Cum a ajuns Carol al II-lea regele României. A încălcat testamentul tatălui şi l-a înlăturat de la tron pe fiul său

Cum a ajuns Carol al II-lea regele României. A încălcat testamentul tatălui şi l-a înlăturat de la tron pe fiul său

Principele Carol în timpul Campaniilor din Bulgaria

Carol al II-lea a ajuns rege al României, aşa cum arată documentele, încălcând testamentul tatălui său şi înlăturându-şi propriul fiu de pe tron. Şi asta după ce, în mare parte pe considerente amoroase, renunţase de patru ori la dreptul său regal.

Ştiri pe aceeaşi temă

Carol al II-lea a fost ultimul rege al României. Din 1930 până în 1940, a condus timp de un deceniu Regatul României Mari. Această perioadă a fost marcată de instabilitate politică, de criză, de escaladarea extremismului şi de o ultimă dictatură a României interbelice. 

Mai mult decât atât, chiar la finalul domniei lui Carol al II lea, România Mare, creată după 1918 a încetat să mai existe, fiind ruptă după o înţelegere între Germania Nazistă şi URSS. 

Regele Carol al II-lea a fost un personaj controversat al istoriei românilor, criticat aspru pentru capriciile şi politica sa despotică, pentru faptul că s-a înconjurat de o camarilă păguboasă. 

De altfel, Carol al II-lea şi-a început cu stângul domnia, fără să-şi ţină cuvântul, fără să respecte testamentul tatălui şi mai ales îndepărtându-şi, evident cu ajutorul susţinătorilor, fiul nevârstnic de pe tron.
 
Iubirea şi cele patru renunţări ale prinţului Carol
 
Carol al II-lea a fost fiul lui Ferdinand I, regele Unirii şi al reginei Maria. 

A fost primul născut, fiind automat moştenitor al tronului României. Pentru români, principele Carol era un simbol al stabilităţii monarhiei româneşti, fiind primul prinţ al României născut pe aceste meleaguri. Mai mult decât atât acesta a beneficiat de o educaţie solidă, sub supravegherea lui Carol I, un personaj emblematic şi primul rege al României. 

Ca adolescent şi mai apoi ca tânăr militar, Carol al II-lea a fost un personaj deosebit de popular şi apreciat. Era considerat un om ambiţios, cu spirit practic, harnic şi cinstit. A înfiinţat corpul de Cercetaşi şi totodată s-a ocupat foarte bine de Regimentul 2 Vânători. În timpul războiului a făcut parte din misiuni diplomatice şi stătea mult alături de soldaţi pe front. Părea un prinţ moştenitor, de vis, al tronului Regatului României. 

Totul s-a spulberat atunci când Carol s-a îndrăgostit. Mai precis s-a îndrăgostit de Zizi Lambrino, fiica unui general român. Relaţia nu a fost acceptată de Casa Regală, iar prinţul Carol a făcut orice pentru a-şi trăi iubirea. Dezertează şi renunţă pentru prima dată la tron, printr-o scrisoare trimisă tatălui său. 

Între timp, Carol al II-lea se căsătoreşte cu Zizi Lambrino. Carol este adus cu forţa în ţară, căsătoria anulată, iar tânărul principe închis pentru 75 de zile la Horaviţa. În 1919, Carol renunţă din nou la tron şi trimite tuturor marilor oameni politici români decizia sa. Este trimis într-o călătorie în Asia pentru a se linişti şi a reveni la sentimente mai bune.

 Întors acasă se căsătoreşte cu principesa Elena a Greciei. Lucrurile păreau să intre pe făgaşul normal iar cele două renunţări la tron, o rătăcire temporară. Nu a trecut mult şi patima iubirii l-a cuprins din nou pe tânărul principe. Şi de această dată este o iubire imposibilă. 

Mai precis, se îndrăgosteşte de Elena Lupescu, cea alături de care va rămâne până la moarte. Casa Regală află, iar tânărul Carol este trimis în Anglia pentru a fi despărţit de amanta sa. Elena Lupescu vine după Carol în capitala Imperiului Britanic. Pleacă amândoi în Italia şi în 1925, Carol al II-lea renunţa pentru a doua oară la dreptul său de moştenitor. Cerea să fie exclus din familia domnitoare şi totodată se angaja să nu mai vină 10 ani în România. La scurt timp, pentru a-şi dovedi hotărârea trimite şi a patra renunţarea la tron. 
 
”Soarta Coroanei să nu fie lăsată la voia schimbătoare a nimănui”
 
Sătul, probabil, de capriciile fiului său, regele Ferdinand a legalizat declaraţia de renunţare la tron a fiului său Carol. Pe data de 31 decembrie 1925, Consiliul de Coroană este convocat, sunt primite avizele şefilor de partide, iar hotărârea este publicată în Monitorul Oficial, în ianuarie 1926. Carol nu mai era moştenitor al tronului României. În faţa Adunării Constituţionale, Ferdinand a cerut recunoaşterea ca moştenitor a principelui Mihai, nepotul său, fiul lui Carol. 

”Soarta Coroanei să nu fie lăsată la voia schimbătoare a nimănui”, cerea Ferdinand oamenilor politici şi de stat români, printr-o scrisoare adresată lui Averescu. Practic, Ferdinand îşi dorea ca tronul să nu mai ajungă pe mâna lui Carol dacă cumva s-ar fi răzgândit. De altfel, prin testament Ferdinand anulează lui Carol dreptul la moştenire asupra proprietăţilor regale. 
 
Carol se răzgândeşte şi vrea să fie rege
 
După moartea lui Ferdinand I, în vara lui 1927, Carol al II-lea se răzgândeşte privind renunţarea la tron. Viitorul rege era deja înconjurat de o camarilă formată din personaje considerate de mulţi oameni politici români păguboasă şi neavenită, cu o rea influenţă. 

”Chestiunea Carol” câştigă însă tot mai mulţi adepţi în ţară. Virgil Madgearu, generalul Racoviţă şi reputatul istoric şi academician român, Nicolae Iorga erau cei mai aprigi susţinători ai anulării documentului din 1926 şi a reîntoarcerii în ţară a lui Carol al II-lea. 

În disperare de cauză, I.I.C. Brătianu era gata să propună chiar proclamarea republicii în România numai să evite întoarcerea lui Carol. În 1927 marele om politic român moare, iar în 1928, Carol primeşte susţine internaţională. Cel puţin aşa titrau ziarele vremii. 

La Bucureşti se aştepta din clipă în clipă să se producă o lovitură de stat. Acest lucru nu s-a întâmplat dar cauza lui Carol, şi datorită pledoariilor lui Iorga ţinute în Parlamentul României, a câştigat decisiv teren în lumea politică românească. 

Iorga cataloga drept monstruoasă înlăturarea lui Carol de la tron, chiar şi în urma unor momente de rătăcire şi preciza că actul din 1926 nu are putere de lege. În plus, ca specialist în istorie argumenta că niciodată regenţele nu au avut o soartă prea bună. 

În cele din urmă, Parlamentul a anulat actul din 1926, iar la începutul lui iunie 1930, Carol al II-lea s-a putut întoarce în România să-şi preia tronul. După 10 ani avea să renunţe la tron, din nou, dar definitiv.
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările