Mofturile noastre şi marea
0
Dacă unii dintre noi iubesc marea fiindcă se pot relaxa, alţii o văd doar ca pe un loc unde îşi pot face concediul şi pot concura cu ceilalţi. Şi nu vorbesc de vreo staţiune luxoasă, ci de simpla întindere de apă.
Briza, valurile şi culoarea ei sunt elementele frumoase care transmit linişte şi relaxare. Cu cât eşti mai aproape de mare şi simţi aceste lucruri, cu atât devii mai visător şi te rupi de rutină. Cu toate astea, mă întristez de fiecare dată când merg la mare. De ce? Simplu! Pentru că cei mai mulţi dintre noi văd marea doar ca un simplu loc... şi atât!
Ce facem la mare?
Acolo ne putem bronza, putem mâncăm şi putem bea bere până dăm pe-afară. Mergem toţi pe plajă, ne înghesuim şezlonguri , de fapt le lipim unul de altul, şi ne expunem ce avem mai bun: corpul, lanţul gros (neaparat de aur), hainele, telefoanele şi lista poate continua.
Toate astea ţin de partea materială şi uităm de lucrurile cu adevărat frumoase. Am devenit superficiali. Nu ne mai încântă decât criticile, bârfele şi aroganţele. E „minunat” să stai şi să priveşti cum atârnă burta vecinului de şezlong sau câte vergeturi are doamna din stânga!?! Dacă nu stai la un hotel de *********** (fără număr) stele nu este bine. Eşti sărac sau prost! Trebuie să-l alegi pe cel mai de fiţe şi să ieşi zilnic la piscină că doar ai venit la... mare.
Ritualul e acelaşi: pe măsuţa de lângă tine să nu uiţi niciodată să-ţi pui telefoanele (neaparat două sau mai multe), cocktailul cu umbreluţă (ca să fie cubul de gheaţă la umbră) şi cheile de la maşină (chiar dacă nu pleci nicăieri). Mai mult. Fă repede o poză şi urc-o pe Facebook. Dă un check in ca să vadă toată lumea cât de mult te distrezi. Vă întreb: ce sunt toate astea?
Cei care spun că iubesc marea ar trebui să o vadă altfel.
Ea este un loc de refugiu. Un loc care îţi stârneşte curiozitatea şi care te lasă să respiri. Are un farmec aparte pe care îl transmite. Întotdeauna m-am întrebat ce secrete ascunde, câte generaţii a văzut şi de câte generaţii a fost văzută, câte lucruri pe care noi nu le ştim, ea le ştie. Până şi zgomotul valurilor pare a fi un cântec. Un cântec care valorează mult mai mult decât hitul verii. Ideea e că acest cântec trebuie ascultat. Doar privind marea şi ar trebui să ne simţim plini de energie. Şi aşa, cu cele spuse mai sus, ne încheiem concediul.
Concluzia: cele mai frumoase lucruri trec mereu neobservate!
Se încarcă comentariile...
