Cine a fost „prinţul“ dac de la Cugir. Rămăşiţele sale au fost descoperite alături de trei cai omorâţi ritualic

Cine a fost „prinţul“ dac de la Cugir. Rămăşiţele sale au fost descoperite alături de trei cai omorâţi ritualic

Artefactele descoperite în tumulul războinicului de la Cugir expuse în Muzeul Unirii de la Alba Iulia FOTO  descoperă.ro

Una dintre cele mai importante descoperiri pentru descifrarea istoriei dacilor pe teritoriul de astăzi al României îl reprezintă mormântul unui războinic dac găsit la Cugir. Specialiştii l-au numit mormânt princiar datorită bogăţiei inventarului descoperit. Felul cum a sfârşit, dar şi statutul exact al tânărului războinic rămân, deocamdată, un mister.

Ştiri pe aceeaşi temă

În anul 1979, la Cugir, în judeţul Alba Iulia, echipa de arheologi condusă de specialistul transilvănean Ioan Horaţiu Crişan a făcut o descoperire deosebit de importantă pentru istoria dacilor pe teritoriul de astăzi al României. Mai precis, într-un unul dintre cei patru tumuli ( n.r. - movile de pământ, ridicate cu scop funerare la diferite popoare, în diferite epoci istorice, inclusiv la daci în epoca fierului), situaţi în apropierea unei aşezări geto-dacice a fost descoperit locul de odihnă veşnică a unui războinic dac.
 
 În urma săpăturilor, arheologii au spus că au dat peste un mormânt ”princiar” datorită bogăţiei inventarului. Războinicul făcuse, în mod evident, parte din elita militară şi politică a societăţii dacice, iar ceea ce a lăsat în urmă reprezintă un adevărat tezaur arheologic, mai ales prin contribuţia la descifrarea echipamentului militar folosit de daci, dar şi la studierea societăţii dacice în ansamblul ei. Mormântul ”prinţului” dac de la Cugir rămâne una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din România şi îşi are încă necunoscutele sale.
 
Ultimele rămăşiţe ale unui războinic dac
 
În anul 1979, după ce anterior efectuase săpături în aşezarea geto-dacică de la Cugir, echipa condusă de arheologul Ioan Horaţiu Crişan începuse să cerceteze cei patru tumuli situaţi în apropierea acesteia. În tumulul numărul 2 specialiştii ardeleni aveau să facă o descoperire senazaţională. Uriaşa movilă, deja aplatizată, avea la bază pietre masive de râu peste care a fost aşezată o cantitate mare de pământ. După degajarea brazdelor de pământ de deasupra, arheologii au dat peste o fructieră uriaşă, de culoare neagră, lucioasă, peste care era aşezat un bolovan. După înlăturarea fructierei fragmentate, dar şi a resturilor de bolovani, pietriş şi pământ specialiştii au găsit o adevărată capsulă a timpului. Practic, pe baza descoperirilor s-a putut reface aproape cu precizie scenariul înmormântării unui războinic dacic.
 
Pe un rug uriaş, se afla un car ritual şi rămăşiţele calcinate a trei cai şi a unui bărbat. Deasupra grămezii cu oase şi obiecte de metal, aparţinând defunctului a fost aşezat un vas mare de bronz, lucrat splendid, cu mânere în formă de capete de lebădă. Lângă acest vas de bronz a fost aşezată încă unul de mic dimensiuni dar lucrat cu mâna. Peste toate acestea a fost plasată fructiera şi bolovanul care a zdrobit-o distrugând-o probabil în mod ritualic. ”Un şanţ puţin adânc a marcat un cerc ce urma să devină vatra rugului funerar. În centrul acestuia s-a făcut o adâncitură ovală având menirea de a asigura tirajul focului. Întreaga suprafaţă a fost netezită, uniformizată cu lut galben şi pe ea s-a creat apoi rugul funerar din grinzi mari de brad (....). Pe rug a fost aşezat un splendid car triumfal în care se găsea defunctul. La car au fost înhămaţi doi cai, după cum indică studiile făcute de către profesorul Traian Ceuca, de la Universitatea din Cluj Napoca. Potrivit aceluiaşi document, pe rug a mai fost sacrificat şi un al treilea cal, probabil, de călărie, existenţa celor trei cai fiind dovedită şi de cele trei zăbale descoperite pe vatra rugului funerar.(....) Pe suprafaţa rugului şi mai ales în grămada centrală s-au descoperit numeroase oase calcinate (umane şi de animale, o mare cantitate de cenuşă, cărbuni, puţine fragmente ceramice şi foarte multe piese de fier, bronz, argint şi aur.”, scria Ion Horaţiu Crişan în materialul ”Necropola dacică de la Cugir. Consideraţii preliminare” apărută în Acta Musei Apulensis, numărul 18. 
 
Cine a fost ”prinţul” de la Cugir
 
În urma cercetărilor arheologice, datorită armelor şi a altor elemente de tehnică militară s-a ajuns la concluzia că bărbatul incinerat la Cugir a fost un războinic. Avea sabie, lance, scut, probabil arc şi celebrul pumnal încovoiat al războinicilor daci. Mai mult decât atât, avea şi o armură din zale, dar şi un coif de fier de import, plus un bogat harnaşament pentru calul său. Toate aceste indicii i-au făcut pe specialişti să tragă concluzia că avea de-a face cu un războinic cu un statut social ridicat. Poate chiar o căpetenie, un ”prinţ” dac stăpân al cetăţii de la Cugir, un important centru politic şi militar în zonă.
 
”Din îmbrăcămintea celui înmormântat s-a păstrat un coif de fier de tip grecesc şi o armură meşteşugit împletită din zale de fier al cărei sistem de închidere era împodobit cu butoni de argint auriţi. Ca armament, luptătorul a fost înzestrat cu un pumnal de fier scurt, cu lama uşor curbată (sica), un tub tot de fier (garnitura unui arc), o sabie lungă de fier cu teacă, tot de fier (105 cm lungime, de tip La Tène D), de la un scut umbo-ul şi bordura de fier şi o lance cu vârf de fier.
 
 Printre descoperiri figurează mulţi nasturi de argint de la harnaşamente, resturi dintr-o faleră de argint, fragmente dintr-o fibulă mare de argint şi o mare cantitate de argint topit păstrat în granule de diferite dimensiuni. Pe lângă podoabele de argint s-a descoperit o aplică de aur (22 cm lungime) reprezentând un cap de animal puternic stilizat (bovideu?). Ea este prevăzuta cu orificii pentru fixare pe piele şi împodobea, foarte probabil, fruntea calului de călărie. Din aur s-a mai păstrat un mic placaj care împodobea una dintre piesele din fier, fără să se poată preciza care anume.”, se precizează în Enciclopedia Dacică( enciclopedia-dacică.ro). Mai mult decât  atât pe baza osemintelor descoperite, în urma expertizei antropologice efectuate de doctor Cantemir Rişcuţia şi Irina Rişcuţia, s-a stabilit că era vorba de un războinic în plină putere, la vârsta de aproximativ 35 de ani, încadrat în tipul antropologic nordic-danubian. Totodată Ion Horaţiu Crişan a precizat că acest războinic a trăit cel mai probabil în secolul I îHr. Mai precis, ar fi fost contemporan cu Burebista. Cauza morţii ”prinţului” dac de la Cugir este încă un mister, la fel şi identitatea sa. Nu se ştie dacă a fost ucis în luptă sau dacă a fost doborât de o boală. 
 
Ardere, sacrificii şi ospăţ în cinstea defunctului
 
Pe baza celor descoperite, a fost reconstituit ipotetic ritualul funerar aplicat războinicului de la Cugir. Acesta ar fi fost dus la locul arderii cu un car ritualic, cu roţi placate cu fier. Lângă războinicul îmbrăcat ca de luptă, cu armură de zale şi coif, înarmat cu sabie, lance, arc, sica şi scut au fost aşezate alte obiecte de preţ ale acestuia. Carul a fost tras la groapă de doi cai. Calul de călărie al războinicului, cu harnaşamentele cele mai bune însoţea cortegiul funerar. La locul stabilit, era amenajat un rug făcut din buşteni lungi de brad. Carul, după ce probabil i-au fost demontate roţile, a fost aşezat pe rugul funerar cu tot cu defunct. Caii înhămaţi la acesta au fost sacrificaţi ritualic şi depuşi lângă car. Aceeaşi soartă a avut-o şi calul războinicului. Rugul, cu defunctul, carul şi caii ucişi, a fost incendiat. Aşa cum remarca Ion Horaţiu Crişan, focul a fost foarte puternic. În cele din urmă, după un ospăţ ritualic, unde a fost folosită o fructieră uriaşă de culoare neagră, deasupra movilei în care au fost adunate resturile calcinate ale cailor şi defunctului a fost pus marele vas de bronz şi vasul de mici dimensiuni, iar deasupra fructiera folosită de la ospăţ. Peste toate acestea a fost ridicat tumulul. 
 
Dacii practicau incineraţia, fiind adepţii unui cult solar. În ceilalţi tumuli, au fost găsite şi alte arme, probabil aparţinând altor războinici, dar cu un statut net inferior ”prinţului” din tumulul II. De altfel, se presupune că acesta ar fi stăpânit aşezarea dacică de la Cugir. Aceasta a fost ridicată pe rămăşiţele unei alte aşezări din epoca bronzului. Această aşezare a fost, după cum arată descoperirile arheologice, un puternic centru politic, peste care au stăpânit căpetenii puternice, inclusiv, poate şi defunctul din tumulul II. ” Dimensiunile fortificaţiei şi bogăţia vestigiilor descoperite pe dealul „Cetate” îndreptăţesc presupunerea că ne găsim în prezenţa unui centru economic, politic şi militar, una dintre aşezările de tip dava a cărei locuire începe în sec. III î.Hr., cunoscând o prosperitate din ce în ce mai sporită până la cucerirea romană, când va fi distrusă.”, se arată în Enciclopedia Dacică. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: