesorul intervievat în direct la televizor în repetate rânduri. Îmi dau seama cât de norocoasă sunt că pot studia la SIPA şi că învăţ de la experţi renumiţi şi respectaţi în întreaga lume. O altă profesoară formidabilă este Alexis Wichowski, actuala Deputy Chief Technology Officer în New York, cu un stil de predare inconfundabil.
 
O studentă premiată

Numele: Irina Preoţescu
Data şi locul naşterii: 21 martie 1995, Bucureşti
Studiile şi cariera: 
A absolvit în 2018, Psihologie şi justiţie socială la St. John’s University în Queens, New York, cu summa cum laude, cu media 3.9 din 4.0. Între 2014 şi 2015  a fost inclusă în Phi Eta Sigma National Honor Society, rezervată studenţilor care au terminat primul an de facultate cu o medie cumulativă de 3.7 sau mai mult. 
 
În  această primăvară, a absolvit un masterat în Relaţii Internaţionale, cu dublă specializare, la Columbia University, New York. 
 
Între 2015 şi 2016 a fost Director al Departamentului de Proiecte în Liga Studenţilor Români din Străinătate, 2015 fiind şi anul în care s-a ocupat cu organizarea de evenimente în cadrul Romanian Speaking Professionals (RSP).
 
În aceeaşi perioadă, a fost voluntară MEDLIFE SJU, organizând evenimente pentru strângerea de fonduri, dar şi o excursie în Lima, Peru, pentru a oferi clinici mobile comunităţilor dezavantajate din Lima.
 
A fost şi Public Relations Adviser pentru Delegaţia de Tineret a României la ONU, între 2017 şi 2018.
 
A primit o serie de distincţii pentru activitatea sa, printre care Premiul Dr. Michael Pisano Memorial Award (pentru studenţii care au obtinut o medie de 3.0 mai mult de 7 semestre consecutive) şi Filippo Perfetti Book Prize Award (pentru rezultate academice în studierea limbii italiene).

Locuieşte în: New York. 
 
Vă mai recomandăm şi:
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările