Povestea armurierului care a lucrat în secret, aproape 20 de ani, cuţite şi furculiţe pentru masa Ceauşeştilor
0
ÎNDEMÂNARE Timp de aproape 20 de ani, bistriţeanul Francisc Nagy (57 de ani) i-a aprovizionat pe soţii Ceauşescu şi pe apropiaţii acestora cu tacâmuri realizate manual de el cu mare măiestrie. După Revoluţie, Nagy a început să confecţioneze şi să recondiţioneze arme, colecţia sa valorând acum cât o garsonieră.
Armurierul bistriţean Francisc Nagy (57 de ani) a ajuns în atenţia soţilor Ceauşescu în anii ’70, la una dintre partidele de vânătoare de la Dealul Negru, din Bistriţa-Năsăud, unde aceştia aveau o cabană de vânătoare. Nagy lucra pe vremea aceea la Întreprinderea Mecanică din Bistriţa, iar superiorii săi, cunoscându-i priceperea, l-au recomandat cuplului Ceauşescu pentru a le face tacâmuri unicat.
Aşa a ajuns nea Ferri, cum îi spun apropiaţii, să confecţioneze cuţite, linguri şi furculiţe pentru familia Ceauşescu, prin intermediul maiştrilor săi de la fabrică. Cu toate acestea, Francisc Nagy nu a ajuns niciodată să-i cunoască personal pe Elena şi pe Nicolae Ceauşescu.
MUNCĂ „LA SECRET“
Bistriţeanul îşi aminteşte că primea comenzi destul de des, existând luni întregi în care nu-şi îndeplinea îndatoririle de serviciu, ci realiza, în mare taină, piese pentru serviciul de masă al Ceauşeştilor. Munca lui Nagy era ţinută „la secret“, puţini fiind cei care ştiau cu ce se ocupa şi unde ajung furculiţele şi lingurile modelate de el. Nea Ferri nu primea nimic în plus pentru aceste servicii de masă, fiind plătit ca un muncitor obişnuit. Cu toate acestea, nici nu îndrăznea să refuze vreo comandă dată de mai-marii fabricii.
„Nu aveai voie atunci să vorbeşti despre asta, stăteai şi-ţi făceai treaba. Numai tu şi familia ta ştiaţi unde ajung aceste cuţite şi furculiţe. Primeam doar comenzile de la maiştrii mei, de multe ori fără să-mi spună unde vor ajunge seturile create de mine“, explică nea Ferri.
Ultima comandă a venit de la Comitetul Central cu ocazia zilei de naştere a Elenei Ceauşescu. Atunci i s-a cerut să realizeze 33 de piese, de la linguri şi furculiţe până la polonice şi foarfecă pentru pui.Toate au fost din inox forjat şi au avut mânerul din corn de cerb.
A PĂRĂSIT TACÂMURILE PENTRU ARME
După Revoluţie, nea Ferri a renunţat la postul său de la fabrică şi s-a întors la o pasiune mai veche: armele de vânătoare. Este fascinat de arme încă de la vârsta de 10 ani şi chiar a urmat, în tinereţe, o şcoală specială de armurieri la Sibiu, după care s-a perfecţionat singur, din cărţi şi urmând nişte cursuri de specializare în Austria.
Francisc Nagy s-a îndrăgostit de arme din filme şi a început timid să facă puşti şi săbii din lemn, iar mai apoi a pus mâna pe arme adevărate şi a dezvoltat o meserie din asta. De 35 de ani le repară, le reglează sau le recondiţionează. Francisc Nagy este, de altfel, unul dintre puţinii armurieri autorizaţi din România. La el vin posesori de arme de vânătoare din toată ţara.
Nea Ferri mai face doar cuţite de vânătoare (Foto: Bianca Sara)
ARE PROPRIUL ATELIER DE 20 DE ANI
„Visul meu a fost să devin armurier, aşa că m-am apucat de o şcoală militară de maiştri la Sibiu şi am învăţat meseria asta. Am ajuns şi în Austria, unde am furat puţină meserie. Acolo am văzut că această meserie este una manuală, care, de multe ori, se realizează cu unelte «invenţii personale». Mi-am făcut şi eu uneltele mele şi, din 1994, am atelierul meu pentru repararea şi întreţinerea armelor“, povesteşte Francisc Nagy, prin mâna căruia, de-a lungul anilor, au trecut mii de arme, noi sau vechi şi de un secol.
Deşi era apreciat de familia Ceauşescu şi de mai-marii judeţului din perioada comunistă, bistriţeanul a renunţat la tacâmuri, realizând la comandă doar cuţite de vânătoare lucrate manual.
Colecţia de arme, o comoară de 25.000-30.000 de euro
Francisc Nagy are în colecţie nouă arme, dintre care şase letale şi trei neletale, de fabricaţie nemţească, belgiană, austriacă sau englezească. Cele mai multe dintre ele au fost construite acum 50 de ani sau chiar acum un secol şi toate au trecut prin atelierul lui nea Ferri care le-a recondiţionat cu grijă. Faptul că a petrecut mult timp în compania lor îl determină pe armurierul bistriţean să nu ia în calcul înstrăinarea lor.
Arma cu care se mândreşte cel mai mult datează de la sfârşitul anilor 1800. Este o armă cu trei ţevi, de calibru 20, fabricată în Germania. Aceasta era atât de distrusă, încât nea Ferri a petrecut foarte mult timp pentru a o recondiţiona, motiv pentru care nu ar da-o pentru nimic în lume.
Nea Ferri îşi prezintă colecţia de arme cu fiecare ocazie (Foto: Bianca Sara)
MUNCĂ MIGĂLOASĂ
În colecţia sa se mai găseşte şi o armă de 100 de ani, care a aparţinut unui grof şi a fost confiscată de comunişti şi parţial distrusă. Şi aceasta a fost recondiţionată şi chiar personalizată de un maestru gravor cu reprezentarea unui mistreţ, unui căprior şi unui fazan, animalele pe care le vânează armurierul bistriţean. De asemenea, în colecţia bistriţeanului se regăseşte şi un pistol de cowboy.
Toate cele nouă arme din rastelul lui Francisc Nagy sunt funcţionale, armurierul nesfiindu-se să le folosească cu fiecare ocazie, de cele mai multe ori la partidele de vânătoare.
Munca pe care o presupune recondiţionarea armelor este atât de migăloasă, încât realizarea unui pat de puşcă poate să se întindă şi pe 100 de ore de muncă efectivă, adică 10 ore de muncă neîntreruptă pe zi, timp de 10 zile. Asta pentru că doar şlefuirea unui pat de puşcă se face cu şapte rânduri de şmirghel de diferite granulaţii.
FIUL LUI ESTE PREA MILOS
Preţul uneia dintre armele lui nea Ferri ajunge şi la 5.000 de euro, întreaga colecţie valorând circa 25.000-30.000 de euro, cât o garsonieră. Bucuria lui Francisc Nagy este faptul că fiul său, în vârstă de 35 de ani, îi urmează pasiunea, îndreptându-şi atenţia şi el spre recondiţionarea armelor. Regretul bistriţeanului este că fiul său este prea milos şi nu i-a împărtăşit şi pasiunea pentru vânătoare.
Vă mai recomandăm:
Românul care vânează cu acte în regulă la vârsta de 92 de ani
Sâmboan Ioan este un fost mecanic din Beclenuţ (localitate situată la doi paşi de oraşul Beclean), care şi-a dedicat aproape 70 de ani vânătorii. La cei 92 ai săi încă mai merge la vânătoare, trecând cu brio şi de testarea periodică.
FOTO Vânătoare cu parfum de femeie
Monica Labonţiu are 29 de ani şi de un an este vânător cu acte în regulă, după ce a cutreierat cu puşca în spate pădurile judeţului Harghita. Nici nu e de mirare, dacă luăm în calcul faptul că este a patra generaţie de vânători. Microbul i l-a transmis şi soţului său, şi fiicei sale, care, deşi abia se apropie de vârsta adolescenţei, se vede cu arma în mână.
Se încarcă comentariile...
