EXCLUSIV Vampirii din Transilvania, ucişi de propriul mit

EXCLUSIV Vampirii din Transilvania, ucişi
de propriul mit

Scenă din filmul „Dracula“ unde rolul vampirului l-a interpretat Bela Lugosi    FOTO: guardian.co.uk

Florian Kührer-Wielach (31 de ani), un austriac îndrăgostit de Cluj, a publicat o carte despre geneza vampirilor, plecând de la poveştile Europei secolului al XVIII-lea şi ajungând la vampirul-vedetă de cinema din vremurile noastre, celebrul Dracula. Concluzia fost că nu vampirii au creat mitul, ci mitul a creat vampirii.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Cartea de vizită“ a vampirului, de la acea creatură fioroasă din poveştile cu Dracula până la chipul umanizat din „Amurg“, a trezit interesul editurii germane „Butzon&Bercker“. Aceasta i-a propus austriacului Florian Kührer-Wielach (31 de ani), care vine des în Transilvania, să scrie o carte în care să explice cum a apărut vampirul şi ce rol a jucat el, de-a lungul timpului, în mintea oamenilor simpli şi a luminaţilor Europei.

Într-un cuvânt, să facă o istorie a vampirilor.

Cartea lui Kührer-Wielach se numeşte „Vampiri. Monstrul. Mitul. Vedete de media“, a apărut în 2010 la editura „Butzon & Bercker“, a fost bine primită de critici şi se vinde la preţul de 17,94 euro pe amazon.de.

Autorul speră ca volumul să apară, cândva, şi în limba română.

De unde a plecat?

De la o banală conversaţie despre Transilvania. Florian Kührer-Wielach povesteşte că s-a întâlnit întâmplător cu un colaborator al editurii „Butzon&Bercker“, din oraşul german Kevelaer, şi au vorbit despre Transilvania.

„Şi, ca de obicei, când se aude cuvântul «Transilvania» lumea se gândeşte automat la vampiri. Mi-a spus să scriu o carte despre vampiri, despre istoria lor, o carte non-ficţiune. Editura este specializată în cărţi «serioase». Ironia este că respectiva editură publică volume pe teme religioase“, explică Kührer-Wielach, pentru „Weekend Adevărul“.                  Coperta cărţii scrise de austriac

Vampirii, invenţii ale literaturii

A acceptat provocarea pentru că ideea i s-a părut interesantă, să meargă direct la izvoare să vadă „rădăcinile“ acestei creaturi însetate de sânge la care se gândesc străinii când aud de români.

„Mitul vampirului este un subiect foarte interesant şi te ajută să înţelegi cum gândeşte «Vestul» despre «Est», sau, mai concret, să vezi care sunt clişeele despre România, Transilvania.

Şi cu ajutorul vampirului se poate arăta cum funcţionează un mit popular, transformat la nesfârşit, inventat şi reinventat de ziarişti şi de publicişti“, mărturiseşte Florian Kührer-Wielach.

S-a documentat din cărţi, tratate scrise în secolul al XVIII-lea, literatură secundară, dar şi din filme.

Concluzia? Mitul a creat vampirul! Şi nu invers.

Pentru el, nu există vampiri, aceştia au fost inventaţi de literatură. Kührer-Wielach spune că vampirul, aşa cum cum îl ştim cărţi şi de la televizor, nu are nimic de-a face cu tradiţiile populare din Transilvania ori din alte regiuni din sudul Dunării sau de peste Carpaţi.

Cuvântul „vampir“ nu a existat în limba română. Literatura din secolele XIX-XX a „importat“ termenul.

Şi totuşi, „patria“ vampirilor...

Rămâne Transilvania. Nicio ţară din lume nu are o legătură atât de strânsă cu ideea şi imaginea vampirilor precum România.

„Dracula face parte din identitatea românească, cel puţin în afara graniţelor ţării. Transilvania este în capul listei şi la mare distanţă de restul. Filmele şi romanele au transferat vampirii şi în Rusia, Scandinavia, chiar în Coreea. Însă, acum, cel mai popular loc pentru vampiri este micul oraş Forks, undeva în America de Nord, unde locuiesc eroii cu dinţi din filmul «Amurg»“, povesteşte Florian Kührer-Wielach.

Conceptul de „(ne)fiinţă“ al  vampirului, în sensul strict al cuvântului, a început să se dezvolte în secolul al XVII-lea. Bineînţeles, în toată lumea sunt povestiri, basme cu înviaţi din morţi, cu fiinţe care nu mor, duhuri, fantome, „chiar şi în Biblie îl avem pe Lazăr care învie din morţi“, explică autorul cărţii despre vampiri.


Florian Kührer-Wielach a studiat la Cluj

Florian Kührer-Wielach (foto dreapta) este colaborator ştiinţific în München (Bavaria), al Institutului pentru Istoria şi Cultura Germană din Europa de Sud-Est.

S-a născut în localitatea Horn din Austria, iar din 1996 este clujean prin adopţie.

Vine periodic în Transilvania, unde îşi face concediile, şi la Cluj, unde a studiat istoria. De curând şi-a luat doctoratul.

 

“Şi să nu uităm! Vampirul şi vampirismul au fost întotdeauna şi vor fi mereu un business! ”
Florian Kührer-Wielach, autorul cărţii

“ Mitul vampirului este un subiect foarte interesant şi te ajută să înţelegi cum gândeşte Vestul despre Est”
Florian Kührer-Wielach, autorul cărţii

“ Stoker a şters cuvântul «Styria» şi l-a înlocuit cu «Transilvania». A fost întâmplător că Dracula locuieşte în Transilvania”
Florian Kührer-Wielach, autorul cărţii

 

Povestea lui Vlad Ţepeş

Aşa cum am zis, vampirul este o invenţie! Vlad Ţepeş, voievodul, a fost integrat foarte târziu în mitul vampirului. Bram Stoker nu foloseşte niciodată numele «Vlad Ţepeş» în romanul său. Nu ştia multe despre el. Legătura dintre Vlad Ţepes şi vampir apare în cărţile publiciştilor Florescu şi McNally prin anii ’60-’70“, explică Florian Kührer-Wielach. 

Romanul „Dracula“ n-a fost foarte cunoscut în România înainte de 1989. Prima legătură celebră între Vlad Ţepeş şi Dracula o face Francis Ford Coppola în filmul lui „Bram Stoker’s Dracula“ din 1992. Prima secvenţă din film este dedicată legendei Elisabetei, nevasta lui Ţepeş.

Ţepeş ca persoană istorică a intrat numai în anii ’60-’70 în mitul vampirilor. O carte care descrie superstiţiile din România, „Tărâmul de dincolo de pădure“ de Emily de Laszkowska Gerard, l-a determinat pe Bram Stoker să plaseze originea personajului literar Dracula în Transilvania.

„Stoker s-a inspirat din nuvela «Carmila» a lui Joseph Sheridan LeFanu. În prima versiune a capitolului I din romanul «Dracula» nu apare Transilvania ca loc de desfăşurare a acţiunii, ci Styria. Stoker a şters cuvântul «Styria» şi l-a înlocuit cu «Transilvania», adică a fost, într-un fel, întâmplător că Dracula locuieşte în Transilvania“, susţine autorul.

Întrebat dacă el crede în vampiri, Florian Kührer-Wielach spune că există doar un singur fel de vampiri: vampiri de energie, oameni care „fură“ energia semenilor lor. „Cred că noi toţi cunoaştem acest tip de fiinţă“, încheie acesta.

        


Istoria vampirilor în trei etape

Florian Kührer-Wielach împarte istoria vampirilor în trei etape: prima – secolele XVII-XIX, a doua etapă – secolele XIX-XX, a treia etapă – secolele XX-XXI.

1  „ANUL VAMPIRULUI“
Credinţa în vampiri nu trebuie văzută sub nicio formă drept un fenomen specific sud-estului Europei deoarece această credinţă în „nemorţi“ a existat pretutindeni, este de părere Florian Kührer-
Wielach.
Pacea de la Passarowitz din 1718 a mărit graniţele Imperiului Habsburgic. Astfel, o mare parte din Serbia şi Banatul au adus şi noi culturi, tradiţii şi superstiţii. De atunci se confruntă Imperiul cu credinţa în vampiri.

În Viena anului 1725, se înregistrează primul caz cu dovezi în scris. Un funcţionar vienez pe nume Frombald a fost chemat la Belgrad pentru rezolvarea unui caz despre vampiri.

„Frombald a comunicat într-un raport că în satul Kisolova câţiva locuitori au murit subit. Peter Plogojovic, decedat şi el de curând, a fost făcut responsabil. Locuitorii satului afirmau că acesta ar fi bântuit victimele şi le-ar fi omorât în final. Mormântul său a fost deschis, iar cadavrul, examinat. Frombald a constatat că descompunerea cadavrului nu începuse încă, iar victima avea sânge la gură. În raportul lui Frombald apare termenul «vampiri» numai o singură dată, chiar la început“, povesteşte autorul.

Teoria secolului al XVIII-lea despre credinţa în vampiri i-a aparţinut lui Georg Tallar, chirurgul regimentului imperial din Banat.

Acesta a conceput cea mai vastă teorie a secolului al XVIII-lea despre credinţa în vampiri. El a urmărit acest fenomen în Valahia şi în Transilvania şi a ajuns la concluzia că „moroiul şi vampirul sunt sinonimi“.

„Tallar a scris în tratatul său  (n.r. – publicat la Viena, în 1784) că probabil ritmul de viaţă al românilor este cel care provoacă vampirismul, sau boala vampirească, cum a numit-o Tallar. Românii lucrează mult şi greu, mănâncă numai fructe. Iarna stau, beau ţuică şi ţin post“, explică autorul cărţii.

Motivul pentru care cadavrele nu se descompuneau după câteva săptămâni îl reprezintă consistenţa solului.

„Astăzi ştim că e normal ca un corp să putrezească atât de încet dacă solul are o anumită consistenţă. Iar experţii din zilele noastre au înţeles că acele fenomene nu erau supranaturale.

Însă, în epocă, ele au trezit curiozitatea publicului. În secolul al XVIII-lea, cărturarii ştiau că nu există vampiri. A fost un fel de sport pentru cărturari să scrie despre acest fenomen. Pentru teologii, medicii şi filosofii din Vest  a fost o ocazie să arate că au o cultură superioară faţă de Est“, afirmă Kührer-Wielach.

Vina pentru „boala vampirească“ o are conceptul ortodox de post strict, dar şi trecerea bruscă la îmbuibare. Din această cauză, oamenii aveau halucinaţii, susţine Florian Kührer-Wielach.

Ilustraţie din prima jumătate a secolului al XIX-lea. foto: wikipedia.org

2 VAMPIRUL, PERSONAJ LITERAR
În secolul al XIX-lea, literatura a descoperit fenomenul şi a inventat vampirul aşa cum îl ştim. Acum, vampirul apare ca un fel de „cavaler al nopţii“, o figură tragică, un erou brutal, lacom de sânge, dar cu o comportare nobilă. Treptat a primit dinţii „speciali“, iar şi mai târziu, capa tipică.

Romanul „Dracula“ al lui Bram Stoker este un produs al acestei dezvoltări care a început cu John Polidori şi al său film „The Vampyre“ (1819). În cursul secolului al XIX-lea, figura vampirului s-a popularizat în reviste, scurte povestiri, romane şi nuvele.
S-au publicat cărţi cu nemiluita despre creaturile cu colţi, dar prin romanul „Dracula“ al lui Bram Stokervampirul îşi face „intrarea“ în literatura universală.

   

Imagini din filmele Twilight (stânga, foto: sodahead.com) şi Dracula unde rolul vampirului l-a interpretat Bela Lugosi, actor originar din Banat (foto: mynewjob.ro)

3  VEDETĂ DE HOLLYWOOD, VAMPIRUL DE CINEMA
Romanul lui Bram Stoker, numit „Dracula“, este un fel de cumpănă. Dacă în secolul al XIX-lea, vampirul a fost o figură complexă, în secolele XX-XXI capătă o imagine din ce în ce mai simplă, mai umană, poate simţi şi iubi, o imagine aşa cum o ştim din „Amurg“. Vampirii nu mai sunt „răi“.

Scenă din filmul de desen animat Hotel Transylvania

„Oamenii încep să îl înţeleagă, el îşi explică problemele lui. Se fac interviuri cu el - cum a făcut scriitoarea Anne Rice în cartea «Interviu cu un vampir». Vampirul a devenit o formă aproape goală în care se poate pune ce se vrea: rasism, homosexualitate etc. Şi să nu uităm! Vampirul şi vampirismul au fost întotdeauna şi vor fi mereu un business!“, crede autorul.

1725 este anul în care se înregistrează oficial primul caz de vampirism, în Serbia.

 

Mai puteţi citi:

FOTO O englezoaică promovează Transilvania: de la Dracula la handmade

FOTO Transilvania de peste Atlantic. Povestea celei de-a 14 colonii americane

Usturoi ardelenesc pe covorul roşu. Şi nu oriunde, ci la Festivalul de Film de la Cannes

FOTO VIDEO Tom Sawyer, varianta de Cluj. „Transylvanian Garlic“, filmul prieteniei dintre un copil ţigan şi unul român

 


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: