16 septembrie: Bolnav de leucemie, pianistul român Dinu Lipatti susţine ultimul său concert

La 16 septembrie 1950, Dinu Lipatti, pianistul cu un talent extraordinar, recunoscut şi apreciat de nume mari încă de la debut, încheie ultimul său concert mai devreme, din cauza stării de sănătate, cu o piesă de Bach. Tot într-o zi de 16 septembrie, dar în anul 1977, a murit celebra soprană Maria Callas.

Deşi tatăl său l-a vrut violonist, Dinu Lipatti a ales pianul. Foto arhivă

1836: Leul este instituit ca monedă oficială a românilor

În anul 1836, sub domnia domnitorului Alexandru Ghica, leul era instituit ca monedă oficială a românilor. Acesta era echivalentul a 60 de parale.

La mijlocul secolului al XVII-lea, în Ţara Românească şi Moldova circulau mai multe monede străine, cea mai cunoscută fiind talerul olandez, care avea gravat pe revers un leu ridicat în două labe. Această monedă a circulat până în anul 1750, însă, chiar şi după retragerea din circulaţie, prețurile au continuat să fie calculate în talerul olandez.

După ce leul a fost introdus ca monedă oficială a românilor în 1836,  în timpul domnitorului Alezandru Ioan Cuza, în anul 1867, apare legea care înfiinţează sistemul monetar românesc şi se bat primele monede. De atunci, leul este egal cu 100 de bani (moneda divizionară).

Un leu românesc cântărea cinci grame de argint, sistemul monetar fiind bazat pe bimetalismul aur-argint.

1920: Atentatul de pe Wall Street

La prânz, un vehicul tras de cai a pătruns printre mulțimea de oameni care se afla pe Wall Street și s-a oprit vizavi de sediul central al băncii J.P. Morgan & Co. Acesta transporta 45 de kg de explozibil. În urma exploziei au murit 30 de persoane, iar alte zece și-au dat ultima suflare ulterior din pricina rănilor suferite. De asemenea, alte circa 400 de persoane ar fi fost rănite.

Se crede că anarhistul italian Mario Buda ar fi fost autorul atacului. Acesta ar fi vrut să se răzbune pentru inculparea lui Nicola Sacco și Bartolomeo Vanzetti ( cunoscuți mai degrabă sub numele de Sacco și Vanzetti) pentru crimă și tâlhărie, conform The New York Post.  

1925: S-a născut cântărețul B.B. King

Riley B. King, cunoscut sub numele de scenă B.B. King, a fost un legendar muzician blues. Acesta a fost inclus în Blues Foundation Hall of Fame şi în Rock and Roll Hall of Fame. Recompensat cu 14 premii Grammy, B.B. King a avut numeroase piese de succes, cele mai cunoscute fiind „Every Day I Have The Blues” și „The Thrill Is Gone”. 

El a susținut peste 15.000 de concerte pe plan internațional și a lansat peste 50 de albume. În plus a colaborat cu trupe și cântăreți celebri, precum U2, Eric Clapton, Koko Taylor, Slash și Bo Diddley.

Muzicianul a murit la 14 mai 2015, la vârsta de 89 de ani.

1927: S-a născut actorul american Peter Falk, „locotenentul Columbo”

Născut în 1927, la New York, Peter Falk l-a interpretat pe locotenentul Columbo  în peste 70 de filme de televiziune, care au fost difuzate între anii 1968 şi 2003.

Totuşi, Falk a devenit celebru cu mult înainte de a prelua rolul inspectorului de poliţie în faimosul impermeabil bej, cu ţigară în colţul gurii şi cu o grimasă permanentă, deoarece actorul a fost de două ori nominalizat la premiile Oscar, pentru partiturile din filmele „O poveste ca în filme” (1961) şi „Murder, Inc.”. (1960), obţinând, de asemenea, cinci premii Emmy şi o nominalizare la Globul de Aur.

S-a căsătorit în anul 1977 cu actriţa Shera Danese şi avea două fiice, pe care le-a adoptat în timpul unei căsătorii anterioare.

Peter Falk şi soţia sa, actriţa Shera Danese. Foto arhivă

În 2008, una dintre acestea a spus că actorul suferea de demenţă, boală cu care a fost diagnosticat în 2007, şi de Alzheimer. În acelaşi an, Falk a fost găsit dezorientat pe o stradă din Beverly Hills, iar apoi a suferit o lovitură la cap, în urma unui accident auto.

A murit în Los Angeles în 2011, la vârsta de 83 de ani.

1950: Pianistul român Dinu Lipatti susţine ultimul său concert

Dinu Lipatti, pianistul cu un talent extraordinar, recunoscut şi apreciat de nume mari încă de la debut, s-a născut la 19 martie 1917, în Bucureşti, şi a murit la doar 33 de ani.

Tatăl lui Dinu Lipatti era un violonist înzestrat. Foto arhivă

Deşi tatăl său, el însuşi un înzestrat violonist, cu studii serioase în domeniu, l-ar fi vrut violonist, Dinu Lipatti dovedeşte o aplecare aparte spre pian de mic, la numai patru ani fiind acceptat ca elev de exigenta profesoară Florica Musicescu, cea „care l-a ferit de mentalitatea unui „copil minune”, dându-i în schimb o educaţie artistică serioasă, care să-i permită dezvoltarea talentului său nativ“, după cum se consemnează în biografia pianistului.

Din păcate, exact în perioada în care se bucura de recunoaşterea universală şi cariera sa era la apogeu, pregătindu-se pentru un turneu în America, primeşte cumplita veste că suferă de leucemie.

Prietenii săi, muzicieni renumiţi,  Yehudi Menuhin, Igor Strawinski şi Charles Munch, contribuie cu sume substanţiale pentru a-şi permite tratamentul cu cortizon, un medicament nou la acea vreme, iar terapia pare să-şi facă pentru o vreme efectul.

Sub efectul tratamentului, la 16 septembrie 1950 ţine să-şi onoreze angajamentul şi concertează la Besancon, în Franţa, aceasta fiind ultima sa apariţie în public. Slăbit fizic, în partea a doua a concertului cedează. Publicul nu se clinteşte din sală, aşa că Dinu Lipatti revine, dar nu pentru a încheia seria valsurilor din program, ci pentru a interpreta  „Iisus este bucuria mea“ din cantata „Herz und Mund und Tat und Leben“ de Johann Sebastian Bach.

La 2 decembrie se stingea din viaţă, la numai 33 de ani, cu partitura Cvartetului în fa minor de Ludwig van Beethoven în mână. Se pare ca ultimile sale cuvinte, spun biografii, au fost: „Nu-i de ajuns sa fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu”.

1977: A murit Maria Callas, „cea mai mare soprană a secolului XX”

Cecilia Sophia Anna Maria Kalogeropoulos, pe numele ei la naştere, s-a născut pe 2 decembrie 1923, la New York, într-o familie de imigranţi greci. Când a împlinit vârsta de şase ani, tatăl ei şi-a schimbat numele în Georges Callas şi a deschis o farmacie în cartierul Manhattan din New York.

În anul 1937, părinţii săi se despart, iar mama şi fiica se mută în Grecia. Pseudonimul Maria Callas s-a născut pe vasul care o ducea spre Grecia, unde era des invitată să cânte pe punte, pentru ca voiajul să nu fie atât de plictisitor pentru călători.

Considerată „cea mai mare soprană a secolului XX”, Maria Callas şi-a început cariera fulminantă în decembrie 1951, când a inaugurat stagiunea la Scala din Milano. A interpretat apoi rolurile celor mai proeminente figuri ale liricii universale: de la Norma lui Vincenzo Bellini, la Lucia di Lammermoor, Medea, Aida.

În 1957, la o recepţie la Veneţia, l-a întâlnit pe Aristotel Onassis, cel care avea să-i marcheze profund viaţa. Din punct de vedere al carierei, acel an a fost nefast. La Roma, la o serată de gală în prezenţa unor oaspeţi iluştri, în frunte cu preşedintele italian din acea vreme, Giovanni Gronchi, după primul act din Norma, Callas a întrerupt spectacolul, acuzând un rău fizic general, stare care avea să i se accentueze pe parcursul timpului.

Au urmat anii de declin şi din punct de vedere al carierei, dar şi în viaţa personală, mai ales după ce Onassis se căsătoreşte cu Jacqueline Kennedy, văduva fostului preşedinte american John F. Kennedy. Era lovitura de graţie pentru viaţa ei artistică şi sentimentală, dar puţină consolare venea din faptul că Maria şi Aristotel continuau să se întâlnească.

În anul 1973 pleacă într-un turneu mondial de concerte, alături de tenorul Giuseppe di Stefano, însă Maria Callas era o umbră a artistei de succes de pe vremuri. Turneul s-a încheiat în anul 1974, la Sapporo, în Japonia, acest concert marcând  ultima ei apariţie în public.

În 1975, Aristotel Onassis a ajuns pe patul de spital, răpus de o boală rară de care suferea de ceva vreme: miastenia gravis, o afecţiune cronică, ce provoacă slăbiciunea progresivă a muşchilor voluntari.

Maria Callas se retrage la Paris, în uitare, în apartamentul din Avenue Georges-Mandel, printre depresii, cu mulţi căţei şi servitori, cu toate că, în 1976, reîncepuse repetiţiile, în secret, la Teatrul “Champs-Eysées”.

A murit pe 16 septembrie 1977, la doar 53 de ani, în urma unui atac de cord, însă n-a fost permisă nicio autopsie şi a fost imediat incinerată. Cenuşa ei a fost răspândită, doi ani mai târziu, în Marea Egee, locul străbătut de toţi marii armatorii ai lumii, care este menţionat în toate tragediile, de la cele antice, până la cele moderne.

2000: A murit cântărețul de muzică folk Valeriu Sterian

Născut la 21 septembrie 1952, Valeriu Sterian a fost unul dintre liderii generaţiei care a pus bazele folk-ului românesc în anii ’70. Pasiunea pentru muzică i-a fost insuflată de tatăl său, profesor de matematică şi de muzică.

Acesta a colaborat cu numeroși cântăreți români precum Dan Andrei Aldea, Alexandru Andrieş, Nicu Alifantis, Doru Stănculescu, Mircea Bodolan sau Maria Gheorghiu. A cântat pe aceeaşi scenă cu Joan Baez şi Cliff Richard.

Pe 16 septembrie 2000, cu câteva zile înaintea împlinirii vârstei de 48 de ani, artistul a fost răpus de cancer.