Nicu Popescu este un senior respectat, la nivelul postului public de radio, inclusiv pentru faptul că a avut temeritatea de a însoţi - timp de o lună de zile, pe mare, cu furtuni de gradul şapte, din portul Constanţa, până în cel italian, La Spezia -, echipajul actualei fregate “Mărăşeşti” / F111.

Radu Dobriţoiu mai are în priviri sclipirile astrului solar, iniţial cele specifice deşertului afgan, apoi cele reflectate de pământul irakian îmbibat de petrol, tărâmuri unde a fost prezent luni de zile, alături de militari din forţa expediţionară românească, prilejuri cu care a văzut modalităţile în care actualul şef al Statului Major al Apărării, generalul Nicolae Ciucă, pe atunci comandant de batalion, înţelegea să îşi conducă militarii, preferând să asculte întotdeauna propunerile tinerilor ofiţeri, apoi comunicându-le decizia sa, care includea variantele pragmatice ale camarazilor săi.

Claudiu Degeratu nu este rudă cu generalul Constantin Degeratu, dar este un expert în securitate naţională şi internaţională, care a lucrat 13 ani în domeniul politicii de apărare şi planificare la Ministerul Apărării Naţionale. În perioada 2006-2009 a ocupat funcţia de şef al Secţiunii de Apărare din cadrul Delegaţiei Permanente a României la NATO, Bruxelles. Acolo am avut prilejul să îl cunosc şi să apreciez eleganţa unei conduite aparte. Claudiu Degeratu este de asemenea şi profesor asociat la Facultatea de administraţie şi afaceri, Universitatea Bucureşti.

Nicu Popescu şi Radu Dobriţoiu au optat pentru un format aparte de comunicare radiofonică, la postul public de radio, axat pe o temă de interes general: Echilibrul geostrategic european, încotro? Inserez aici schimbul de opinii util celor interesaţi de pacea europeană, în anul 2018.

DC1

Realizator: Radu Dobriţoiu - Bun găsit. Provocările la adresa securităţii europene susţin ca soluţie o abordare unitară a problemelor principale ce influenţează stabilitatea şi pacea continentală. În această ediţie a emisiunii "Euroatlantica" vom încerca să conturăm principalele repere ale echilibrului geostrategic european. Anul 2017 a relevat noi provocări şi evoluţiile de la începutul acestui an au demonstrat importanţa parteneriatului dintre Europa şi SUA pentru securitatea şi stabilitatea bătrânului continent. Din perspectiva echilibrului geostrategic european, unitatea aliaţilor şi partenerilor din NATO şi UE, în faţa acţiunilor Federaţiei Ruse, este probabil cel mai important reper. Se adaugă bineînţeles şi alte provocări despre care vom discuta astăzi la Radio România Actualităţi. Invitatul "Euroatlantica" este analistul militar Claudiu Degeratu, fost director în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Pe parcursul emisiunii vom avea şi răspunsuri din partea colonelului dr. Ion Petrescu, ex-şef al Trustului de Presă al Armatei, şi, ca de obicei, tema abordată de "Euroatlantica" este susţinută cu informaţii primite de la corespondenţii Radio România Actualităţi. În această ediţie avem relatări din SUA şi Rusia. Tema ediţiei: echilibrul geostrategic european încotro? Bună seara, domnule Claudiu Degeratu, bun venit în studioul Radio România Actualităţi.

Claudiu Degeratu: Bună seara.

Realizator: Domnule Claudiu Degeratu, indiferent de evoluţia la nivel naţional, reperele geostrategice europene sunt esenţiale pentru securitatea continentală. Cât de importantă este unitatea de intenţii şi de acţiune la nivelul NATO şi al UE?

Claudiu Degeratu: Este foarte importantă această unitate, mai ales când este testată în obiective şi planuri concrete, pentru că experţii de obicei discută despre capacităţi, aspecte materiale şi mai puţin despre intenţie. Intenţiile pot fi frumoase, bine prezentate la nivel public. În schimb, capacităţile care stau în spatele acestor angajamente, sunt lucrurile cele mai tangibile şi care denotă de fapt implicarea într-un plan comun, aşa că cred că, în acest sens, NATO cel puţin a demonstrat această unitate de vederi în ultimii ani.

Realizator: Războiul hibrid condus de Federaţia Rusă, în primul rând cu componentele reprezentate de războiul informaţional şi cel informatic, cum poate contracara Europa aceste agresiuni la nivel informaţional şi informatic din partea Rusiei?

Claudiu Degeratu: Sunt mai multe direcţii de abordare. Sunt unele, sigur, cele naţionale, care ţin foarte mult de capacitatea instituţională şi de rezilienţa societală şi care au fost dezvoltate în ultimii, să zicem, doi ani. În acelaşi timp, există eforturi atât la nivelul NATO, cât şi la nivelul UE, să coordonăm aceste resurse naţionale care încep să se contureze. Cel mai bun exemplu este lansarea, la sfârşitul anului 2017, a Centrului pentru Operaţii Cibernetice a NATO, este separat de ceea ce ştiam noi de Centrul de Excelenţă NATO pentru Apărare Cibernetică. În acest caz discutăm de fapt de adăugarea unui domeniu operaţional nou la nivel militar, în spaţiul cibernetic, şi recomandarea mea este să urmărim foarte atent, pentru că aceasta este de fapt partea cea mai vizibilă să spunem a modului în care se va dezvolta doctrina NATO pentru combaterea ameninţărilor hibride sau asimetrice.

Realizator: Putem spune că Armata României, prin reorganizarea Statului Major General în Statul Major al Apărării şi includerea a două noi comandamente, Comandamentul pentru Forţe pentru Operaţii Speciale, dar şi Comandamentul pentru Apărare Cibernetică, răspunde acestor nevoi de apărare în faţa ameninţărilor duse de războiul informatic şi informaţional?

Claudiu Degeratu: Răspunde în primul rând acestor eforturi coordonate, colective, şi a unei doleanţe mai vechi sau unei intenţii mai vechi, chiar din cadrul MApN, pentru a dezvolta o capacitate operaţională în această zonă. Noi nu am aşteptat de fapt agresiunea Rusiei. Despre lucrul acesta se discuta chiar mai devreme de 2014, dar rămâne partea cealaltă care este cea mai complicată, aceea de a dezvolta pur şi simplu şi de a operaţionaliza capacităţile pentru că aici o să vedeţi că există o dezbatere, nu intrăm acum în detalii, despre cât de ofensive să fie aceste capacităţi naţionale, cât de defensive să fie şi cum le putem integra într-un concept NATO cuprinzător.

Realizator: Pentru că aveam deja un comandament al comunicaţiilor, iată că avem şi un comandament pentru apărarea cibernetică, sau cyber defense, care probabil vor trebui să coopereze, dar ca structuri separate, în subordinea, sub căciula Statului Major al Apărării.

Claudiu Degeratu: Da. Nu e o chestiune paralelă, care să se suprapună. Discutăm de fapt de nivelul strategic, nivelul operaţional. Aici va fi foarte mult de construit, de dezvoltat şi mai ales de armonizat, pentru că discutăm de fapt de a inventa o nouă categorie de forţe, deci nu este doar o simplă specializare tehnică, aşa cum ştiam până acum...

Realizator: O "schimbare de organigramă".

Claudiu Degeratu: Nu este o schimbare de organigramă. La nivelul naţional s-a înţeles foarte bine de fapt despre ce este vorba, aşa cum v-am spus, existau resurse şi expertiză şi înainte de 2014 pentru a face un asemenea pas. Acum s-a făcut, avem şi sprijinul financiar, avem şi bugetul respectiv şi avem şi voinţa politică care sprijină o asemenea direcţie.

DC3

Realizator: Despre echilibrul geostrategic european am vorbit şi cu colonelul dr. Ion Petrescu, analist militar, fost şef al Trustului de Presă al Armatei. Să ascultăm ce a declarat colonelul Ion Petrescu pentru emisiunea "Euroatlantica". Domnule colonel Ion Petrescu, două sunt problemele mari din domeniul securităţii europene, terorismul cu subsidiara reprezentată de valurile de migranţi, şi acţiunile militare la frontiera de est ale Rusiei. Vor rămâne acestea problemele principale geostrategice pentru Europa şi în 2018?

Col. dr. Ion Petrescu: Confirmarea viitoarei întâlniri dintre comandantul suprem al forţelor aliate din Europa, generalul Curtis Michael "Mike" Scaparrotti, şi şeful Statului Major al armatei ruse, generalul Valeri Gherasimov, care este şi locţiitor al ministrului apărării, Serghei Şoigu, din Federaţia Rusă, arată că se caută mecanisme politico-militare, diplomatice, pentru detensionare, într-o perioadă care, după cum ştim, de regulă, produce o serie de tensiuni. Cu patru ani în urmă, în primăvara anului 2014, trupele ruse au ocupat Crimeea şi au început dislocarea Donbasului de sub autoritatea Kievului. Să nu uităm că, în martie, preşedintele Putin candidează pentru al patrulea mandat şi are toate şansele să fie reales. Dar există şi vestea bună, că în luna următoare este reuniunea miniştrilor apărării de la nivelul NATO, care va lua în calcul propunerile şefilor Apărării, inclusiv  generalul Nicolae Ciucă, şeful Statului Major al Apărării din România, privind întărirea defensivei NATO, la graniţa de est cu Federaţia Rusă.

DC5

Realizator: Cea de-a doua problemă importantă de care am amintit, cea a migranţilor, cu subsidiara reprezentată de terorism, d-le colonel Ion Petrescu vă rog să vă referiţi la ea.

Col. dr. Ion Petrescu: Grea întrebare. Pentru că şi răspunsul este pe măsura realităţii. Pe de o parte, Papa a îndemnat în mod firesc creştinii din Europa să manifeste aceeaşi înţelegere pentru necazurile pe care migranţii le-au avut şi le au şi pentru motivele serioase care i-au determinat să părăsească ţările lor de origine şi să vină în Europa, îndreptându-se în mod special spre Germania. Pe de altă parte, sunt o serie de state, precum Austria, Ungaria, Polonia, Cehia, care au delimitări clare faţă de intenţia Berlinului de a se acorda o atenţie umanitară adecvată şi de a se împărţi sarcinile şi numărul migranţilor care vin în Europa. Din fericire, avem un preşedinte echilibrat, Klaus Iohannis, care a găsit o formulă împreună cu cei care acum guvernează România, în aşa fel încât din nou ţara noastră să se dovedească o pildă pentru alte ţări, fără a inflama relaţiile diplomatice din acest motiv.

DC4

Realizator: D-le Claudiu Degeratu să continuăm analiza acestor informaţii. Terorismul este de doi ani ameninţarea principală pentru securitatea Europei, iar valurile de migranţi au contribuit la creşterea acestei ameninţări, echilibrul geostrategic al Europei este afectat de aceste probleme. O dată, avem poziţii diferite pentru acceptarea migranţilor. Pe de altă parte, avem atacurile teroriste atribuite migranţilor şi imigranţilor. Cum credeţi că vor evolua aceste probleme importante în acest an?

Claudiu Degeratu: Nivelul ameninţării teroriste se menţine după părerea mea la acelaşi nivel ca în 2017. Noi am avut chiar la sfârşitul anului atenţionări, mi se pare că inclusiv din surse britanice, ale serviciilor speciale. Ieri, dacă nu mă înşel, Europol chiar a dat un avertisment oficial al unei iminente sosiri a foştilor luptători străini din Siria, deci încă un val semnificativ, asta însemnând că există informaţii certe, verificate, că pe diferite filiere aceşti luptători vor spori ca număr, vor reveni în ţările de origine probabil din Europa de Vest. Deci, alerta după părerea mea rămâne una foarte ridicată pentru diverse ţări de destinaţii, în special Europa de Vest, dar tranzitul se face, după cum ştiţi, prin Balcani, prin diferite filiere, deci, România este cumva implicată şi rămâne într-o stare de alertă permanentă, să zicem, pe acest subiect. Am constatat legătura directă între migranţi, valurile de migranţi şi imigranţii deveniţi, migranţii se transformă în imigranţi, migranţii care au comis acte teroriste, şi s-a demonstrat acest lucru. Deci, există o legătură directă între acest fenomen al migraţiei dinspre Orientul Mijlociu şi atacurile din ultimii doi ani din Europa. Discutăm, de fapt, de grupuri foarte vulnerabile, care sporesc în densitate şi în număr de acţiuni în diferite zone de interes din Europa de Vest. Cu cât numărul lor creşte, într-o anumită concentrare, să zicem, la nivel urban, cu atât creşte probabilitatea ca în interiorul unor asemenea comunităţi să înceapă să acţioneze ori terorişti veniţi pe aceste filiere, ori să înceapă un proces de recrutare şi radicalizare a unor imigranţi sosiţi de curând în Europa şi care au nevoie, de fapt, de o anumită orientare pentru a se integra în societatea respectivă. Or, aceste goluri din integrarea lor socială, de fapt, aceste goluri sunt speculate, de fapt, de cei care recrutează pentru organizaţii şi pentru Statul Islamic.

Realizator: SUA sunt îngrijorate de Turcia, aliat important al NATO, cu o greutate strategică relevantă pentru securitatea şi stabilitatea Mării Negre, a flancurilor de est şi de sud ale Alianţei. Ofensiva turcă împotriva miliţiilor kurde din Afrin adaugă un factor de instabilitate în regiune, dar influenţează şi relaţia cu Europa şi cu SUA. Atât Washingtonul, cât şi aliaţii importanţi europeni din NATO condamnă din ce în ce mai des operaţiunea "Ramura de măslin". Din SUA, transmite Doina Saiciuc.

Reporter: O întrebare sub semnul urgenţei este aceasta: să fie poziţia Turciei sub semnul riscului în NATO? Există multă animozitate între Turcia şi alţi membri ai NATO? Dar atât la Washington, cât şi la Bruxelles, oficialii americani şi europeni cred că valoarea menţinerii Turciei în NATO ar depăşi, de departe, costurile înlăturării ei. Este încă nevoie de Turcia în alianţă, dar acest lucru este probabil să se schimbe în viitor, scrie William Thacker, în revista Homeland Security, a Universităţii Militare americane. Pe de altă parte, relaţiile dintre Berlin şi Ankara începuseră doar recent să se redreseze, înainte ca noua criză declanşată de ofensiva militară turcă împotriva miliţiilor siriene kurde din Afrin să le retensioneze. Germanii au devenit, vocal, îngrijoraţi în legătură cu influenţa Ankarei asupra persoanelor cu rădăcini turceşti care trăiesc în Germania, aproximativ 3 milioane. Acum puţin mai mult de un an, în martie trecut, preşedintele Erdogan compara guvernul german cu nazismul şi este un moment în care guvernul german va trebui să facă faţă unor probleme controversate de securitate, între care una în mod specific dificilă, cea a armelor nucleare. Experta Claudia Major, de la Carnegie Daugment, spune că, deşi politica securităţii şi apărării se concentrează din nou asupra armelor nucleare, Berlinul îşi menţine tradiţional drumul dezarmării şi este reticent în a discuta despre armele nucleare, într-un context de securitate mai amplu, ceea ce devine un risc pentru Europa. Există riscul ca poziţia unilaterală a Germaniei, care este reticentă de a percepe armele nucleare dintr-o perspectivă strategică şi de securitate, să submineze unitatea Alianţei; şi aceasta într-un moment în care preşedintele Trump a cerut public Pentagonului modernizarea şi reconstruirea arsenalului nuclear.

DC7

Realizator: Domnule Claudiu Degeratu, iată, Turcia, pentru echilibrul geostrategic al Europei, Turcia, ca factor important pentru securitatea Europei. Ştim că Ankara a stabilit să cumpere, de exemplu, rachete, sisteme antirachetă de tipul S-400 din partea Rusiei. Evoluţii foarte multe, iată, şi operaţiile acestea militare din nordul Siriei.

Claudiu Degeratu: Da, acum, sigur, sunt greu de explicat cam toate acţiunile Turciei doar prin evoluţia internă. Sigur că Turcia are o problemă de securitate vizavi de chestiunea kurdă, indiferent de preşedintele care este la conducere în Ankara. Şi trebuie să înţelegem, totuşi, din punctul meu de vedere, şi asta este o critică, cel puţin în sensul ăsta vreau să o ridic, NATO niciodată nu a lămurit chestiunea kurdă. Adică, noi nu am avut în Alianţă, în interior, o dezbatere pe chestiunea kurdă. Turcia aştepta această dezbatere, încerca să o lămurească. Vedeţi chiar şi din corepondenţa radiofonică anterioară, observăm, de fapt, o divergenţă în interiorul NATO vizavi de această divergenţă. Această divergenţă se traduce în lipsa de sprijin pentru poziţia Turciei sau pentru, să zicem, o altă poziţie decât a Turciei. Deci, Alianţa nu a avut o direcţie de acţiune în acest sens; în schimb a încercat şi a oferit capacităţi militare pentru a proteja graniţa. Dar nu este de ajuns. Suntem într-o perioadă postconflict în Siria, de mare, să zicem, dinamică internă, în care Turcia observă un lucru: constituirea unui cvasistat kurd la graniţă, care poate să fie polul unei autonomizări şi a regiunii interne din Turcia. Dar, sigur, lucrul acesta se mută, de fapt, ca problemă în interiorul NATO. Noi vom avea un summit în iulie 2018 şi mă aştept măcar să ridicăm această problemă, cumva într-un cadru oficial, în care să discutăm şi chestiunea, de fapt, a evoluţiei în Siria şi a chestiunii kurde.

DC6

Realizator: Care, iată, afectează coeziunea Alianţei...  O coeziune de care aminteam chiar în preambulul emisiunii. S-a vorbit, anul trecut, inclusiv în cadrul Alianţei, dar şi la Adunarea Parlamentară a NATO, de la Bucureşti, despre aşa-numitul Schengen militar, important pentru a simplifica tranzitul rapid de trupe şi echipamente. Să îl ascultăm din nou pe colonelul Ion Petrescu.

Col. dr. Ion Petrescu: Despre Schengenul militar ultima dată a vorbit ministrul român al apărării, care, în această săptămână, a dat şi o veste foarte bună, că va fi construit un submarin într-un şantier românesc. Este o veste care vine în urma unei dorinţe de mediatizare adecvată a planurilor de modernizare a Armatei Române, dar în baza unei etapizări pe care o confirma în luna noiembrie, la întâlnirea cu jurnaliştii din presa electronică, şi generalul Nicolae Ciucă, şeful Statului Major al Apărării. Este devreme să vorbim despre un Schengen militar, uitaţi-vă la ce se întâmplă la celălalt Schengen. Franţa şi Germania încă mai caută aceeaşi partitură, pentru a reforma şi a rentabiliza o zonă în care România ar trebui să fie şi datorită faptului că în teatrele de operaţii militarii noştri şi-au făcut datoria cu vârf şi îndesat. Şi, după cum bine ştiţi, au fost, dacă vreţi, detaşamente înaintate ale societăţii româneşti pentru a dovedi că suntem egalii aliaţilor noştri, dar nu numai pe plan militar. Putem să fim şi pe plan diplomatic şi putem să fim, într-o anumită perspectivă, şi pe plan economic.

Realizator: De ce este important aşa-numitul Schengen militar pentru apărarea Europei, dar şi pentru România?

Col. dr. Ion Petrescu: Aşa cum a demonstrat exerciţiul din vara anului trecut, atunci când zeci de mii de militari aliaţi au fost scoşi la încălzire în Ungaria, România şi Bulgaria, elementele care ţin de trecerea unor subunităţi diferite, din forţe armate diferite, dintr-o ţară în alta, au fost întârziate de formule birocratice care ţin de transportul civil, şi nu de afluirea rapidă a unor transportoare militare blindate. Să nu uităm un lucru: ruşii mizează foarte mult pe reacţia întârziată a NATO. Ei ştiu că, de pildă, în 36 de ore  pot ocupa un stat baltic, precum Estonia, iar NATO nu va interveni mai devreme de două la cinci zile, în funcţie de acordul obţinut la nivelul Consiliului Euroatlantic, la Bruxelles, şi dacă nu cumva una dintre ţări se va abţine. Iar atunci când va interveni va interveni cu o forţă care va varia în funcţie de pericol, între 5.000 la 10.000 de militari şi va ajunge, în final, la 40.000 de oameni. Să nu uităm, însă, stimate coleg, că în Crimeea deja sunt 22.000 de militari, la o distanţă de mai puţin de 400 de km de litoralul românesc.

Realizator: Adaptarea la noile provocări geostrategice europene. Vă rog să conturaţi o perspectivă, în primul rând sub aspectul organizării pe comandamente.

Col. dr. Ion Petrescu: Este o victorie a celor care conduc acum Armata României, dar şi a celor care au reprezentat Armata României la Bruxelles, pentru că, iată, este un comandament multinaţional de divizie. Există şi un comandament de mare unitate multinaţională. Sunt lucruri care în urmă cu doi ani de zile, ştiţi prea bine, domnule Radu Dobriţoiu, erau de neconceput. Prezenţa unor ofiţeri aliaţi în asemenea structuri arată capacitatea noastră de a ne conecta rapid cu ministerele de resort, cu statele majore din ţările care şi-au trimis aici emisarii militari. Am experienţa activităţii pe o perioadă la Comandamentul Multinaţional de Nord-Est din Polonia, şi vreau să vă spun că asemenea structuri creează prietenii, relaţii, conexiuni construite pe bază de convingeri reale, nu de ordine, o apropiere care contează în situaţii de criză. Ştiţi că în situaţii de criză decisivi sunt oamenii calmi, care cunosc bine situaţia şi stăpânesc evoluţia ei în viitor.

DC9

Realizator: După criza rachetelor din Cuba, tensiunile dintre Rusia şi SUA au ajuns la cel mai înalt nivel, estimează experţii ruşi, evoluţie ce afectează şi echilibrul geostrategic al Europei. De la Moscova, transmite Alexandr Beleavschi.

Reporter: Echilibrul geostrategic în aria sa europeană va depinde în continuare, în mare măsură, de evoluţia relaţiilor dintre Rusia şi NATO şi, în primul rând Rusia şi SUA, consideră experţii militari de la Moscova. Relaţiile dintre cele mai mari două puteri nucleare se află, în acest moment, la cel mai scăzut nivel din epoca Războiului Rece, agravate fiind de absenţa regulilor de conduită politică şi militară asumată de ele după criza rachetelor din Cuba. Moscova a reacţionat nervos la includerea ei pe lista de ameninţări la adresa SUA şi a denunţat noua doctrină militară americană, ce prevede, între altele, modernizarea armanentului nuclear, considerând-o îndreptată împotriva sa, cât şi a Chinei. Tot aici, Rusia contabilizează dezvoltarea scutului antirachetă în Europa şi Asia şi doctrina americană, aşa-numitele lovituri globale instantanee. Experţii ruşi afirmă, de asemenea, că intenţionata dotare a forţelor americane cu arme nucleare de capacitate redusă, ca şi revenirea în sine la ideea războiului nuclear preventiv ar arăta că Pentagonul ia în consideraţie posibilitatea unui război nuclear redus în Europa. Rusia acuză, de asemenea, SUA că lansatoarele de la bazele antirachetă din Europa de Est pot fi utilizate pentru a lansa rachete de croazieră împotriva Rusiei, ca şi de intenţia de a dezvolta o rachetă de croazieră terestră, ambele încălcând tratatul privind rachetele cu rază intermediară. Washingtonul, la rândul lui, acuză Rusia că a testat deja o asemenea rachetă. Zilele trecute, preşedintele Vladimir Putin a dat de înţeles că noile sancţiuni americane pot pune sub semnul întrebării prelungirea, de către Rusia, a tratatului Start din 2011. La rândul lui, noul program rus în domeniul înarmării, valabil până în 2027, pune accentul pe modernizarea prioritară a triadei nucleare, inclusiv dotarea ei cu o nouă rachetă grea Sarmat, noi submarine nucleare cu rachete balistice şi o variantă mult modernizată a bombardierului greu 260. Doctrina nucleară rusă prevede, la rândul ei, posibilitatea folosirii armei nucleare într-un conflict convenţional, dacă va fi pusă în pericol existenţa statului rus, fără a defini, însă, niciun criteriu în acest sens. În 2018 vor continua, cel mai probabil, tensiunile politico-militare pe linia de contact dintre NATO şi Rusia. Rusia explică creşterea prezenţei sale militare în zonă prin creşterea prezenţei militare a NATO, măsurile ruseşti fiind, însă, mult disproporţionate, de la reînfiinţarea armatei de tancuri existente în perioada sovietică, la desfăşurarea, în enclava Kaliningrad, a rachetelor tactice Iskander-M, capabile să poarte şi ogive nucleare. În zona de sud, Ministerul rus al Apărării a anunţat, anul trecut, transformarea Crimeii într-un bastion autosuficient din punct de vedere militar. Unul din argumentele invocate în acest scop de Moscova este necesitatea de a contracara bazele americane din România, în primul rând cea antirachetă.

Realizator: Domnule Claudiu Degeratu, România, în acest context geostrategic european. Scurt.

Claudiu Degeratu: Cred că România are capacitatea să-şi definească foarte bine rolul şi acest lucru cred că se va vedea pe termen scurt.

*****