Loteria neamurilor sau cum „tragi” de pe urmele străbunilor tăi

Supărat că nu ai prins poziţia de director? Sau că nu ţi-ai permis apartamentul central, de trei camere? Există o singură persoană pe care poţi da vina şi aceea este stră, stră, stră, stră, stră, stră, străbunicul tău.

O carte lansată recent susţine că şansele noastre de a avea succes în viaţă sunt dependente de ceea ce neamurile noastre au realizat acum 300 de ani. Drept urmare, aşa străbun, aşa fiu.

Potrivit volumului „The Son Also Rises (Şi fiul se ridică)”, scrisă de academicianul britanic Gregory Clark, şansele noastre, ale tuturor, de a ne descurca în viaţă se reduc la ceea ce strămoşii noştri au realizat acum 300 de ani. Contrar estimărilor optimiste, care sugerează că prosperitatea sau sărăcia pot fi obţinute sau învinse în trei, patru generaţii, Clark spune că este nevoie de 10, chiar 15 generaţii pentru a scăpa de condiţia familiei. 

Practic, cei care se simt traşi înapoi de începuturile modeste, nu trebuie să dea vina pe salariile mici ale părinţilor, pentru că acestea contează în proporţie de 10% doar. În schimb, moştenirea lăsată de generaţiile de acum 300 de ani, rude îndepărtate din arborele genealogic al fiecăruia, îşi spun cuvântul între 50 şi 60%. 

Clark spune că dacă familia ta se ocupa cu negustoria acum 200 de ani, probabilitatea este ca şi tu să faci acelaşi lucru astăzi. 

Academicianul a ajuns la aceste concluzii după ce a verificat diverse nume de familie pentru a verifica schimbările care au avut loc cu averea familiei. A ales nume celebre, care au dominat odată elita societăţii, şi a analizat cât timp a fost nevoie pentru ca aceştia să-şi piardă abilitatea de a prezice bogăţia. 

„Ne-a luat un timp considerabil să realizăm că numele de familie dezvăluiau o persistenţă surprinzătoare în viaţa socială, pe care metodele convenţionale nu reuşeau să o detecteze”, a spus Clark pentru „The Independent”. Descoperirea acestuia, cu mai multe substraturi sociale, implică şi faptul că, în ciuda teoriei, capitalismul nu a dus la o mobilitate socială rapidă. 

Clark sugerează că mobilitatea socială în Anglia feudală, de exemplu, nu este foarte diferită de ceea ce se întâmplă astăzi. Artizanii secolului al XII-lea au avut nevoie de opt generaţii pentru a fi absorbiţi de elita educată a secolului al XVI-lea. 

Mobilitatea socială se referă la fenomenul de deplasare a oamenilor în spaţiul social şi la cum aceştia trec de la o poziţie la alta în societate, poziţii cărora le sunt atribuite valori ierarhice. Miza cercetărilor de mobilitate socială ridică problema meritocraţiei, adică a dobândirii unei poziţii sociale în acord cu meritul personal (abilităţi, calificare, efort) şi nu prin intermediul moştenirii sociale, al avantajelor originii sociale. 

În ciuda introducerii impozitului pe moştenire şi a industrializării rapide, descendenţii din secolul 21 ai clasei de mijloc victoriene, care reprezenta doar 1% din populaţie la acea vreme, sunt de trei ori mai bogaţi decât un om obişnuit din autobuz.  

Cu adevărat surprinzător în cercetarea sa este faptul că moştenirea ancestrală pare să atârne asupra noastră, indiferent de ţara din care provenim. Fără excepţii. 

„Proporţia mobilităţii socială este similară de-a lungul societăţilor în care veniturile au variaţii dramatice. Suedia şi America, China comunistă şi Taiwanul capitalist, Japonia omogenă şi America fracturată etnic au rate similare”, spune acesta. 

Clark, care vorbeşte despre imposibilitatea unei mobilităţi sociale, spune că „moştenim competenţele sociale”. Cartea sa sugerează că loteria neamului nu este aproape deloc diferită de loteria obişnuită, aşa cum o ştim, funcţionând după aceleaşi principii: câştigătorii sunt puţini.

Citeşte şi:

Ce ne împinge să ne căutăm străbunii?