Nicolae Ceauşescu şi vizitele la Alba Iulia: „Toată lumea s-a dezinfectat. Şi copiii care i-au dat flori”

Nicolae Ceauşescu şi vizitele la Alba Iulia: „Toată lumea s-a dezinfectat. Şi copiii care i-au dat flori”

Nicolae şi Elena Ceauşescu, în 1984 la muzeul din Alba Iulia. Foto: Muzeul Unirii

Dictatorul Nicolae Ceauşescu a vizitat de patru ori municipiul Alba Iulia, în 1966, 1968, 1975 şi 1984. În 1968 a participat la inaugurarea noului sediu al Muzeului Unirii din Alba Iulia.

Ştiri pe aceeaşi temă

Prin reforma administrativă din februarie 1968, oraşul redevenea reşedinţa judeţului Alba (până atunci Alba Iulia fusese raion în cadrul regiunii Hunedoara), iar Muzeul Unirii se muta în actualul sediu (Clădirea Babilon), după ce funcţionase pentru aproape patru decenii (1929-1968) în aripa de Nord-Est a Catedralei Încoronării.
 
„Marginalizată în primele două decenii ale comunismului românesc (sovietizant), din cauza poziţiei sale simbolice în panteonul istoriei naţionale, de oraş al Unirilor, al Încoronării şi al moştenirii regale, Alba Iulia avea să cunoască o altă evoluţie după preluarea puterii de către Nicolae Ceauşescu şi accentuarea viziunii naţionaliste a regimului”, afirmă istoricul Dragoş Ursu în volumul ”Alba Iulia şi Muzeul Unirii în anii comunismului: dialoguri cu Gheorghe Anghel”.
 
Astfel, după un scurt popas în 1966, când a vizitat Sala Unirii, Nicolae Ceauşescu revine în Alba Iulia în 1968, la apogeul carierei sale politice, după condamnarea invaziei sovietice în Cehoslovacia, moment care a coincis cu Semi-Centenarul Unirii. A fost un an fast pentru Alba Iulia şi Muzeul Unirii. 
 
În noiembrie 1968, Ceauşescu, alături de ceilalţi lideri politici (Ion Maurer, Ştefan Voitec, Paul Niculescu-Mizil, Ion Iliescu – ministru al tineretului) vizitează Alba Iulia, organizându-se „o adunare populară” în faţa Sălii Unirii, la care participă şi veterani ai Unirii. Cea mai cunoscută figură a fost Tiron Albani, membru al Consiliului Naţional Român Central în 1918. Cu acea ocazie s-a dezvelit statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, aflată în faţa Palatului Principilor şi s-a inaugurat noul sediu al Muzeului Unirii.
 
În vizită prin muzeu, însoţit de directorul Gheorghe Anghel. Foto: Muzeul Unirii
 
Următoarea vizită a avut loc în 1975, un an cheie din istoria comunistă a Alba Iuliei. „A fost o organizată o «amplă adunare populară», prilejuită de celebrarea împlinirii fantastico-istorice a 2000 de ani de la atestarea oraşului. Deriva protocronistă, care începea să caracterizeze ceauşismul, abil exploatată de autorităţile oraşului, a fost pretextul unor dezvoltări locale. 
 
Pe platoul dintre Poarta a III-a a Cetăţii şi Obeliscul «Horea, Cloşca şi Crişan» a fost pus în scenă un spectacol de «reenactment istoric», ce începea cu epoca daco-romană şi se încheia apoteotic cu defilarea lui Mihai Viteazul, interpretat de către Amza Pellea, actorul care-l jucase pe domnitor în filmul cu acelaşi nume al lui Sergiu Nicolaescu”, susţine Dragoş Ursu.
 
Alături de acest spectacol propagandistic, ceremoniile au inclus şi inaugurarea expoziţiei de bază a Muzeului Unirii, parţial existentă şi în prezent, moment la care a participat cuplul Ceauşescu. De asemenea, anul 1975 avea să aducă re-înfiinţarea Liceului Militar (iunie 1975) şi a Episcopiei Ortodoxe (decembrie 1975).
 
Dezvelirea statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul. Foto: Muzeul Unirii
 
Următoarea vizită a avut loc în 1984. Regimul intrase deja în metastază, iar semnele epuizării politice se puteau citi pe chipul Nicolae Ceauşescu: o figură obosită, ruptă de realitate, care părea că nu-şi mai aparţine, fiind dedublată până la caricaturizare de mecanismul propagandistic ce punea în scenă un cult al personalităţii delirant. În acest cadru, prilejuit de una din ritualicele „vizite în teritoriu”, Nicolae şi Elena Ceauşescu au ajuns pentru ultima dată, la Muzeul Unirii. 
 
Detaliile acestei vizite, ce uimeşte prin formalismul anost, sunt relatate de Gheorghe Anghel, director al Muzeului în acea vreme: „L-am găsit pierdut. Un om bătrân... Au vrut să-i facă ascensor. N-au avut timp. Greu a urcat. Am vrut să-l iau de braţ şi mi-au spus: Să nu pun mâna pe el. Toată lumea s-a dezinfectat. Şi copiii care i-au dat flori. Din muzeu n-am stat numai eu şi ăia de după perdele. Între ei era şi-un consătean de-al meu, un sas”.
 
 
Gheorghe Anghel mai susţine că cuplul prezidenţial vizita muzeul la distanţă între ei. „Eu o auzeam pe ea în spate, care vorbea cu Dumitru Popescu. Ea vorbea în continuu cu ei. Popescu lăuda muzeul că e de talie internaţională, cutare şi cutare... Mie îmi convenea. Şi cine ştie ce mai vorbeau, dar ea vorbea şi ei se înţelegeau acolo în spate. Dar distanţa, uneori, era de 10-15 metri. Şi eu eram atent ce-i spun. L-am şi călcat pe pantof (pe Ceauşescu - n.r.), acolo unde-s basoreliefurile, la roman (perioada romană, n.n.). El a luat-o într-o parte, eu după el şi el s-a întors şi l-am călcat. N-a zis nimic. M-a prins de mână şi-a zis: Lasă, că nu contează. Şi-am continuat şi ne-am dus mai departe”, mai relatează fostul director al muzeului. 
 
Acesta spune că îl înjura de multe ori, în general în privat, pe Ceauşescu din cauza situaţiei în care ajunsese România. „Atâta l-am înjurat... Nu pot să spun... Nevastă-mea tot timpul era după mine: Nu vorbi, c-avem familie! Şi Securitatea ştia. A venit unul de la Securitate şi m-a atenţionat”, spune Anghel, potrivit sursei citate. Se întâmpla în perioada ʻ87-ʻ88, fostul director susţinând că mai scăpa câte o înjurătură şi la birou.
 
Spectacolul faraonic organizat în 1975, la Alba Iulia. Foto: Muzeul Unirii
 
Ultima vizită a dictatorului la Alba Iulia avea loc într-un moment în care fastul manifestărilor de proslăvire a lui Nicolae Ceauşescu, organizate de elita nomenclaturiştilor şi a activiştilor de partid, contrasta evident cu nivelul de trai al românului de rând. 

Elicopterul prezidenţial a aterizat pe stadionul din Cugir, unde a fost întâmpinat de o imensă pancartă inscripţionată cu lozinca: „Ceauşescu fiu iubit – La noi bine aţi venit“. Ironia sorţii a făcut ca peste cinci ani, în 1989, oraşul Cugir să fie primul din Alba în care a izbucnit Revoluţia.
 
Ceauşescu a fost aşteptat la Cugir de Gheorghe Hurbean, prim secretar PCR al judeţului, iar la Alba Iulia a fost întâmpinat de Viorel Purdea, primarul oraşului din acea vreme. A fost o vizită de lucru, în care a dat „indicaţii preţioase“ despre cum trebuie să se dezvolte Alba Iulia.
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările