Este rezultatul unei activităţi de investigaţie aprofundată care a durat doi ani şi jumătate şi în care au avut loc 15 audieri, au fost intervievaţi peste 200 de martori şi au fost analizate peste 400.000 de documente.

Vă oferim, în premieră, posibilitatea de a lectura întregul document a cărui publicare a premers cu foarte puţin timp uriaşa bombă care a detonat în urmă cu câteva ore, adică demisia absolut neaşteptată şi total surpinzătoare a lui lui Dan Coates, şeful „cupolei“ serviciilor de informaţii americane, totul deschizând o dezbatere care se află doar la început şi în care, din nou, va fi vorba despre dezacrodul între preşedintele Trump şi serviciile de informaţii în privinţa „cazului rus“.

Cine are dreptate? Discuţia este extrem de înfierbântată şi scoate la iveală faptul că au existat breşe imense în sistemele de securitate americane, vulnerabilităţi foarte grave care au fost exploatate pentru a se încerca accesarea sistemelor electorale din anumite zone şi pentru a influenţa rezultatele finale.

Richard Burr (R), preşedintele Comitetului, a declarat:

În 2016, SUA erau nepregătite la toate nivelele guvernamentale pentru a putea da un răspuns unui atac concentrat  din partea unui adversar străin foarte decis asupra infrastructurii noastre electorale. Din acel moment, am învăţat multe în ce priveşte natura activităţilor cibernetice ruseşti şi am înţeles mai bine ameninţarea reală şi urgentă pe care o reprezintă. Departamentu Homeland Security şi oficialii la nivel federal şi local şi-au schimbat în mod fundamental demersul faţă de procesul alegerilor, lucrând împreună să umple spaţiile libere existente an domeniul schimbului de informaţii şi şi-au redus vulnerabilităţile. Progresele pe care le-au îndeplinit în aceşti ultimi trei ani sunt o dovadă a cea ce putem îndeplini atunci când li se oferă prilejul de a fi parte a unei soluţii.“

La rândul său, Mark Warner, senatorul democrat vicepreşedinte al Comisiei, declara:

Atunci când ruşii ne-au atacat sistemele electorale în 2016, nici guvernul federal şi nici statele nu erau pregătite în mod adecvat. Investigaţia noastră bipartizană a identificat probleme multiple şi informaţii asupra a ceea ce ne-a împiedicat să răspundem eficient şi să ne apărăm faţă de atacul rusesc din 2016. De atunci încoace, şi în mare parte datorită activităţii acestei Comisii, comunitatea serviciilor de informaţii. DHS, FBI şi alţii au început să ia măsuri pentru a se asigura că munca noastră e azi cu mult mai mult în siguranţă decât în 2016.“

Raportul este mai mult decât clar asupra unora dintre marile teme care au agitat opinia publică în ultima vreme şi, ca atare, este deja sursă de dezbateri urgente la nivelul mai multor agenţii de securitate din întreaga lume, cu o febră uşor crescută în cazul ţărilor în care urmează procese electorale importante.

Iată principalele concluzii:

- Guvernul rus a acţionat la modul extensiv împotriva infrastructurii electorale americane. Comitetul a găsit dovezi ale unor activităţi purtate la nivel federal şi local, activităţi care au început cel puţin în 2014 şi s-au desfăşurat cel puţin până în 2017. Comitetul nu a văzut dovezi că au fost manipulate voturi sau maşini de vot.

- Eforturile ruseşti au exploatat legăturile între autorităţile federale şi capacităţile acestora pe de o parte şi protecţia statelor pe de altăparte. Departamentul Homeland Security (DHS)  şi FBI au, din start, o autoritate limitată în domeniul cibernetic. Autorităţile electorale ale statelor, cele unde se desfăşuraseră alegerile primare, nu erau suficient de avertizate sau pregătite pentru a face faţă unui atac din partea unui actor statal ostil.

- Avertismentele adresate de FBI şi DHS în vara şi toamna anului 2016 nu au cuprins destulă informaţie sau nu s-au adresat persoanelor potrivite. Comitetul a descoperit faptul că atunci când au fost transmise alerte, ele nu cuprindeau îndestulă motivaţie ca statele să le ia mai în serios decât alte avertizări.

- SUA trebuie să creeze măsuri de descurajare eficiente. SAU ar trebui să comunice adversarilor faptul că vor considera un atac împotriva infrastructurilor drept un act ostil şi vor acţiona în consecinţă. Guvernul SUA nu ar trebui să-şi limiteze răspunsul la activitatea cibernetică: dimpotrivă, ar trebui să creeze o listă de răspunsuri potenţiale care să transmită un mesaj clar şi care să provoace naţiunii agresoare costuri semnificative.

Începe să se cristalizeze o imagine generală mai clară, mai ales dacă o combinăm cu cea dată de raportul demisionarului Dan Coats din noiembrie 2018 asupra alegerilor la jumătate de mandat, raport care viza Rusia şi invoca posibile sancţiuni „pentru activităţi specifice şi mesaje de campanie  direcţionate către SUA“. Dar un raport al Departamentului de Justiţie nu a găsit „nici un fel de dovadă sau date care să identifice activităţi ale unui guvern străin sau ale unui agent străin care să aibă un impact material“.

Mai urmează un al doilea volum al anchetei Senatului american, cu analiza mediului online şi a încercărilor de influenţare a electoratului prin intermediul infestării reţelelor de socializare. Poate fi asta şi o lecţie pentru alţii. Mi-aş dori să ştiu că autorităţile noastre iau în serios această problematică, dar nu sunt foarte sigur că se poate aşa ceva în atmosfera de disensiune naţională care, în aceste zile, atinge paroxismul în urma descoperirii modului în care reţelele noastre de protecţie nu au ştiut, nu au avut pregătirea minimală şi echipamentele performante necesare apărării vieţii oamenilor necesară.

Sigur că ar trebui să vorbim şi noi despre vulnerabilităţile posibile ale sistemelor electorale naţionale în faţa unui atac extern. Numai că, deocamdată, simplul fapt că avem un asemenea guvern şi clientela sa politică în fruntea tuturor instituţiile este absolut suficient. Nu mai trebuie absolut nimic, ne distrugem singuri.