Descoperiri misterioase ale arheologilor: cranii scufundate şi „computerul“ vechi de 2.000 de ani

Descoperiri misterioase ale arheologilor: cranii scufundate şi „computerul“ vechi de 2.000 de ani

Parte a mecanismului Antikythera FOTO Brett Seymour/ WHOI

De-a lungul timpului arheologii au făcut descoperiri cu adevărat şocante şi în acelaşi timp misterioase. Multe dintre acestea nu pot fi explicate cu exactitate nici astăzi. Unele şochează prin cruzime, altele - prin secretele de nepătruns.

Descoperirile arheologice sunt un instrument esenţial în reconstituirea probabilă a trecutului omenirii. De cele mai multe ori, descoperirile arheologice au schimbat radical percepţia asupra unor fenomene istorice sau a unor comunităţi. 

În multe cazuri au scos la lumină noi civilizaţii sau lucruri nebănuite din istoria umanităţii. Au fost şi cazuri în care specialiştii au dat peste descoperiri cu adevărat şocante sau atât de misterioase încât nici până astăzi nu pot fi pe deplin explicate. 
 
Mistere ascunse de 2000 de ani
 
Cu siguranţă una dintre cele mai misterioase descoperiri de pe faţa Pământului sunt celebrele desene de la Nazca. Este vorba despre o serie de geoglife, adică desene uriaşe, aflate pe stâncile aride din sudul statului Peru, în apropiere de Nazca. Propriu-zis este vorba despre peste 1.200 de reprezentări grafice, de dimensiuni uriaşe, unele mai mari decât Empire State Building pus la orizontală. 

Sunt triunghiuri, linii şi desene cu plante şi animale. Aceste reprezentări sunt atât de mare încât nu pot fi observate de la nivelul solului, doar din avion. Prima dată au fost descoperite de Toribio Mejia Xesspe, un arheolog din Peru, dar au fost observate cel mai bine de piloţii avioanelor comerciale care au străbătut suprafaţa aeriană a statului Peru în anii 30. 

Profesorul american Paul Kosok a observat din avion şi apoi a studiat sistematic de la sol desenele de pe rocile deşertice din Nazca. Faima acestor desene uriaşe a atras numeroşi cercetători, printre care şi nemţoaica Maria Reiche care a studiat pietrele timp de aproape 40 de ani. Atât Kosok, cât şi Reiche au crezut că desenele de la Nazca reprezentau o uriaşă hartă astronomică veche de 2000 de ani. 

O echipă de cercetători, care au efectuat studii recente printre care şi Johan Reinhard, au venit însă cu noi teorii. Reinhard, folosind metode interdisciplinare, a ajuns la concluzia că de fapt desenele reprezintă o hartă ritualică care indică locurile unde se găseşte apă în izvoare subterane. 

Pentru Reinhard, liniile de la Nazca erau esenţiale mai ales că în zonă plouă doar 20 de minute pe an. Desenele ar fi fost realizate de populaţiile Nazca acum aproximativ 1.700 de ani. Nici până astăzi nu se ştie cum au fost realizate aceste desene şi care este scopul lor. 
 
Peştera craniilor scufundate
 
Una dintre cele mai misterioase şi tulburătoare descoperiri arheologice a avut loc în Suedia, în anul 2009. În acel an, peste râul Motala Strom se plănuia construcţia unui nou pod feroviar. Au fost chemaţii şi arheologii pentru a efectua descărcarea arheologică. 

În urma cercetărilor, mai ales în zona mlăştinoasă din zona Motala, s-au găsit oase de animale, unelte făcute din coarne de cerb în special, ţepuşe de lemn dar şi bucăţi de craniu uman. S-a constatat că aparţinuseră unor populaţii scandinave care au locuit în zonă acum 8000 de ani, într-o perioadă de tranziţie, către epoca nouă a pietrei, numită Mezolitic. 

În anul 2011 cercetările au fost reluate de Fredrik Hallgren de la Cultural Heritage Foundation. Cu această ocazie a fost cercetat fundul unui lac preistoric din zona Kanaljorden, nu departe de râul Motala. Descoperirile au fost de-a dreptul şocante. 

Nu mai puţin de 10 cranii înfipte în ţepuşe au fost descoperite pe fundul lacului. Craniile erau depuse în interiorul unui aranjament făcut din pietre mari de râu, înconjurate de numeroase oase de animale. Pentru specialişti era clar că descoperiseră urmele unei depuneri ritualice. Dintre cele 10 cranii, nouă erau de adulţi şi unul singur aparţinea unui copil cu vârsta de până la 6 ani. Toţi au fost decapitaţi acum 8.000 de ani, iar capul le-a fost înfipt în ţepuşe scurte. Vârful ţepuşei ieşea prin partea superioară a craniului. Dintre cei nouă adulţi, două erau femei, iar restul - bărbaţi, toţi cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani. 

Totodată în acelaşi loc a fost găsit şi scheletul fragil al unui copil abia născut. Cercetătorii au găsit şi dovezile uciderii lor. Fiecare craniu prezenta urme de traumatism, făcute cu un obiect dur dar neascuţit. Nici până astăzi nu se ştie de ce au fost ucişi aceşti oameni, ce reprezenta acest ritual şi cum au fost depuse craniile în perfectă ordine pe fundul lacului. 
 
„Computer” vechi de 2.000 de ani
 
Cu siguranţă una dintre cele mai fascinante descoperiri din istoria omenirii o reprezintă ”mecanismul Antikythera”, o minune tehnologică a lumii antice. Este vorba despre un mecanism complex realizat din bronz şi lemn în principal care părea a fi o maşină antică de calculat dar şi un obiect folosit în astronomie. Acest ciudat mecanism a fost găsit în anul 1990 de o echipă de scafandri dintr-o epavă a unui vas grecesc antic în zona insulei Antikythera. 

Au fost găsite bucăţi de bronz, calcefiate şi acoperite cu un strat de sediment marin. Iniţial s-a crezut că erau bucăţi de piatră, dar după curăţare şi punându-le într-o ordine logică s-a ajuns la concluzia că formau un mecanism extraordinar şi misterios. În urma datărilor s-a ajuns la concluzia că acest mecanism a fost construit acum 2.000 şi ceva de ani, probabil între 150 şi 100 îHr,. 

Până în anul 2006, această descoperire a fost parţial neluată în seamă. Mike Edmunds de la Universitatea din Cardiff, Ţara Galilor a efectuat însă cercetări suplimentare, inclusiv scanări CT, analize cu raze X, analize comparative. A publicat studiile, iar ”mecanismul” de la Antikythera a devenit faimos în toată lumea. 

Punând cap la cap toate piesele recuperate din corabia, provenită probabil din cetatea antică Corint, s-a ajuns la concluzia că mecanismul avea dimensiunea unui ceas de perete şi că era încastrat într-o carcasă de lemn. Avea un sistem complex de roţi zimţate, interconectate, plus, asemeni unui ceas, avea braţe metalice care indicau, spune specialiştii, planete, faze ale lunii şi alte mişcări ale corpurilor celeste. 

Unul dintre braţe indica poziţia soarelui, altul - luna, dar şi alte corpuri cereşti. O bilă metalică care se rotea cel mai probabil indica fazele lunii. Mecanismul avea şi o serie de inscripţii, dar şi o serie de sisteme, sub forma unor mânere care porneau mecanismul. Din păcate sunt piese care lipsesc. 

Descifrând instrucţiile, istoricul Alexander Jones crede că mecanismul avea reprezentări ale planetelor sub forma unor bile care se roteau. Majoritatea bănuiesc că era un complicat calendar astronomic cu numeroase funcţii. Nu se ştie însă nici astăzi cu exactitate la ce folosea. Se bănuieşte doar, pe baza inscripţiilor, că a fost realizat undeva în insula Rhodos, în secolul II îHr. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi:
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările