Şcoala care-i învaţă pe copii să coasă pe etamină ori să împletească lâna: „Să vă spun un secret: este pentru prima dată când iau acul în mână“
0
Elevii din Călăraşi sunt provocaţi să desluşească tainele meşteşugurilor locale şi să modeleze vase de lut după tehnici inspirate din cultura Gumelniţa. Proiectul are loc la Muzeul Dunării de jos, iar pe parcursul lunii iulie la cele patru ateliere organizate de muzeografi sunt aşteptaţi sute de copii.
Muzeul Dunării de Jos continuă şi în acest an Şcoala de Vară. Este vorba de un proiect inedit, cu priză la public, început în anul 2018, parte a Programului de Pedagogie Muzeală, care urmăreşte cunoaşterea de către copii a patrimoniului muzeal arheologic descoperit la Dunărea de Jos, a principalelor situri arheologice din judeţul Călăraşi, dar şi înţelegerea obiceiurilor, tradiţiilor şi meşteşugurilor locale. Pentru că iniţiativa a avut succes, peste 600 de elevi au luat parte la activităţile creative în 2018, Şcoala de Vară şi-a deschis porţile şi în acest an.
Copiii din tot judeţul îşi dau întâlnire cu specialiştii muzelui pentru a pătrunde în tainele unei lumi dispărute ori pentru a afla secretele mesteşugurilor pe cale de dispariţie. Astfel, grupuri de câte 15 copii, cu vârste cuprinse între 7 şi 12 ani, vin să descopere fascinanta lume de la muzeu. Elevii sunt foarte receptivi şi deschişi la lucru, dar şi curioşi, dornici de a realiza piese cât mai frumoase.
Nerăbdători să împletească fire din lână sau bumbac ori să realizeze cusături cu acul pe etamină, atenţi la tot ce li se explica, micuţii au deprins rapid tainele lucrului manual. Pentru fiecare zi petrecută în compania muzeografilor, copiii plătesc o taxă de 2 lei. Atelierele sunt programate la muzeu în perioada 1-5 iulie, 15-19 iulie, pentru modelat în lut, şi 8-12 iulie, 22-26 iulie, pentru descoperirea tradiţiilor din Bărăgan.
Activităţile sunt creative, recreative şi plăcute
Virginia Oană, şef Birou Etnografie şi Artă Populară, este coordonatorul atelierelor de lucru, alături de colegele sale, Daniela Fuga şi Elena Paraschiv. Blânde, calme, răbdătoare, ele îi instruiesc pe copii cum să lucreze cât mai corect. “E o plăcere să lucrăm împreună, activităţile sunt creative, recreative şi plăcute, tocmai pentru a le stârni curiozitatea, dar şi pentru a le pune în valoare abilităţile. Am lucrat pe hârtie, am ţesut covoraşe, am decupat, am montat, am
realizat brăţări şi am cusut pe etamină. Copiii au făcut şi turul
muzeului unde le-am prezentat exponatele, au văzut război de ţesut,
ştergare, scoarţe, totul pentru a-i familiariza cu satul dunărean de
odinioară, pentru a vedea îndeletnicirile bunicilor noşti. Încercăm
astfel să readucem în prim-plan, să reînviem aceste tradiţii, să le
stârnim interesul, să le oferim informaţii pentru îmbogăţirea culturii
generale”, povesteşte Virginia Oană.
Patru ateliere în luna iulie
Timp de 2 săptămâni, de la ora 10.00 şi până la 12.00, secţia Etnografie a muzelui se animă. De altfel, aceasta nu este singurul atelier care se organizează la muzeu: de Crăciun, de Paşte, de 1 şi 8 martie, copiii au fost provocaţi să dea frâu liber imaginaţiei pentru a crea felicitări, mărtişoare, decoruri.
Micuţii sunt încântaţi de activităţile la care au fost provocaţi şi fiecare, mai stângaci ori priceput, a avut ambiţia de a realiza cu succes sarcinile trasate. Nedeea Horvarth are 11 ani, la tomană va păşi în lasa a V-a, la şcoala Gimnazială Nicolae Titulescu. S-a înscris din timp la atelierele de muzeu şi spune că totul este fascinant. “Toate activităţile sunt frumoase, doamnele care lucrează cu noi sunt răbdătoare şi nimic nu mi s-a părut plictisitor. Eu cred că este un câştig că am ales să particip: învăţ lucruri noi şi m-am împrietenit cu foarte mulţi copii. Să vă spun un secret: este pentru prima dată când cos, mi se pare interesant şi modelul pe care l-am realizat este deosebit”, povesteşte fetiţa.
Colecţie valoroasă de ţesături
De altfel, la Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi există o colecţie valoroasă de ţesături, câteva dintre acestea (macate, peretare, foiţe de pat, aşternuturi de înmormântare, covoare ţesute) fiind donate de Doina Bobârcea, profesor în comuna Nicolae Bălcescu. „Toate constituie un adevărat tezaur, care se merită să fie valorificat şi cunoscut, nu doar pentru coloritul şi motivele sale, ci şi pentru a evidenţia priceperea şi bunul gust cu care au fost realizate. Majoritatea scoarţelor din colecţiile Muzeului Dunării de Jos Călăraşi sunt realizate din lână şi din bumbac şi nu din in sau cânepă.
“Tradiţia înseamnă simultan memorie şi interogaţie. Una fără alta nu funcţionează. Tradiţia creează viitorul şi ţine de trecut. Deşi uşile atelierelor de ţesătorie s-au închis de mult, în gospodăriile ţărăneşti se păstrează măcar amintirea tradiţiei de odinioară. Astfel, în satele din Bărăgan şi astăzi se regăsesc foarte multe locuinţe al căror decor de interior este amenajat cu scoarţe din lână, realizate la războiul de ţesut cu diferite motive geometrice, florale, avimorfe, zoomorfe sau antropomorfe.
Î
ntr-un trecut nu foarte îndepărtat, ţesăturile din lână erau apreciate ca fiind de foarte mare importanţă, atât în casele boiereşti, cât şi în cele ţărăneşti. Pentru frumuseţea lor, erau moştenite şi păstrate din generaţie în generaţie. Acestea se puneau pe pereţi, pe pat şi pe pardoseală pentru a încălzi interiorul casei. Dacă iniţial aveau cromatica şi ornamentica simple, mai târziu, compoziţiile au început să apară într-o diversitate neaşteptată”, povesteşte Daniela Fulga, muzeograf.
Se încarcă comentariile...
