Duminică, 20 ianuarie, este ultima zi în care Voodoo Films îi invită pe cinefili la Sala Elvire Popesco, ca să vadă mare parte din ce au considerat juriile competiţiilor internaţionale a fi fost mai bun în 2018.
Doctorii ăştia cu
patalamale la mînă, afişate în rame ok, pe peretele de răsărit din sufragerie,
zic mereu din gură sau în scris de pe toate programele de radio sau la tv, că
trebuie mîncat variat, diversificat, băută apă fără sare, făcută mişcare fără
alcool şi nefumat cu crudităţi. Iar eu, ca un elev silitor, cu număr matricol,
mîinile ţinute la spate în bancă şi părul tuns reglementar, nu pot decît să îi
cred. Altfel, tovarăşa învăţătoare…
În urmă cu doi-trei ani, vă vorbeam despre asta ca fiind o perspectivă intens discutată, câteodată chiar negociată în unele cercuri discrete preocupate, să spunem aşa, de valabilitatea aplicării parţiale sau totale în geopolitică a teoriei jocurilor.
Aproape un milion de moldoveni au devenit în ultimii 27 de ani şi cetăţeni ai României. Politica de acordare a cetăţeniilor se dovedeşte în realitate o bombă cu ceas întârziat căci a reuşit cu succes să facă ceea ce nici Stalin nu a reuşit: să scoată un milion de buni români din Republica Moldova.
Când
puterea cade pe umerii unuia nepregătit filosofic pentru ea, îi ia minţile. Aceasta este, în esenţă, explicaţia
comportamentelor actualilor conducători de la noi. Interesant de văzut care
sunt gafele şi prostiile care vor duce PSD la pierzanie. Mai rară situaţia în
care un partid îşi anulează simpatiile alegătorilor prin acte şi acţiuni dincolo de
limita raţionalului. Are consilieri nepricepuţi, nu ascultă de ei, nu se ştie.
Luaţi la
bani mărunţi, foarte puţini dintre componenţii guvernului condus de d-na
Viorica Vasilica Dăncilă, începând cu premierul însuşi, ar trece un elementar
examen al competenţei.
Era un timp ce acum ne poate pǎrea îndepǎrtat, în care nu puteam decât visa la peliculele ale cǎror merite artistice şi tehnice le premia Academia Americanǎ de Film, cu cele 24 de statuete gândite de scenograful newyorkez Austin Cedric Gibbons, la sfârşitul anilor ’20 ai secolului trecut.
Devine din ce în ce mai vizibilă detaşarea noastră reală, treaptă cu
treaptă, de toate dezbaterile reale ale Europei şi îndepărtarea de
tensiunile care însoţesc actuala refacere a viitoarei hărţi de putere şi
alianţe pe care o presupune viitorul proiect european.
În manipularea de partid şi de stat de la Chişinău există o naraţiune
falsă ridicată la rang de adevăr incontestabil, asumată de unii
politicieni şi de o parte a presei ca atare şi care ajunge să polueze
grav peisajul politic şi strategic de peste Prut.
Faptul că viitorul Parlament European va avea două grupuri ne-clasice,
unul eurosceptic şi altul anti-european de-a dreptul, pare să devină un
loc comun. Azi avem circa 30-33-35% dintre votanţii europeni adepţi ai
partidelor naţionaliste, populiste, islamofobe, eurofobe, antisemite
deseori, cu toate nuanţele posibile.
Atîtea cazne setate fin, şpagate cu tălpile lipite, perversiuni
labirintice şi proceduri obscure pentru a-ţi îngropa de viu adversarul!
Merită? E esenţial! Nesuprimaţi, britanicii ar dovedi că există viaţă,
apă, oxigen şi net în afara UE. Mai mult, elita managerială occidentală
ar fi expusă democraţiei pe care o detestă, ca orice păianjen împiedicat
să-şi ţeasă pînza împrejurul lumii.
În această dimineaţă m-am înscris în Uniunea Salvaţi România (USR Prahova). Cealaltă opţiune era de a merge pe drumul pe care au păşit deja, de exemplu, Radu, Roxana sau Mădălina: plecarea din ţară.
Vorbeam
zilele trecute cu o prietenă care are copilul la liceu. Ştiind afinitatea mea
către educaţia pentru înaltă tehnologie, m-a întrebat ce să îi recomand, ce să
facă cu copilul ei astfel încât să aibă o şansă în plus în viaţă. Ce materii să
urmărească, ce să citească, ce să studieze, ce oameni să întâlnească, în ce anturaje
noi inspiraţionale să intre? Cum să aibă motivaţia corectă?
După ce o
vreme a lucrat în domeniul profesiei pentru care se pregătise - a absolvit
Arhitectura, o facultate la care, în perioada comunistă, admiterea era aproape
imposibilă - Horaţiu Mihaiu a optat pentru scenografie.
Asta e ocazia pentru PSD şi SIE să ne arate că nu sunt ei sponsorii lui P. România are în parlamentul european preşedinţia comisiei/grupului de lucru cu Republica Moldova şi are preşedinţia Consiliului European.
Condiţiile
de trai din sistemul penitenciar românesc reprezintă una din marile tragedii
umanitare ale acestei ţări, alături de situaţia sistemului de servicii sociale
pentru persoanele aflate în diverse situaţii de dificultate*. Ideea că aceste
tragedii pot fi rezolvate rapid, dintr-un pix care semnează alocarea de
libertate pentru deţinuţi şi bani pentru săraci este însă o fantezie
periculoasă, aşa cum s-a dovedit în aceşti ultimi ani.
OUG 114/2018 sub aspectul plafonării preţului la gazele naturale, fundamentată pe o prevedere legală inexistentă, are „avantajul“ tehnic că nu poate fi atacată decât de inexistentul Avocat al Poporului. Doresc să precizez că totuşi mai există, o cale juridică, prin care atacarea acestei Ordonanţe să poată să fie realizată. Voi încerca să arăt câteva dintre multele probleme, care derivă din aplicarea OUG de plafonare a preţului gazelor naturale.
În aşteptarea reîntoarcerii din viitor a ministrului şi secretarilor de stat de la Ministerul Cercetării şi Inovării, precum şi luând în considerare:
Mi-ar fi plăcut să existe Boovie şi când eram eu în liceu. Pe atunci citeam mult. Intrasem la filologie-istorie, în plină epocă ceauşistă. Citeam mai întâi de nevoie.
În acea zi, la Aix-la-Chapelle (Aachen), Emmanuel Macron şi Angela Merkel vor semna textul unui acord în 16 pagini care este destinat să arate, în aceste timpuri de incertitudini asupra solidităţii şi credibilităţii proiectului european că, la nivelul celor două ţări, motorul real al dezvoltării pe continentul nostru, există dorinţa fermă de a acţiona imediat şi cu toată forţa lor considerabilă în sensul aprofundării cooperării şi integrării.
Atunci când vrei să înveţi o limbă străină nu există prescurtări. Altfel spus, “no shortcuts”! Nu s-a inventat programul magic prin care să îţi poată fi imprimat în memorie vocabularul unei limbi străine şi nici nu te vei trezi vorbind fluent dacă asculţi poveşti, în timpul somnului.
Era un timp ce acum ne poate pǎrea îndepǎrtat, în care nu puteam decât visa la peliculele ale cǎror merite artistice şi tehnice le premia Academia Americanǎ de Film, cu cele 24 de statuete gândite de scenograful newyorkez Austin Cedric Gibbons, la sfârşitul anilor ’20 ai secolului trecut.
