Cum recunoşti o nimfomană. Metodele extreme prin care erau vindecate femeile hipersexuale la 1800

Cum recunoşti o nimfomană. Hipersexualitatea sau pofta nestăpânită de a face sex a fost definită în cazul femeilor prin termenul de nimfomanie. Nimfomania este o afecţiune psihică marcată de un sentiment profund de insatisfacţie sexuală, ceea ce duce la frustrare şi la încercarea permanentă de împlinire sexuală.

Cum recunoşti o nimfomană: tratament-tortură pentru nimfomane, la 1800  

Primele trimiteri la nimfomanie datează de la 1700, dar abia la 1800 acest termen a fost transformat într-un diagnostic psihiatric care definea femeile cu o poftă sexuală insaţiabilă. Simptomele includeau instabilitatea sexuală, avansuri sexuale frecvent făcute atât bărbaţilor, cât şi femeilor şi masturbarea în exces. 

La 1886, sexologul german Richard Freiherr von Krafft-Ebbing declara la modul cel mai serios că nimfomanele reprezintă un pericol social:

„Vai de bărbatul care va cădea în mrejele unei asemenea Messaline nesăţioase (n.r. – Valeria Messalina, cea de-a treia soţie a împăratului roman Claudius, vestită pentru desfrânarea sa)“, ale cărei pofte sexuale nu pot fi potolite“, notează publicaţia medicală webmd.com.

La acel moment, tratarea nimfomaniei presupunea adevărate acte de cruzime, cum ar fi îndepărtarea chirurgicală a clitorisului şi ovarelor, băile reci, odihna forţată prin legarea de pat şi folosirea lipitorilor în zona vaginală pentru extragerea sângelui. Tot la 1886, doctorul Theophilus Parvin recomanda pentru tratarea nimfomaniei o dietă vegetariană, exerciţii fizice regulate şi aplicaţiile regulate de soluţii pe bază de cocaină în zona vaginală.

Cum recunoşti o nimfomană: vindecare prin curăţarea vaginului şi eliminarea viselor erotice  

În cărţile de specialitate ale vremii, la 1856, este descris cazul unei tinere de 24 de ani, Doamna B., care a fost internată într-un ospiciu pentru că nu se simţea satisfăcută nici după ce făcea sex de trei sau patru ori pe noapte cu soţul său, dar şi pentru că „experimenta stări de excitaţie în exces“ şi avea „vise erotice“. Pacienta ar fi renunţat în cele din urmă la sex, iar tratamentul a inclus clismele zilnice şi curăţarea vaginului cu o soluţie boraxată. Medicul Horatio Storer, care s-a ocupat de pacientă la acel moment, se declara foarte mulţumit de rezultatele tratamentului, din moment ce femeia nu mai avea „pretenţii sexuale exagerate de la soţul său“ şi avea „o atitudine castă“. În prezent, termenul de nimfomanie a fost înlocuit cu hipersexualitate, erotomanie sau activitate sexuală excesivă.

Cum recunoşti o nimfomană: comportamentul femeii care suferă de hipersexualitate 

1. De regulă, femeile care suferă de hipersexualitate nu pot ajunge la orgasm sau îl ating extrem de rar, motiv pentru care caută în permanenţă satisfacţia sexuală.

2. Femeile etichetate drept nimfomane caută în permanenţă noi parteneri sexuali, bărbaţi sau femei, chiar dacă sunt implicate în relaţii serioase. Adesea regretă infidelitatea şi se simt vinovate pentru că nu se pot dedica unei relaţii monogame.

3. Împlinirea dorinţelor sexuale este obsedantă, însă o femeie hiperactivă sexual pune accent mai degrabă pe producerea actului sexual în sine decât pe rezultatul acestuia, adică obţinerea plăcerii, la fel ca în cazul oricărei depedenţe. Starea de excitare poate să apară în orice moment al zilei, la serviciu, în locuri publice, în timpul unei cine etc. 

4. Activitatea sexuală (indiferent dacă este vorba despre masturbare sau sex cu un partener, este adesea folosită de aceste femei ca o formă de consolare sau ca un antidot pentru a depăşi un moment dificil, stresant sau o zi proastă etc.

5. Psihologii consideră că femeile hipersexuale au suferit o anumită traumă sau decepţie în copilărie sau adolescenţă, fie că este vorba despre un abuz sexual, fizic, verbal sau de frustrări acumulate, percepţia deformată a acestora fiind că îşi pot rezolva problemele căutând împlinirea prin activitatea sexuală.